Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 686/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.686/
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentaDAEWOO M- cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.364 din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, reprezentantul Parchetului, arată că nu mai are cereri de formulat sau excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de petenta M Industries și de menținere a sentinței pronunțată de Tribunalul Constanța, ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, de asemenea că nu sunt nici indicii de comitere a infracțiunii de evaziune fiscală pentru una dintre infracțiunile de evaziune fiscală intervenind și termenul de prescripție. Cu privire la infracțiunea de bancrută frauduloasă date fiind modificările succesive ale Legii nr.31/1990, în mod corect s-a constatat că această infracțiune a fost dezincriminată ca efect al Legii nr.85/2006.
În concluzie, solicită respingerea plângerii formulată de petenta M Industries, ca nefondată.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
La data de 3.09.2003, " M Industries" a depus plângere penală împotriva d-lor, și, pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.276 din Legea nr.31/1990, art.215 alin.(3) cod penal, art.12 și art.13 din Legea nr.87/1994, respectiv art.23 din Legea nr.21/1999.
Prin rezoluția nr.687/21.07.2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.(3) Cod penal, art.12 și art.13 din Legea nr.87/1994 și art.276 din Legea nr.31/1990, nefiind date și indicii temeinice și concrete care să dovedească existența acestor fapte.
Prin rezoluția nr.381/II/2/7.09.2004, s-a respins, ca netemeinică, plângerea formulată de " M Industries", în baza art.278 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.77, pronunțată la data de 16.02.2005, în dosarul nr.1859/2004, Tribunalul Constanțaa respins, în baza art.2781alin.(8) lit.a) Cod procedură penală, ca nefondată, plângerea petentei " M Industries" formulată împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată.
Prin decizia penala nr.258/P/25.04.2005, Curtea de Apel Constantaa admis recursul formulat de petenta M Industries și a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale pentru toate faptele sesizate și efectuarea cercetărilor penale complete.
Ca urmare, cauza a fost trimisă la. - Biroul Teritorial Constanța, care prin Ordonanța nr.106D/P/2006 a dispus:
- neînceperea urmăririi penale fata de numiții, și, pentru infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art.23 din Legea nr. 656/2002, deoarece fapta nu există;
- disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța sub aspectul comiterii de către aceiași făptuitori a infracțiunilor prevăzute de art.215 alin.(1), (2), (3) și (5) Cod penal, art.12 și art.13 din Legea nr.87/1994 și art.276 din Legea nr.31/1990.
La data de 28 februarie 2005, petenta M Industries a formulat o nouă plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva intimaților, și, pentru comiterea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art.215 alin.(1), (2), (3) și (5) Cod penal care a fost soluționată prin rezoluția nr.261/P/2005 din 4 mai 2005 când s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală; soluția a fost infirmată de către prim procurorul Parchetului conform rezoluției nr.261/P/2005 din 28.04.2006 prin care s-au și reunit dosarele nr.261/P/2005 cu dosarul nr.687/P/2004 (în care Curtea a dispus reluarea cercetărilor).
Reluând cercetările, prin rezoluția nr.747/P/2007 din data de 09.12.2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii, și, cercetați pentru comiterea infracțiunilor art.215 alin.(1), (2), (3) și (5) Cod penal, întrucât fapta nu este incriminată de legea penală, art.12 și 13 din Legea nr.87/1994, întrucât niciuna dintre faptele de evaziune fiscală nu există, iar pentru cea din urmă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale si art.276 din Legea nr. 31/1990, întrucât a intervenit dezincriminarea faptei prin Legea nr. 85/2006.
Plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art.278 alin.(2) Cod procedură penală de către petenta M Industries a fost respinsă de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, ca neîntemeiată prin rezoluția nr.3/II/2/2009 din 20 ianuarie 2009.
La data de 9 februarie 2009, petenta M Industries a atacat în temeiul art.2781Cod procedură penală la Curtea de APEL CONSTANȚA rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentința penală nr.70/P din 21 mai 2009, pronunțată în dosarul nr.176/-, Curtea și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța.
Prin sentința penală nr.364 pronunțată la data de 5.10.2009 în dosarul cu nr.unic -, Tribunalul Constanțaa respins, în baza art.2781alin.(8) lit.a) Cod procedură penală, ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta M Industries.
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța a reținut următoarele:
În baza contractului comercial nr. 749/18.09.2002, petenta Mal ivrat către SC SRL C mai multe cantități de fier vechi, relațiile comerciale desfășurându-se în mod corespunzător până în luna februarie 2003, când cumpărătorul a înregistrat un debit în suma de 292.532,12 USD.
În condițiile în care SC SRL C, nu a achitat plata cantităților de fier livrate de M Industries. M, reprezentanții petentei au efectuat verificări la.C C, prilej cu care au constatat că, sediul social al cumpărătorului a expirat la data de 03.01.2003, perioada corespunzând cu cea în care au avut loc livrările de fier vechi neachitate.
Ca urmare a acestei situații, petenta M Industries M a declanșat procedura de somare a SC SRL C, pentru achitarea debitului, luând ființă mai multe litigii comerciale pe rolul instanțelor judecătorești, unul dintre aceste dosare fiind și cel la care face referire în plângere - dosar nr- al Tribunalului Constanța.
Conform expertizei contabile efectuată ulterior, facturile emise de către SC M SA. M au fost înregistrate în contabilitatea acesteia și se regsesc în evidența SC SRL, exportul de fier vechi a fost efectuat și înregistrat în evidența contabilă a acestei societăți, cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a arătat de către petenta că, intimații din prezenta cauza cu excepția intimatei, erau la acea data asociați la SC SA, persoana juridica înființată la data de 20.12.2002, având același obiect de activitate, respectiv recuperarea, cumpărarea și reciclarea deșeurilor metalice ca și SC SRL.
Totodată, intimații, erau asociați la SC SA C, ce avea ca obiect de activitate comerțul cu ridicata al deșeurilor metalice.
În consecință, petenta a susținut ca intimații au falimentat intenționat SC SA, cu scopul prejudicierii persoanei vătămate, însă această ipoteză nu a fost dovedită până la acest moment cu mijloacele de probă administrate în cauză.
n ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune se constată că, în cauză nu s-a dovedit o inducere în eroare exercitată cu prilejul încheierii contractului față de societatea petentă, atâta timp cât contractul încheiat de părți prevedea chiar o clauză, în sensul că orice dispută referitoare la prezentul contract care va putea fi soluționată pe cale amiabila va fi înaintat Camerei Internaționale de Comerț
Simplul fapt că una din părțile contractante nu își execută o obligație prevăzută în contractul încheiat, fără a fi exercitate și acțiuni frauduloase de inducere în eroare cu prilejul sau pe parcursul executării contractului, nu se poate considera ca in cauza sunt incidente dispozițiile art.215 Cod penal.
În ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute la acea dată în Legea nr.87/1997, instanța constată așa cum se prevede în expertiza contabilă, nu s-ar putea reține vreo infracțiune, atâta timp cât s-a arătat că în contabilitatea SC SA, au fost înregistrate toate operațiunile efectuate de această societate, și mai mult decât atât a intervenit și prescripția răspunderii penale, raportat la infracțiunea prevăzută de art.13 din aceeași lege.
Infracțiunea de "bancruta frauduloasa" prevăzută de art. 276 din /1990 a fost dezincriminată prin Legea nr.85/2006, însă nu s-ar fi putut reține o asemenea infracțiune atâta timp cât față de SC SA nu se începuse procedura falimentului.
Petenta a mai criticat rezoluția procurorului și sub aspectul nelegalității soluției adoptată de procuror, pe motiv că acesta nu s-a pronunțat cu privire la infracțiunea de "spălare de bani", prevăzută de art.23 din Legea nr.656/2002, pentru care s-a și formulat inițial plângere penală.
În condițiile în care, la dosarul cauzei la fila 955 dosar urmărire penală, se afla ordonanța nr.106D/P/2006, din data de 11.04.2007, a -Biroul Teritorial Constanta, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, cu privire la infracțiunea de "spălare de bani", prevăzută de art.23 din Legea nr.656/2002, intrând în competența acestei instituții de a efectua cercetările, în conformitate cu dispozițiile de la acel moment Legii nr.508/2004, instanța nu mai poate fi investită deoarece nu a atacat soluția separat, în termenul legal, această infracțiune făcând obiectul unui dosar penal distinct soluționat de o altă instituție.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, petenta M Industries a declarat recurs fără a-l motiva.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, din oficiu conform art.3856Cod procedură penală, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare:
Conform art.2781alin.(8) Cod procedură penală, instanța poate modifica soluția procurorului de netrimitere în judecată în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale sau când probele existente la dosar sunt suficiente pentru dovedirea vinovăției făptuitorului.
Cu ocazia efectuării cercetărilor penale, s-a procedat la ascultarea intimaților, martorului, la efectuarea unei expertize contabile, la depunerea de înscrisuri vizând existența societăților sau evidența contabilă (facturi, contracte, ordine de compensare ).
Din actele anterior menționate rezultă că în perioada decembrie 2002-februarie 2003, în baza unui contract de export în comision nr.749/18.09.2002, petenta M Industries M a livrat 5000 tone fier vechi către C, în valoare de 364.781,93 dolari USD, sumă rezultată în urma comercializării fierului vechi și pe care beneficiare a utilizat-o pentru rambursarea unui credit, neachitând cele trei facturi către petentă la termen, sens în care, a emis somații de plată; din cauza neplății facturilor, între cele două societăți au avut loc mai multe litigii civile și comerciale. Cum, nicio probă nu a indicat inducerea în eroare cu rea-credință a reprezentanților petentei de către intimații administratori ai C la momentul încheierii contractului și nici cu ocazia executării acestuia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art.215 Cod penal.
De asemenea, lucrările dosarului nu confirmă nici indicii ale infracțiunii de "bancrută frauduloasă" prevăzută de art.276 din Legea nr.31/990 (între timp abrogată) și nici ale infracțiunilor de "evaziune fiscală" prevăzută de art.12 și art.13 din Legea nr.87/1994 (pentru cea din urmă intervenind și prescripția prevăzută art.122 lit.d) Cod penal), conform raportului de expertiză contabilă fiind înregistrate în contabilitatea societății beneficiare toate operațiile efectuate între cele două societăți.
Prin urmare, în lipsa necesității administrării altor probe, rezoluția de netrimitere în judecată găsindu-și corespondent în probele dosarului, plângerea formulată potrivit art.2781cod procedură penală este nefondată, nefiind nici cazul reluării cercetărilor penale nici al reținerii spre rejudecare prin reaprecierea probelor.
În consecință, negăsindu-se nici vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, recursul nu este fondat și, în baza art.38515pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515alin.(1) pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge recursul penal declarat de petentaDAEWOO M- cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței penale nr.364 din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă recurenta la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.309 alin.(3) Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în două exemplare originale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
red.dec.jud.: -
tehnored.gref./2 ex./8.12.2009
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Daniel
