Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 677/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1003/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 677
Ședința publică din data de 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Sofica
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-petent R împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent R, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu I cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu al recurentului-petent R solicită admiterea recursului formulat împotriva Sentinței penale nr. 37 din data de 14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția penală, în dosarul nr-, admiterea plângerii formulate, ca fiind întemeiată, având în vedere susținerile petentului respectiv faptul că intimații și i-au sustras o mamudea, făcându-se vinovați de infracțiunea de furt calificat iar lucrătorii de poliție de la Postul Comunei întrucât nu au luat măsurile legale împotriva intimaților se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev de art. 246 Cod penal.
Pentru aceste considerente solicită în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat, având în vedere că Instanța de fond în mod corect respins ca nefondată plângerea formulată de către petent împotriva rezoluției nr. 180/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și împotriva rezoluției nr. 551/II/2/2002 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, întrucât din actele aflate la dosarul cauzei s-a infirmat susținerea petentului că lucrătorii de poliție l-ar fi favorizat pe infractor.
Față de aceste argumente solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând hotărârea Tribunalului Teleorman ca fiind legală și temeinică.
Recurentul-petent R, personal, solicită admiterea recursului astfel cum fost formulat.
CURTEA
Deliberând, constată că, prin sentința penală nr.96/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost respinsă - ca nefondată - plângerea formulată de petentul R împotriva rezoluției nr. 551/II/2/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că, prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, petentul Ras olicitata desființarea rezoluției nr. 551/II/2/2007 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, cu motivarea că lucrătorii Postului de Poliție (intimații și ), în instrumentarea dosarului nr. 1254 au comis abuzuri și mai mult, au sustras obiectul din aur "mahmudea".
Instanța de fond - din analiza tuturor actelor și lucrărilor din dosarele a căror atașare s-a dispus - a constatat că, în mod temeinic și legal procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent, acestea nefiind susținute de probe.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul R (în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate), criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând - prin avocat desemnat din oficiu - admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet, pentru efectuarea cercetărilor.
Prin decizia penală nr.47/15.01.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul petentului R, a casat sentința penală nr.96/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIa reținut că în speță, este vorba de două acte emise de procuror, iar instanța de fond s-a pronunțat în privința rezoluției nr. 551/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, fără a se pronunța în privința rezoluției nr. 180/P/2008, iar acest aspect ecludează cu nesoluționarea fondului cauzei în raport de dispozițiile art. 2781alin. 1 Cod penal.
Prin sentința penală nr.37/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Teleormans -a respins ca nefondată plângerea formulată de petent, reținându-se în motivarea soluției să nu s-a făcut dovada că intimații și au sustras o mahmudea și nici nu s-a dovedit împrejurarea că lucrătorii de poliție și nu ar fi luat măsurile legale ce se impuneau în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul R acesta susținând că intimații și i-au sustras o mahmudea, iar lucrătorii de la postul de poliție nu au luat măsurile legale împotriva intimaților.
Examinându-se cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Rezultă din actele dosarului că petentul Ras usținut că intimații și i-au sustras o mahmudea, iar lucrătorii de poliție și nu ar fi luat măsurile legale împotriva celor care au săvârșit infracțiunea de furt.
Probele administrate în cauză nu au făcut dovada că cei doi intimați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de furt. Mai mult, mahmudea din aur a fost vândută cu acordul proprietarului, respectiv tatăl petentului, acesta folosind banii în timpul vieții.
Față de această situație soluția dată de procuror de neîncepere urmăririi penale față de cei doi intimați este legală și temeinică.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada că intimații susmenționați au fost favorizați de lucrătorii de poliție de la Postul de Poliție, respectiv și, așa cum în mod corect reținut instanța de fond.
Prin urmare atât rezoluția nr. 180/P/22.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cât și rezoluția nr. 551/II/2/2008, pronunțată de Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman sunt temeinice și legale, iar critica formulată de petent împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond este neîntemeiată.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul, ca nefondat.
Va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul R împotriva sentinței penale nr.37/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./24.06.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Dumitrașcu Sofica
