Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 68/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
SENTINȚA PENALĂ NR. 68/PI/2009
Ședința publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
Grefier: - -
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de petenții și, ambii cu domiciliul ales în O,-,. 5, jud. B, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, potrivit dispozițiilor art. 278/1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenții și, asistat de avocat, fără delegație și intimatul.
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Intimatul depune la dosar în copie, procesul-verbal din 6.06.2007 din dosarul nr. 23/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, adresa nr. 76/II.1/2009 a DIICOT O, note de relații din 21.01.2009 întocmite de, declarația lui din 26.01.2009.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra plângerii.
Avocatul petenților solicită admiterea plângerii și, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, să se trimită cauza la parchet pentru începerea urmăririi penale. Arată că în data de 29.10.2008 în ședința Înaltei Curți de Casație și Justiție intimatul a făcut afirmații care întrunesc elementele infracțiunii de insultă și calomnie, precum și faptul că a fost judecat și s-a constatat că nu este vorba de infracțiunea de contrabandă. Pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 Cod Vamal, a fost condamnat de Judecătoria Oradea iar ulterior s-a constatat că nu se face vinovat de săvârșirea acelei infracțiuni. a depus la dosarul cauzei dovada din care rezultă că situația sa penală a fost definitiv încheiată. Statul român a fost obligat să plătească despăgubiri petentului pentru arestarea nelegală. Intimatul a susținut că poate să facă judecăți de valoare și nu s-a făcut un minimum de acte premergătoare, părțile nu au fost audiate. Într-o adresă a parchetului se arată că petentul nu a fost cercetat niciodată pentru subminarea economiei naționale și nu s-au administrat probe. Arată că se impută intimatului infracțiuni strict determinate și apreciază că se încadrează la infracțiuni de insultă și calomnie. Solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la parchet pentru efectuarea actelor de urmărire penală: audierea părților vătămate și a învinuitului. Arată că pentru afirmațiile intimatului s-a sesizat și și arată că nu se poate ca oricine să spună la Înalta Curte de Casație și Justiție că o altă persoană este infractor. Precizează că cele 2 comunicări sunt la filele 15, 16 din dosarul de urmărire penală.
Intimatul arată că înscrisurile depuse sunt următoarele:
- proces-verbal întocmit de procurorul șef secție de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, care spune că interceptările sunt atașate la un dosar. există și au fost efectuate sub aspectul subminării economiei naționale. Petenții trebuie să ceară documente de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu să solicite informații de la alte instituții;
- o comunicare semnată de care spune că care spune că volumele 1 - 15 privind pe au fost clasificate la secret de serviciu. Intimatul arată că foarte rar se iau astfel de măsuri, măsuri luate pentru a se șterge urmele infracțiunii. Ca să nu existe probe, le-a trecut la documente secrete, care confirmă clar că s-a săvârșit o infracțiune de contrabandă cu mai mulți autori și cu privire la care nu s-a dat nici o soluție;
- o notă de relații în care a explicat în ce măsură se impunea să facă acele precizări în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- declarația dată de petentul în care spune că știe că intimatul va duce la bun sfârșit amenințările și arată că a făcut plângere pentru că are discuții acasă cu soția;
- declarația lui care recunoaște că are frisoane când va fi întrebat de infracțiunea de subminare a economiei naționale și că s-ar putea să se repete incidentul din 2004.
Intimatul arată că are obligația profesională ca în cazul în care are cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni să se sesizeze din oficiu. În decizia Curții de APEL ORADEA se spune de ce nu a fost condamnat pentru contrabandă, pentru că nu a fost sesizată instanța cu această infracțiune. În această hotărâre se reține că a importat benzină auto și a rămas nelămurită problema contrabandei. Mai arată că avocatul a redactat o sesizare la.
Petenții arată că afirmațiile intimatului sunt judecăți de valoare.
Instanța solicită intimatului să se limiteze la obiectul cauzei.
Avocatul petenților arată că judecătorul are obligația de a se respecta solemnitatea ședinței.
Intimatul arată că a redactat 2 sesizări, a doua sesizare fiind o sesizare penală cu același conținut ca cea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA. Arată că avocatul a fost audiat de și întrebat să precizeze în ce măsură sunt încălcate prevederile legale pentru a fi abatere disciplinară. Magistratul este obligat să ia măsuri pentru identificarea autorilor, tragerea la răspundere a acestora, dacă o asemenea faptă este de natură să atragă răspunderea penală. Precizează că dosarul de la a fost scos de pe rolul secției de procurori și mai arată că în ziarul finanțat de petentul se fac diverse afirmații. A spus că petentul este cu situația penală neîncheiată, în acea decizie fiind precizată clar care este situația. Au fost realizate interceptările, există probe doar că nu au fost încă valorificate. Prezenta plângere reprezintă o acțiune șicanatorie de a-i capta atenția și de a nu se ocupa de alte probleme, de a fi intimidat. Precizează că petenții puteau eventual să spună că i-a amenințat și atunci ar fi fost cercetat pentru amenințare, pe lângă insultă și calomnie, obiectul cauzei fiind limitat la insultă și calomnie.
Avocatul arată că s-au făcut afirmații susținute de documente și solicită să se indice dosarul în care s-au efectuat interceptările.
Intimatul arată că la data când s-au administrat acele probe, avocatul petenților nu avea terminat nici liceul. În 1992 avea informații certe că în zona de vest a României se realizează operațiuni cu produse petroliere. a cerut ca Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să autorizeze interceptările sub aspectul de subminare a economiei naționale, fiind înregistrat în acest sens dosarul nr. 0054/P/2008.
Petentul arată că telefoanele au fost ascultate în anii 2000, 2001.
Intimatul arată că acele interceptări s-au realizat în anul 1999. Solicită să se repună cauza în faza probatorie și să se solicite organelor să se comunice dacă au fost efectuate acele interceptări.
Petentul arată că a fost audiat timp de 10 ani și a fost la toate instanțele.
Intimatul arată că nu a fost, pentru că a fugit din țară și a fost dat în urmărire generală.
Reprezentantul parchetului, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, solicită respingerea ca nefondată a plângerii și menținerea ca legale și temeinice a rezoluțiilor atacate. Sub aspectul legalității, arată că potrivit art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, organul de urmărire penală poate să dispună neînceperea urmăririi penale chiar și din plângere, cu condiția să nu rezulte din plângere un caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale. Având în vedere starea de fapt, referitor la afirmațiile făcute într-o altă sală de judecată înțelege să nu le catalogheze dacă constituie alte aspecte decât de natură penală. Consideră că audierea părților nu se impunea pentru că este inutilă, neconcludentă, astfel că soluția dată este legală și temeinică.
Avocatul arată că față de soluția dată, la pagina 4 din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale se constată că în dosarul nr. 23/P/1999 i s-a comunicat lui că interceptările realizate se află atașate la dosarul nr. 20/DP/2006 al DIICOT. Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa comunicat că în dosarul nr. 23/P/1999 petentul nu a fost cercetat pentru subminarea economiei naționale iar în adresa emisă de DIICOT se arată că în dosarele penale nr. 83/D/P/2005 și nr. 20/D/P/2006, petentul nu a fost cercetat. Arată că afirmația calomnioasă este că petenții au săvârșit infracțiunea de subminare a economiei naționale și arată că a indicat numere de dosar, înscrisuri care nu au fost avute în vedere de procuror.
Intimatul arată că instanța ar putea să rețină cauza pe rol.
Petentul speră că s-a consemnat faptul că intimatul recunoaște că i-a amenințat la Curtea Supremă.
Petentul achiesează la concluziile procurorului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 23 martie 2009, petenții și au contestat rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, fapte prevăzute și pedepsite de art. 205 și art. 206 Cod penal, solicitând admiterea plângerii, infirmarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale.
Consideră că această soluție s-a dat fără o analiză aprofundată a stării de fapt și fără efectuarea unui minim de acte premergătoare, care deși nu sunt obligatorii potrivit dispozițiilor legale, a apreciat că se impune în prezentul dosar.
Arată că era necesară clarificarea împrejurării dacă în prezent cele două părți vătămate sunt cercetate sau au fost cercetate și s-au dat soluții față de acestea pentru contrabandă, respectiv subminarea economiei naționale, prin verificări efectuate la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, respectiv DIICOT. La cererile formulate de ei s-a comunicat că nu a fost niciodată cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de subminare a economiei naționale, iar situația dosarelor sale penale este definitiv încheiată.
Examinând plângerea, din actele și lucrările de la dosar rezultă următoarele:
Numiții și, la data de 8 decembrie 2008, au depus plângere penală împotriva numitului, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă și calomnie.
În plângerea penală s-a arătat că numiții și au fost arestați preventiv de către procurorul pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Ulterior, dosarul în care s-a dispus arestarea preventivă a numitului s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată iar pentru arestarea nelegală, Statul Român a fost obligat să plătească despăgubiri în cuantum de 50.000 lei (Sentința civilă nr. 333/28.10.2008 a Tribunalului Bihor ). a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prin Decizia penală nr. 584/R/2007 a Curții de APEL ORADEA.
La data de 29 octombrie 2009, la Secția penală a Înaltei Curțide Casație și Justiție s-a judecat recursul declarat de către și împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea formulată împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă față de procurorul pentru săvârșirea infracțiunii de arestare nelegală.
Cu ocazia acestor dezbateri, procurorul a făcut următoarele afirmații: "Iar ceea ce consider că este cel mai important lucru este că, instanțele din B, așa cum se constată prin acea hotărâre finală din decizia Curții de APEL ORADEA de la pagina 27, dosar nr. 584/R/2007, în acea hotărâre se spune foarte clar pentru ce nu a fost condamnat pentru contrabandă ci a fost condamnat numai pentru evaziune tocmai pentru că Tribunalul Bihor în loc să dea curs deciziei Curții Supreme prin care s-a dispus trimiterea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale, nu a procedat în felul acesta ci a reținut dosarul și a procedat la un nou ciclu procesual, dar Curtea de APEL ORADEA, sigur că a fost obligată în în condițiile acestea să constate încă o dată că nu au fost sesizate instanțele printr-un rechizitoriu cu privire la infracțiunea de contrabandă. Urmează să se întâmple acest lucru. Mai am câteva săptămâni de concediu și în momentul în care reîncep activitatea, acesta va fi primul act pe care-l fac pentru că fapta respectivă nu este prescrisă, actele există și ca atare nu se poate lăsa în suspensie o asemenea faptă pentru că infracțiunea respectivă s-a petrecut într-un alt loc și un alt timp decât aceea de evaziune fiscală s-a petrecut la intrarea în țară.
În esență, aceste chestiuni care țin de fondul plângerii petenților, a fost avută în vedere de Curtea de APEL ORADEA și că unul dintre inculpați a fost condamnat pentru fapte care au format obiectul acelui dosar, iar cel de-al doilea am depus acte în acest sens este și la ora actuală cu situația penală neîncheiată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de subminare a economiei naționale, infracțiune care, la fel, va fi oad oua preocupare pentru mine, pentru că această infracțiune are și un termen de prescripție mult mai și dovezile respective vi le-am indicat, sunt acte ale parchetului, sunt interceptări care nu au fost avute
Dar nu există absolut nimic nelegal în luarea măsurii arestării față de, păcatul este că a stat numai două zile, că dosarul a fost luat, în loc să rămână în ancheta procurorului și să continue așa cum există abia acum reglementări în Codul d e procedură penală. "
Petentul consideră că în concluziile puse, procurorul a făcut acuzații privind săvârșirea infracțiunii de contrabandă, deși a fost judecat definitiv și irevocabil și s-a stabilit în mod clar că nu se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Consideră aceste afirmații ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, iar în subsidiar, ale celei de insultă.
Petentul apreciază că afirmarea faptului că e "păcat" că a stat arestat doar două zile și că arestarea sa a fost legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie, iar în subsidiar, a celei de insultă.
Împreună cu plângerea penală, petenții au depus transcrierea dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2008 - dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, din care rezultă că, într-adevăr, în concluziile puse oral, procurorul a făcut afirmațiile cuprinse în plângere.
Din actele premergătoare urmăririi penale rezultă că prin ordonanța din 20 aprilie 2001, dosar nr. 138/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, petentul a fost arestat pentru o perioadă de 5 zile ca învinuit pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la contrabandă, prevăzută în art. 26 Cod penal raportat la art. 178-179 din Legea nr. 141/1997 de către procurorul. La data de 22 aprilie 2002, același procuror a dispus revocarea mandatului de arestare preventivă având în vedere starea de sănătate a învinuitului. Cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, unde în dosar nr. 23/P/2001, s-a dispus la data de 6 iunie 2001, infirmarea începerii urmăririi penale față de învinuitul. Ulterior, s-au dat mai multe soluții de neîncepere a urmăririi penale care au fost infirmate până când, în final, în dosarele nr. 83/D/P/2005 și 20/D/2006 ale DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, prin ordonanța din 8 mai 2006 și rezoluția din 6 februarie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, art. 23 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 23 din Legea nr. 21/1999, întrucât faptelor le lipsește latura obiectivă. Prin aceeași ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunii pre văzute de art. 23 din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 23 din Legea nr. 21/1999, întrucât faptei îi lipsește latura obiectivă.
În privința situației petentului, se constată că prin Sentința penală nr. 1256/2004 a Judecătoriei Oradea, inculpatul a fost condamnat printre altele, pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, după schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 297 Cod penal, reținută în rechizitoriu.
Prin decizia penală nr. 227/A/2006 a Tribunalului Bihor, s-au admis apelurile declarate de parchet și inculpat, și, printre altele, s-a înlăturat dispoziția de schimbare a încadrării juridice menționate și condamnarea pentru contrabandă, iar în baza art. 297 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 584/R/2007 a Curții de APEL ORADEA la care a făcut trimitere procurorul în concluziile sale, s-a reținut că solicitarea parchetului din recurs, de a se schimba încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 297 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, este neîntemeiată, deoarece în conformitate cu art. 317 Cod procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare al instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Prin urmare, obiectul judecății care este în același timp și obiectul învestirii, este determinat în cuprinsul actului de sesizare. În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru fapta de a vinde benzină de aviație drept benzină auto, fiind încadrată în infracțiunea prevăzută de art. 297 Cod penal, nereținându-se în sarcina sa că ar fi folosit la autoritățile vamale acte falsificate sau că ar fi indus Statul Român în eroare cu privire la marfa importată, producându-i astfel un prejudiciu prin neplata accizelor.
În decizie se reține că, după admiterea recursului în anulare și trimiterea cauzei spre rejudecare, procurorul a solicitat extinderea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, solicitare admisă de instanța de fond care a extins acțiunea penală, dispunând și restituirea cauzei la pachet. În recursul inculpatului însă, prin decizia penală nr. 475/R/2003 a Tribunalului Bihor, solicitarea de extindere a fost respinsă. Astfel că, schimbarea încadrării juridice, presupunând ca faptei din actul de sesizare să i se aplice un alt text de incriminare decât cel indicat în rechizitoriu, nu este pertinentă în cauză, deoarece parchetul, în recurs, solicită ca inculpatul să fie condamnat pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă se invocă prevederile art. 334 Cod procedură penală.
Instanța de recurs a apreciat că judecarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. 1 din Legea nr. 141/1997 sau pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 Cod penal, nu poate avea loc decât în condițiile sesizării instanței cu un nou rechizitoriu emis în urma punerii în mișcare a acțiunii penale și a efectuării actelor de urmărire penală.
În consecință, Curtea de APEL ORADEA arată că în mod greșit Judecătoria Oradeaa dispus schimbarea încadrării juridice a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cât timp nu a fost sesizată, potrivit legii, cu judecarea acestei fapte, iar ca instanță de recurs nu se poate pronunța pentru alte fapte de natură penală ce s-ar putea reține în sarcina inculpatului în legătură cu importul de combustibil, nefiind învestită în acest sens, chiar dacă certificatele de calitate pentru benzina de avion ridică semne de întrebare cu privire la autenticitatea lor.
Prin decizia penală menționată, s-a dispus printre altele, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 197 Cod penal,reținându-se că benzina valorificată a fost benzină auto, fapta nefiind prevăzută de legea penală.
Instanța constată că afirmațiile procurorului în privința faptului că numitul nu a fost condamnat pentru că instanțele de judecată nu au fost sesizate cu infracțiunea de contrabandă, nu sunt altceva decât aspecte din motivarea deciziei penale sus amintite.
În privința afirmației că situația penală în privința infracțiunii de subminare a economiei naționale este neîncheiată, se constată că la data de 7 iunie 2007, în dosarul nr. 23/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, i s-a comunicat procurorului că "interceptările realizate de în baza autorizației nr. 0054/1999 emise de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de justiție, sub aspectul infracțiunii de subminare a economiei naționale, se află în prezent atașate la dosarul nr. 20/DP/2006 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea."
Or, având în vedere această adresă în care se face trimitere expresă la infracțiunea de subminare a economiei naționale și împrejurarea că prin rezoluția din dosarul nr. 20/DP/2006 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea, nu s-a dat soluție față de această infracțiune, procurorul a avut posibilitatea să concluzioneze în sensul sus amintit.
Referitor la afirmația că după ce revine din concediu, se va ocupa de cele două infracțiuni, se poate constata că este exprimarea intenției unui procuror de a-și desfășura atribuțiile de serviciu.
În mod corect a reținut procurorul că în privința faptului că nu consideră ca fiind absolut nimic nelegal în arestarea petentului și că ar fi trebuit ca arestarea să dureze mai mult de 2 zile, se poate constata că este exprimarea unei aprecieri asupra unei stări de fapt existente, deci o judecată de valoare care, chiar dacă nu concordă cu opiniile altor persoane, nu îmbracă aspect penal.
Or, în aceste condiții, judecățile de valoare bazate pe o stare de fapt percepută ca fiind reală de către făptuitor nu pot să atragă răspunderea penală a acestuia, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor pentru care s-a depus plângerea penală.
Plângerea formulată în temeiul art. 278 ind. 1 Cod procedură penală învestește instanța cu controlul temeiniciei și legalității rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, în raport cu actele premergătoare sau, după caz, actele de urmărire penală efectuate, cu referire exclusivă la infracțiunea pentru a cărei pretinsă săvârșire organul competent a fost sesizat în condițiile art. 221 Cod procedură penală.
În mod corect și motivat s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 205 și 206 Cod penal, întrucât faptelor pentru care s-a depus plângerea penală le lipsește latura subiectivă a infracțiunii.
Astfel s-a arătat în plângerea penală că petenții și au fost arestați preventiv de către procurorul, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă. Dosarul în care s-a dispus arestarea preventivă a numitului s-a finalizat printr-o soluție de netrimitere în judecată (pentru arestarea sa ilegală Statul Român a fost obligat să plătească despăgubiri de 50.000 Ron, iar a fost achitat pentru infracțiunea de contrabandă). Odată cu judecarea recursului de la Înalta Curte de Casație și Justiție declarat de către și, procurorul ar fi făcut afirmații calomniatoare la adresa situației juridice a celor 2 recurenți.
S-a reținut just că judecățile de valoare bazate pe o stare de fapt percepută ca fiind reală de către făptuitor, nu pot să atragă răspunderea penală a acestuia, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor pentru care s-a depus plângerea penală.
Susținerile din plângere nu pot fi primite întrucât actele premergătoare administrate de către procuror în cursul soluționării cauzei se circumscriu temeiurilor legale.
Față de acestea, instanța apreciază rezoluțiile ca fiind legale și temeinicie, în baza art. 278/1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției din 22 ianuarie 2009, emisă în dosarul nr.386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 16 martie 2009, dată în dosarul nr. 69/II.2/2009 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga petenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278/1 alin.8 lit. "a" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva rezoluției din 22 ianuarie 2009, emisă în dosarul nr.386/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 16 martie 2009, dată în dosarul nr. 69/II.2/2009 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petenții să plătească statului suma de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.: - 26.06.2009
Tehnored. - 2 ex. - 26.06.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela
