Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 66/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 278¹C.P.P.-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚĂ DE FOND

SENTINȚA PENALĂ Nr. 66

Ședința publică de la 13 Martie 2008

PREȘEDINTE: Aurel Ilie judecător

Grefier: - - -

.

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate în încheierea de ședință din 6 martie 2008 ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind judecarea plângerii formulate de petiționara împotriva rezoluției nr. 4638/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J privind pe intimatul.

La apelul nominal făcut în ședință publică cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

CURTEA

Asupra procesului penal de față.

Constată că la data de 18 iunie 2007 petiționara s-a adresat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J cu o plângere în care a invocat faptul că este nemulțumită de soluția dată în dosarul de urmărire penală nr. 4638/P/2006.

Plângerea petiționarei a fost înaintată Judecătoriei Tg. J unde a fost înregistrată sub nr-.

Prin nr. 2885 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosar nr- plângerea petiționarei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 4638/P/2006 din 29 martie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, privind pe intimatul notar public, a fost respinsă ca nefondată.

În esență prima instanță a constatat faptul că petiționara a sesizat organele de urmărire penală solicitând tragerea la răspundere penală a notarului public pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 289 Cod Penal, faptă constând în aceea că, în calitatea pe care o avea, a întocmit un contract de vânzare cumpărare în care a inserat date ce nu corespund adevărului (respectiv faptul că a omis să menționeze că pe terenul ce forma obiectul contractului se afla construită o locuință, de petiționară și soțul său, defunctul ); totodată petiționara a contestat semnătura de la rubrica "vânzător" de pe actul respectiv.

Organele de urmărire penală, în urma cercetărilor efectuate, au dispus - prin rezoluția nr. 4638/P/2006 din 29 martie 2007 - neînceperea urmăririi penale față de notarul public constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual întrucât făptuitorul nu a avut intenția de a atesta împrejurări necorespunzătoare adevărului și a întocmit contractul de vânzare cumpărare pe baza actelor puse la dispoziție de vânzător. În ceea ce privește semnătura vânzătorului, printr-o expertiză grafologică s-a concluzionat fără echivoc că aceasta aparține lui.

Plângerea formulată de petiționară la procurorul ierarhic superior a fost respinsă prin rezoluția nr. 1707/II/2/2007 din 11.05.2007 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.

Analizând actele dosarului de urmărire penală, în raport și de plângerea formulată, instanța de fond Judecătoria Tg. Jac onstatat că nu i s-a lezat petiționarei dreptul de a administra toate probele prin care să dovedească acuzațiile pe care le-a făcut, că în cauză au fost administrate toate probele utile și concludente și că soluția parchetului este una temeinică și legală. În concluzie prima instanță a reținut, la rândul său, că plângerea petiționarei este nefondată și a respins-

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționara arătând, printre altele, că în mod greșit prima instanță a procedat la soluționarea cauzei deoarece competența revenea Curții de Apel Craiova, intimatul având calitatea de notar public.

Tribunalul Gorj, prin nr. 961 din 26 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- a admis recurs petiționarei, a casat în totalitate nr. 2885/02.10.2007 a Judecătoriei Tg. și a trimis cauza pentru soluționare în primă instanță Curții de Apel Craiova.

Primind cauza pentru soluționarea Curtea de Apel Craiovaa înregistrat-o sub nr-.

La termenul din 6 martie 2008 petiționara a depus la dosar concluzii scrise arătând că, pentru a se respecta normele de competență, întreaga cercetare trebuia efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și că cercetarea penală s-a efectuat încălcându-i-se dreptul la apărare și la un proces echitabil. S-a menționat că trebuia cercetat cum de s-a putut încheia un act autentic pentru un teren "liber de sarcini și servituți" mai ales că cel care l-a înstrăinat avea domiciliu acolo, lucru constatat de notarul care s-a deplasat în acel loc și că trebuia avut în vedere faptul că vânzătorul era grav bolnav (a și decedat la câteva zile de la întocmirea actului) astfel că nu ar fi putut să execute aceiași semnătură ca și atunci când era sănătos.

La termenul de judecată din 6 martie 2008 reprezentantul parchetului a pus concluzii de admitere a plângerii și scoatere a cauzei de pe rol cu înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova întrucât, la data la care Primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J s-a pronunțat asupra plângerii formulate de petiționară împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, acesta nu mai era competent deoarece se modificase Codul d e Procedură Penală.

Analizând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului în raport și de aspectele relevate în concluziile prezentate mai sus, instanța constată următoarele:

Împotriva notarului public au fost efectuate cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de fals intelectual de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J, organ de urmărire penală ce era competent atât la data la care a fost sesizat cât și la data la care s-a pronunțat prin rezoluția nr. 4638/P/2006 din 29 martie 2007.

Ulterior emiterii acestei rezoluții, prin Legea nr. 79/2007 s-a modificat competența de judecată a curților de apel fiindu-le date spre soluționare, în primă instanță și cauzele privind infracțiuni comise de notari.

Prin modificarea competenței de primă instanță se modifică corelativ și competența organului de urmărire penală deoarece conform art. 209 al. 4 este C.P.P. competent să efectueze urmărirea penală sau să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală, procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă cauza în primă instanță.

Plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției adoptate de procurorul de caz a fost soluționată prin rezoluția Prim-procurorului parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J, cu nr. 1707/II/2/2007 din 11 mai 2007, dată la care competența organului de urmărire penală se schimbase, conform celor arătate mai sus.

Cu toate acestea rezoluția primului procuror nu este lovită de nulitate și nici nu se poate face abstracție de ea ca și când nu ar exista din următoarele considerente:

În primul rând se reține că, din dispozițiile art. 278¹al. 1 rezultă C.P.P. că plângerea la instanță împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror se face după respingerea plângerii formulate împotriva ordonanței sau rezoluției inițiale, conform art. 275 - 278

C.P.P.

Ori, potrivit acestor ultime dispoziții rezultă că plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul șef de secție de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ.

Rezultă așadar că, de această dată, competența primului-procuror nu mai are legătură cu competența după materie ori după persoană ci este una funcțională, determinată de faptul că rezoluția/ordonanța atacată a fost emisă de un procuror de la parchetul respectiv.

De menționat și faptul că primul procuror investit cu soluționarea plângerii nu efectuează el însuși acte de urmărire penală ci verifică legalitatea și temeinicia soluției procurorului de caz, pe baza actelor existente la dosar

Prin urmare, atâta timp cât la data emiterii rezoluției/ordonanței inițiale competența aparținea organului de urmărire penală respectiv, competența de a soluționa plângerea formulată împotriva acestei rezoluții/ordonanțe aparține primului procuror al unității respective de parchet, chiar dacă între timp competența de efectuare/supraveghere a urmăririi penale a fost modificată.

Nu mai în situația în care primul procuror constată că plângerea formulată este întemeiată și că se impune începerea, reluarea sau refacerea urmăririi penale, infirmă rezoluția/ordonanța atacată și trimite cauza la parchetul competent, potrivit legii.

În al doilea rând, ceea ce se atacă la instanță, în procedura prevăzută de art. 278¹nu C.P.P. este rezoluția/ordonanța primului procuror sau procurorului ierarhic superior ci rezoluția/ordonanța de netrimitere în judecată.

Ori, în speța de față, la data adoptării soluției de neîncepere a urmăririi penale Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. J avea competența de a efectua urmărirea penală împotriva notarilor publici.

Ca atare sunt nefondate susținerile reprezentantului parchetului, de la data judecării recursului, în sensul că s-ar impune scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru ca procurorul general să se pronunțe asupra plângerii petiționarei.

Ca stare de fapt se rețin următoarele:

Petiționara a fost căsătorită legal cu numitul, în perioada 2000-2004, an în care cei doi s-au despărțit în fapt, iar ulterior au intentat proces de divorț.

Anterior acestei căsătorii, defunctul ( al cărui deces a survenit la data de 18.01.2005) a achiziționat un teren în suprafață de 796,83 mp situat în intravilanul municipiului Tg-J, pe-, jud. G, pe care împreună cu petiționara a construit un imobil cu destinația de locuință. Aceștia au locuit efectiv o perioadă de timp în acest imobil, lucrările la clădirea respectivă fiind finalizate în cursul anului 2001.

In urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a constatat că în vara anului 2004 în urma unor neînțelegeri survenite între părți, numitul a părăsit domiciliul conjugal, iar la data de 13.01.2005 a înstrăinat terenul pe care se afla construit imobilul cu destinația locuință, primei sale soții, Fântână, în baza unui contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 144/13.01.2005, la Biroul Notarului Public, fără însă ca acțiunea de divorț și respectiv partajul asupra bunurilor dobândite pe perioada căsătoriei cu petiționara să se fi încheiat.

Privitor la susținerile persoanei vătămate cu privire la faptul că notarul, public cunoștea situația juridică a terenului, în momentul în care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare între numitul, în prezent decedat și prima sa soție Fântână, instanța reține că făptuitorul s-a deplasat în baza unei solicitări scrise la imobilul unde locuia temporar - imobil situat în Tg. J, b-dul - -,. 56 A,. B,. 16,jud. G - realizând formalitățile de încheiere a actului respectiv, act care a fost semnat de către beneficiar la rubrica "vânzător".

Aspectul menționat este relatat de martorii, și.

Prin urmare notarul public nu s-a deplasat la imobilul ce forma obiectul vânzării și ca atare nu avea posibilitatea să constate personal că pe acest imobil se află edificată o altă construcție decât cea pe care vânzătorul demonstra cu acte că a demolat-

În conformitate cu art. 70 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, în cazul întocmirii actului de transmisiuni sau constituirii de drepturi reale imobiliare, notarul public va verifica situația proprietății și sarcinile bunului imobil, sens în care va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate, aspect care s-a și realizat în momentul în care a solicitat întocmirea actului de vânzare - cumpărare, notarul public neavând obligația de a se deplasa la fața locului pentru a verifica bunul imobil ce face obiectul tranzacției.

În plus, petiționara și defunctul nu și-au înscris imobilul nou edificat pe trenul respectiv la Cartea Funciară și se pare că nici la Primăria Tg. J - serviciul impozite și taxe astfel că defunctul a prezentat notarului atât un extras de carte funciară în care apare teren liber de sarcini cât și un certificat fiscal în care apare doar teren nu și construcție.

Toate aceste aspecte îndreptățesc instanța să conchidă că notarul public nu a atestat în fals, cu bune știință, aspecte necorespunzătoare realității, așa cum susține petiționara.

În ceea ce privește autenticitatea semnăturii existente la rubrica "vânzător, de pe contractul de vânzare cumpărare nr. 144/2005 în cauză a fost efectuată expertiză grafologică criminalistică de specialitate care a concluzionat fără echivoc faptul că semnătura respectivă aparține numitului.

În această situație rezultă că actele premergătoare efectuate nu au conturat indicii că notarul public a comis infracțiunea pentru care a fost formulată plângerea astfel că rezoluția prin care se confirmă propunerea de neîncepere a urmării penale este legală și temeinică.

Față de toate aceste considerente instanța urmează ca, în conformitate cu disp. art. 278¹al. 8 lit. a să C.P.P. respingă plângerea formulată.

Văzând și disp. art. 192

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petiționara domiciliată în Tg. J,-, jud. G, împotriva rezoluției nr. 4638/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J privind pe intimatul.

Obligă petiționara la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.

Pronunțată în ședința publică de la 13 martie 2008.

- -

Grefier,

- -

3 ex.

14 mai 2008.

Președinte:Aurel Ilie
Judecători:Aurel Ilie

Vezi şi alte speţe de drept penal: