Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 68/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
C DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 68
Ședința publică din data de 12 mai 2008
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul disp.art. 2781.C.P.P. de petenta, domiciliată în B, sector 6,-, - 11,. 1 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 24 ianuarie 2008 și a rezoluției nr. 363/II/2/2008 din data de 25.02.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, adoptate în dosarul nr. 380/P/2007.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 7 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor cauzei, a amânat pronunțarea pentru astăzi 12 mai 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 18.03.2008, petenta a solicitat în temeiul disp. art.2781alin.1 Cod pr.pen. desființarea rezoluției 363/II/2/2008 din data de 25.02.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care a apreciat-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea plângerii, petenta a susținut, în principal, că în mod eronat, în grupul persoanelor vinovate de săvârșirea unor acte cu caracter penal cu ocazia instrumentării cauzei privind accidentul de circulație din 24 octombrie 2005 ce a avut loc pe raza localității, județul B au fost cercetate persoane care ar fi trebuit să răspundă doar disciplinar, cu scopul vădit de a se putea da o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Referindu-se la lucrătorul de poliție care a efectuat cercetarea la fața locului accidentului, a susținut că acesta a încălcat cu premeditare toate normele legale, deoarece nu a identificat toți martorii oculari aflați în microbuzul condus de inculpatul, nu a identificat -urile și șoferii care staționau în fața restaurantului și care obturau parte din carosabil, nu a consemnat corect poziția singurului martor ocular identificat și nici nu a atașat biletul de călătorie al acestuia spre a se demonstra că într-adevăr acesta circula cu microbuzul.
De asemenea, a arătat că aceiași persoană nu a consemnat corect împrejurările în care a avut loc accidentul, a întocmit eronat schița locului accidentului, a permis ca microbuzul implicat în accident să fie ridicat de către proprietar și supus reparațiilor.
Totodată, s-a arătat că lucrătorul de poliție care a făcut cercetarea a avut o atitudine abuzivă față de petentă, a dispus efectuarea unei expertize tehnice cu încălcarea tuturor normelor legale, a dispus restituirea permisului de conducere înainte ca dosarul să ajungă la instanță iar prin atitudinea manifestată față de inculpat, a deformat realitatea, refuzând să ia în considerare obiecțiunile sale și a condus la tergiversarea soluționării cauzei prin faptul că nu a pus în vedere inculpatului să nu părăsească țara.
In continuare, referindu-se la procurorul de ședință, petenta a susținut că acesta a intervenit în proces cu ocazia ascultării inculpatului, în scopul de a nu se putea afla adevărul, fapt ce l-a determinat pe apărătorul său să se retragă din cauza respectivă și că soluțiile de neîncepere a urmării penale au fost dispuse doar pe baza declarațiilor celor implicați, refuzându-se ascultarea benzilor înregistrate.
Susține petenta că toate neregulile invocate au ca explicație intervenția părții responsabile civilmente spre a se ascunde adevărul legat de cursele nebunești pe care le fac aceste microbuze de pasageri, adevărate microbuze ale morții, care efectuează mai multe curse decât permite legea, într-o goană nebună, prin care se riscă viața oamenilor și se încalcă grav siguranța circulației rutiere.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele:
Prin rezoluția nr. 380/P/2007 din data de 24.01.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:, comisar șef, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de
art. 246, art.250 al. l Cod Penal, art.289 Cp. (fapte pretins comise în legătură cu
cercetarea dosarului penal având ca obiect uciderea din culpă a soțului
persoanei vătămate ) întrucât ele nu există și art. 246 și art. 249.Cod Penal (fapte pretins comise în legătură cu eliberarea permisului de conducere al lui
) întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive
ale infracțiunii, în speță latura obiectivă;, inspector, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 250 al. l Cp.întrucât faptele nu există, magistrat procuror, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. art. 264 Cp. întrucât faptele nu există;, comisar șef, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 246.Cod Penal, art. 249.Cod Penal, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în speță latura obiectivă;, agent șef, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.246 Cod Penal, art.249 și Cod Penal G, comisar șef, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 246.Cod Penal, art. 249.Cod Penal, întrucât faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, în speță latura obiectivă.
Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Persoana vătămată, a arătat că la data de 24.10.2005 soțul său a fost victima unui accident de circulație produs pe raza localității, județul B, accident de circulație comis de.
Prin plângerea formulată împotriva făptuitorilor sus-menționați, petenta a solicitat tragerea la răspundere penală a acestora, susținând că încă de la începutul cercetării locului accidentului în care a fost implicat soțul său, lucrătorii de poliție rutieră au procedat de așa manieră, încât să reiasă culpa comună, de altfel întregul dosarul fiind construit în acest fel, cu ajutorul Parchetului B, respectiv a procurorului de ședință de la Judecătoria Pogoanele, care prin metode nelegale a reușit să mențină cele stabilite la urmărirea penală.
S-a susținut că întreaga situație de la fața locului a fost deformată, a fost întocmită o schiță falsă, că lucrătorii de poliție au lăsat martorii să plece și au ales un singur martor, bolnav de inimă, care nu a identificat toate cele aflate la fața locului.
De asemenea, s-a susținut că făptuitorii și au instigat-o pe martora să declare că "a dormit în momentul impactului", că modul în care a fost instrumentat dosarul penal nu a fost unul corect și legal, atât în faza de urmărire penală (nefiind convocată la efectuarea expertizei, iar lucrătorii de poliție au tratat-o în mod necorespunzător) cât și în faza de cercetare judecătorească (în sensul că la audierea inculpatului, procurorul de ședință s-a transformat în apărătorul acestuia).
Mai învederează persoana vătămată că lui, conducătorul autovehiculului implicat în accident și inculpat, i-a fost restituit permisul de conducere înainte ca instanța să se pronunțe în cauză.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 24.10.2005, în jurul orelor 13,30, pe raza localității, în localitate, s-a produs un accident de circulație, soldat cu decesul soțului persoanei vătămate.
La fața locului s-a deplasat o echipă operativă din care au făcut parte și făptuitorii și, echipa operativă fiind însoțită și de specialistul criminalist, agent.
Aceștia au efectuat, în prezența a doi martori asistenți, cercetarea la fața locului și fotografii judiciare, aspectele constatate fiind consemnate într-un proces-verbal și a fost întocmită schița locului faptei de făptuitorul, din aceste două documente nereieșind deosebiri în ce privește constatările făcute.
În cauză a fost audiat tehnicianul criminalist, care a declarat că nu își amintește "dacă în jurul locului producerii evenimentului erau staționate autovehicule, dar în situația în care acestea ar fi existat, acest aspect ar fi reieșit din fotografia de orientare efectuată cu ocazia cercetării la fața locului".
Mai declară tehnicianul criminalist că el este cel care a scris procesul-verbal de cercetare la fața locului, iar în situația în care măsurătorile efectuate nu ar fi fost corecte, și-ar fi putut da seama.
Mai arată, că pe parcursul cercetării, persoanei vătămate "nu i-au fost adresate expresii jignitoare, nu a fost tratată cu dispreț de către nici un membru al echipei de cercetare".
De precizat că și în cursul cercetării judecătorești persoana vătămată a invocat nerealitatea procesului verbal de cercetare la fața locului și a schiței locului accidentului, motiv pentru care instanța de judecată a dispus efectuarea cercetării locului faptei.
Cu ocazia cercetării la fața locului nu s-au constatat alte elemente decât cele redate în actele reclamate ca fiind false.
Cu privire la identificarea și audierea martorilor, respectiv pasagerii din microbuz, făptuitorul a declarat că ajuns la locul accidentului, nu a mai găsit pasagerii care călătoreau cu microbuzul, întrucât aceștia și-au continuat deplasarea cu un alt mijloc de transport.
Nu l-a găsit nici pe martorul audiat în cauză, acesta fiind audiat în primă fază de lucrătorii de poliție din cadrul postului de poliție.
Ambele autovehiculele au fost verificate din punct de vedere tehnic de ing., expert tehnic.
Cu privire la urmărirea penală efectuată de făptuitorul, s-a reținut că nu sunt indicii că acesta și-ar fi exercitat atribuțiile conferite de lege cu rea-credință.
Efectuarea expertizei tehnice auto cu nerespectarea prevederilor legale a putut fi cenzurată, atât de magistratul procuror care a supravegheat urmărirea penală, cât și de instanța de judecată sesizată cu soluționarea cauzei.
Mai rezultă din actele dosarului că pe parcursul urmăririi penale, persoana vătămată și-a angajat un apărător în persoana avocatului, și un expert tehnic, la care a renunțat. Ulterior, a depus cerere, în care a solicitat termen pentru angajarea unui alt apărător și a unui alt expert tehnic. Raportul de expertiză tehnică auto i-a fost prezentat, în prezența apărătorului ales, în data de 16.06. 2006, când a precizat că va depune, până în data de 03.07.2006 obiecțiuni la expertiză. La data de 06.07.2006, a mai formulat o cerere prin care solicită termen pentru a depune obiecțiuni, însă până la data în care făptuitorul a întocmit referatul de terminare al urmăririi penale - 28.07.2006, obiecțiunile nu au fost depuse.
Făptuitorul, în referatul de terminare a urmăririi penale a concluzionat că atât victimei accidentului rutier cât și lui le revine culpa în producerea accidentului de circulație.
Această situație de fapt a fost reținută și de magistratul - procuror care a întocmit rechizitoriul nr. 818/P/2005 din 04.09.2006 și a sesizat instanța de judecată cu soluționarea cauzei.
Nu în ultimul rând, magistratului judecător, îi revine sarcina de a cenzura actele de urmărire penală efectuate atât de lucrătorii de poliție și de către procuror și de a stabili, pe baza materialului probator administrat, existența sau inexistența faptelor.
Totodată s-a reținut că prin sentința penală nr. 84 din 23.03.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al. 1 și 2 Cp. în considerentele sentinței instanța reținând culpa comună, a motivat: " este indubitabil că autoturismul condus de victimă a fost cel care a intrat în coliziune cu microbuzul condus de inculpat și nu invers".
În ce privește prestația procurorului de ședință, pentru termenul de judecată din data de 04.06.2007, s-au reținut următoarele:
Potrivit încheierii de ședință a rezultat că Ministerul Publica fost reprezentat de procurorul.
Din examinarea încheierii de ședință, nu rezultă că prestația acestuia ar fi fost în sensul de a-1 favoriza pe.
De altfel, potrivit art. 316.C.P.P. "în desfășurarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, procurorul exercită rolul său activ în vederea aflării adevărului și a respectării dispozițiilor legale".
Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate.
În același sens, sunt și dispozițiile art. 67 al. 2 din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora "procurorul este liber să prezinte în instanță concluziile pe care le consideră întemeiate, în condițiile legii, ținând seama de probele administrate în cauză".
Nu sunt indicii din care să rezulte că făptuitorul, în calitate de procuror, și-ar fi exercitat atribuțiile conferite de lege cu rea-credință.
În ce privește susținerea persoanei vătămate că ar fi fost instigată să nu declare adevărul, în sensul că i s-ar fi sugerat de către lucrătorii de poliție să afirme că ar fi dormit anterior impactului s-a reținut că aceasta a fost audiată în data de 11.01.2006 de către făptuitorul.
In cuprinsul declarației consemnate de făptuitor, aceasta a declarat: " După ce am adormit, m-am trezit după ce autoturismul în care mă aflam a fost implicat într-un accident".
Audiată în instanță în data de 04.06.2007, martora face în general aceleași afirmații " Nu știu ce s-a întâmplat, dacă am ațipit...înainte să adorm".
De remarcat că - a declarat că a dormit și nu știe ce s-a întâmplat, în declarația dată în fața inspectorului de muncă, în data de 07.11.2005, practic la două săptămâni după producerea accidentului rutier: " despre producerea căruia (accidentul de circulație) nu pot să dau amănunte, întrucât pe parcursul drumului am adormit".
În ce privește modul în care i-a fost restituit permisul de conducere lui, din actele premergătoare efectuate au rezultat următoarele:
Potrivit art. 9 din Dispoziția Inspectoratului General al Poliției Române nr. 272 din 23.05. 2005, în vigoare la data derulării evenimentului, "permisul de conducere reținut ca urmare a implicării titularului într-un accident de circulație din care au rezultat pierderi de vieți omenești, după efectuarea mențiunilor în baza de date se păstrează la sediul serviciului poliției rutiere pe raza căruia s-a produs accidentul, până la finalizarea dosarului".
Potrivit art. 16, din aceeași dispoziție, restituirea permisului de conducere se efectua în baza următoarelor documente: originalul dovezii înlocuitoare a permisului de conducere; ordonanța procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale;
Art. 10 din aceiași dispoziție prevede că ordonanța sau rezoluția parchetului, ori hotărârea judecătorească prin care se atestă finalizarea dosarului cauzei, însoțită de nota-raport, se prezintă șefului inspectoratului cel mai târziu a doua zi lucrătoare de la primirea documentului pentru a dispune asupra dreptului de a conduce (anulare, suspendare, restituire).
Lui i-a fost reținut permisul de conducere în data de 24.10.2005, fiindu-i prelungit dreptul de a conduce până la data de 16.04.2006.
La data de 3.05.2006, a solicitat - B restituirea permisului de conducere, cu motivarea că prin rezoluția nr. 919/P/2005 din 23.03.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, s-a dispus față de el neînceperea urmăririi penale.
În dovedirea solicitării, a anexat în original, comunicarea nr. 919/P/2005 din 23.03.2006, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele îi aducea la cunoștință că s-a confirmat față de el propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu a comis nici o infracțiune, nefiindu-i prelucrate actele normative în domeniu.
Cererea a fost primită de făptuitorul, agent la.-B, care a efectuat verificările și a întocmit nota-raport semnată de făptuitorul, comisar șef de poliție, prin care se propunea restituirea permisului de conducere.
Se mai menționa că a fost sancționat contravențional în aceeași zi, 03.05.2005.
Restituirea permisului de conducere a fost aprobată de făptuitorul G, comisarul șef de poliție, delegat cu atribuțiile funcției de adjunct al șefului
Dacă cei trei făptuitori ar fi respectat prevederile Dispoziției nr. 272 din 23.05.2005 a Inspectoratului General al Poliției Române și i-ar fi solicitat lui rezoluția procurorului, ar fi constatat că dosarul nr. 919/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanelea avut ca obiect stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-a produs accidentul de muncă, din data de 24.10.2005 și nu stabilirea existența faptei și a vinovăției în ce privește decesul soțului persoanei vătămate.
De altfel, în cuprinsul rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele se motiva în mod expres că, pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău este înregistrat dosarul penal având ca obiect uciderea din culpă a lui.
Chiar dacă în sarcina făptuitorilor, G precum și a făptuitorului s-ar dovedi intenția în exercitarea cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu în ce privește restituirea permisului de conducere, pentru că exista culpă evident, latura obiectivă a infracțiunilor prev. de art. 246 sau art. 249 Cp. nu este îndeplinită, în sensul că lipsește urmarea produsă ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu; în speță, nu s-a produs o vătămare a intereselor legale a unei persoane, nu s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 Cp. sau o pagubă patrimonială acestuia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.
Faptul că, nu s-a mai prezentat în cursul cercetării judecătorești, susținându-se că ar fi părăsit țara, nu se poate datora faptului că i-a fost restituit permisul de conducere.
Acesta putea părăsi oricând țara, în condițiile în care față de el nu a fost luată măsura preventivă cu obligarea de a nu părăsi țara.
Însă este evident că în speță sunt indicii în ce privește săvârșirea de către cei patru făptuitori abaterii disciplinare prev. de art.12 lit. din Ordinul nr.400/29.10.2004, respectiv neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Nu se impune disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Departamentului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești pentru a efectua cercetări pentru faptele de corupție reclamate, deoarece aceștia s-au pronunțat.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții de către, pe motiv că "nu s-a cercetat cu responsabilitate și profesionalism situația de fapt" și pentru că "nu s-a ținut cont de dovezile scrise existente și de o logică normală", a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 363/II/2/2008 din 25.02.2008 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La pronunțarea acestei soluții s-au avut în vedere următoarele:
La data de 24 octombrie 2005, soțul părții vătămate, a fost accidentat mortal pe raza localității, Județul B, de către. La fața locului s-au deplasat, comisarul șef, inspectorul și specialistul criminalist, de la. B, care, în prezenta martorilor asistenți, au efectuat cercetarea, fotografii judiciare și au întocmit schița locului faptei. Partea vătămată a susținut, inclusiv în cursul cercetării judecătorești, că procesul verbal de cercetare la fața locului și schița conțin date necorespunzătoare adevărului, dar urmărirea penală nu a confirmat această susținere așa cum, de altfel, nu s-a confirmat nici cu ocazia cercetării judecătorești (fila 334).
Prin sentința penală 84/23.03.2007, Judecătoria Pogoanele județul B l-a condamnat pe pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.178 al. l și 2 Cp. reținând totodată și culpa victimei "care a intrat cu autoturismul pe care îl conducea în microbuzul condus de inculpat".
Cu ocazia actelor premergătoare efectuate, s-a stabilit că procurorul de ședință a formulat concluziile pe care le-a considerat întemeiate, în condițiile prev. de art. 67 al. 2 din Legea 304/2004. Faptul că acesta a formulat concluzii care au nemulțumit-o pe partea vătămată, nu înseamnă că și-a exercitat abuziv îndatoririle de serviciu și nici că 1-a favorizat pe inculpat.
Actele premergătoare efectuate în cauză au mai stabilit că, la data de 3.05.2006, inculpatul a solicitat Serviciului Politiei Rutiere B restituirea permisului de conducere anexând comunicarea 919/P/2005, din 23.03.2006, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele îi comunica faptul că, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întrucât nu a comis nici o infracțiune.
Această cerere a fost primită de agentul de poliție care a efectuat verificările și care a întocmit nota raport prin care se propunea restituirea permisului de conducere, semnată de comisarul șef .
Restituirea permisului a fost aprobată de către comisarul șef S-a stabilit, însă, că lucrătorii de poliție nu au respectat, din culpă, dispoziția 272/2005 a pentru că nu i-au solicitat inculpatului rezoluția 919/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pogoanele, situație în care ar fi constatat că acest dosar a avut ca obiect numai stabilirea condițiilor și împrejurărilor în care s-a produs accidentul de muncă la 24.2005 și nu stabilirea faptei și a vinovăției în ceea ce privește decesul soțului părții vătămate (acest din urmă dosar era pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău - a se vedea fila 296 și 298 și prin rechizitoriul din această cauză inculpatul a și fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 Cp).
S-a concluzionat că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp. și art. 249 Cp. de către cei trei polițiști de la. B, este legală pentru că, îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu s-a datorat culpei și pentru că eliberarea permisului de conducere nu a cauzat o vătămare împotriva intereselor legale ale unei persoane, o pagubă patrimonială sau o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau instituții de stat, ori al unei alte unități, din cele reglementate de art. 145 Cp.
Împotriva ambelor rezoluții a formulat plângere în temeiul disp.art.2781alin.1 petenta C.P.P. care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, solicitând pentru motivele invocate în precedent, desființarea acestora, continuarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate.
Curtea, examinând plângerea petentei, în raport de motivele invocate, pe baza materialului probator administrat în cauză și a textelor de lege incidente, apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit disp. art. 222 alin. 1 și 2 cod proc. penală plângerea făcută de o persoană fizică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracțiune trebuie să cuprindă pe lângă numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.
Examinând plângerea petentei în raport de dispozițiile legale precitate, rezultă că aceasta nu s-a conformat întrutotul dispozițiilor legii, în sensul că nu a descris faptele ce formează obiectul plângerii, nu a indicat numele făptuitorilor și nici mijloacele de probă ce stau la baza temeiniciei plângerii.
Cu toate acestea, având în vedere motivele invocate și actele menționate în plângere, procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a stabilit numele și calitatea făptuitorilor și a analizat motivele invocate de petentă în raport de fiecare persoană implicată și presupusa activitate infracțională desfășurată, pronunțând soluții legale și temeinice.
Rezultă astfel, din chiar plângerea formulată de petenta, al cărei soț a fost victima accidentului de circulație produs la 24 octombrie 2005 pe raza localității, județul B, că lucrătorii de poliție implicați în investigarea acestui caz, au comis mai multe abateri de la regulile ce reglementează modul de efectuare al urmăririi penale, evidențiate expres în plângere, în scopul- susținut de aceasta- de a se stabili culpa comună a soțului său cu autorul infracțiunii de ucidere din culpă, numitul, astfel de acuzații fiind aduse și procurorului de ședință, care, în opinia petentei, s-a transformat în apărătorul inculpatului.
Este de reținut că potrivit disp. art. 200 Cod proc. penală, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
De asemenea, în conformitate cu disp. art. 202.C.P.P. organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia. Organul de urmărire adună probele atât în favoarea cât și în defavoarea învinuitului sau inculpatului.
Așa cum rezultă din motivarea plângerii, petenta a reclamat în principal modul în care a fost efectuată cercetarea locului accidentului și s-a întocmit procesul verbal de cercetare la fața locului, însă din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat temeinicia acuzațiilor aduse, mai mult, s-a reținut și rezultă, că aceleași nereguli au fost invocate și cu ocazia soluționării în fond a cauzei privind accidentul de circulație din 24 octombrie 2005, judecătorul fondului dispunând efectuarea unei noi cercetări la fața locului, fără a se reține deosebiri între aceasta și constatările organelor de poliție.
În plus, s-a constatat că până la data soluționării prezentei plângeri, nu se soluționase în mod definitiv cauza în care soțul petentei a fost victima accidentului de circulație, ceea ce impune precizarea că în continuare aceasta are posibilitatea să critice soluția instanței de fond atât în privința modului de soluționare a laturii penale cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, existența faptei, împrejurările comiterii infracțiunii și culpa părților în comiterea rezultatului socialmente periculos, nefiind stabilite în mod definitiv.
În opinia instanței, în lipsa unor acuzații concrete legate de modul de desfășurare a activității de către organele de poliție ce au participat la investigarea acestui accident și care să îndeplinească condițiile cerute de art. 17 alin. 1 din Codul penal pentru atragerea răspunderii penale a persoanelor implicate, nu se poate reține temeinicia plângerii, întrucât toate actele încheiate de organele de poliție și care constituie probe ce stau la baza trimiterii sau nu în judecată a persoanei cercetate, ca și actele procurorului emise pe baza acestora, sunt supuse controlului judecătoresc, inclusiv prin promovarea căilor de atac, și prin urmare, nu pot constitui, prin ele însele, temeiuri verosimile în a se considera necesară cercetarea acestora sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu ori fals intelectual prev. de art. 246 Cod penal, art. 249 Cod penal și art. 289 Cod penal.
În legătură cu atitudinea abuzivă a lucrătorilor de poliție care au efectuat cercetarea, actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat o asemenea atitudine, așa încât în mod corect s-a reținut că infracțiunea încriminată sub art. 250 alin. 1 Cod penal nu există.
Nu este întemeiată nici susținerea potrivit căreia procurorul de ședință ar fi săvârșit acțiuni ce intră în conținutul infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal și art. 264 Cod penal.
Potrivit disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost republicată și modificată, procurorul este independent în efectuarea anchetei penale și desfășurarea judecății, în a dispune asupra probelor și succesiunii administrării acestora, a importanței și semnificației materialului probator, precum și asupra interpretării acestuia, toate actele îndeplinite fiind supuse controlului judecătoresc.
Mai trebuie reținută și împrejurarea că pe tot parcursul procesului în legătură cu care se invocă neregulile expuse, petenta a fost asistată de apărător ales și prin urmare toate cererile formulate de procuror ori de către părțile adverse puteau fi combătute de aceasta în cadrul legal și cenzurate apoi de instanțele de control judiciar, în măsura în care acest lucru se impunea.
Totodată, instanța apreciază că deși în cauză s-a făcut dovada culpei lucrătorilor de poliție implicați în remiterea permisului de conducere către inculpatul în raport de dispoziția nr. 272/2005, nu pot fi reținute în sarcina acestora infracțiunile prev. de art. 246 Cod penal ori art. 249 Cod penal, întrucât faptelor le lipsește latura obiectivă, respectiv vătămarea intereselor legale ale petentei, absența inculpatului de la judecata în fond a cauzei nefiind consecința restituirii permisului, constatându-se că împotriva inculpatului nu se dispusese niciuna dintre măsurile preventive cuprinse în art. 136.
C.P.P.Prin urmare, atâta timp cât plângerea petentei este întemeiată numai pe nemulțumirea acesteia legată de modul în care s-a desfășurat ancheta penală și apoi cercetarea judecătorească, fără a se arăta în concret în ce constă presupusa activitate infracțională fiecărei persoane implicate și câtă vreme din actele și lucrările dosarului atașat nu rezultă indicii în sensul comiterii de infracțiuni, soluțiile adoptate în dosarul nr. 380/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești se privesc ca legale și temeinice, astfel că în baza disp. art. 2781alin.8 lit. a Cod pr.pen. se va respinge plângerea ca nefondată.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta, domiciliată în B, sector 6,-, - 11,. 1, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 24 ianuarie 2008 și a rezoluției nr. 363/II/2/2008 din data de 25.02.2008 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 380/P/2007.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile atacate, privind pe intimații, G, și.
Obligă petenta la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimații lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 mai 2008.
Președinte,
- - Grefier, - -
Red. NI/GM, EF
2 ex./29 mai 2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
