Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 687/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 687/R bis
Ședințapublică din 11 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Judecător
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, împotriva decizieipenale nr.468/R din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei,au răspuns recurentul-petent, personal și intimatul, personal, în stare de arest.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, curtea constată recursul în stare de judecată și pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petent.
Recurentul-petent, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului pe care îl apreciază ca fiind admisibil și casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se atașa dosarul din 4.08 când a fost bătut tatăl lui.
Intimatul-inculpat, personal, în stare de arest, având cuvântul,arată că nu este de acord cu pedeapsa amenzii penale aplicată recurentului și solicită să se rejudece cauza.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea ca inadmisibil a recursului declarat de petent, întrucât recursul a fost declarat împotriva unei decizii definitive.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.241 din 17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Horezu, s-a disjuns dosarul nr- de la dosarul nr-.
In baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petentul, domiciliat în com., sat, jud.V, fiul lui și al, născut la data de 04.02.1961, în com. jud.V, cu antecedente penale, posesor seria -, nr. -, eliberat de Poliția or., având CNP -, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în com., sat, jud.
S-a menținut Ordonanța din 18.04 2008 și Ordonanța din 14 mai 2008 ca fiind temeinice și legale.
In baza art. 192 pct. 3 alin. 2.pr. pen. petentul a fost obligat să plătească statului 20 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea ordonanței din 14 mai 2008 și a ordonanței din 18 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care în opinia sa sunt nelegale și netemeinice.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a fost cercetat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2 Cod penal, la plângerea intimatului și că în mod greșit s-a reținut prezența sa în fața casei intimatului, deși era plecat din localitate și că, în acea zi tatăl său a fost lovit de, rudă cu intimatul și că în mod greșit s-a dispus obligarea sa la tratament medical.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimatul a formulat plângere penală împotriva petentului pentru faptul că, în data de 4 august 2007, petentul însoțit de tatăl său s-au deplasat pe drumul de acces spre gospodăria intimatului, ocazie cu care petentul l-a lovit în zona capului producându-i leziuni ce au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale.
Certificatul medico-legal și raportul de constatare medico-legală confirmă leziunile traumatice pe care le-a suferit intimatul, cu precizarea că acestea s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure.
Prin ordonanța din 18 aprilie 2008, procurorul a dispus în baza art.11 pct.1 lit.b, art.10 lit.1din Codul d e procedură penală scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev.de art.180 alin.2 din Codul penal și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 1000 lei, reținând că, pe fondul unui conflict preexistent, vechi de mai mulți ani, petentul a lovit cu o piatră în cap pe partea vătămată - intimat și i-a produs leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 12 zile de îngrijiri medicale, apreciindu-se, în funcție de modul și mijloacele de săvârșire a faptei ( dialog inițiat din drum, urmat de aruncarea unor pietre), de scopul urmărit ( ce privește revendicarea unei suprafețe de teren în cadrul unui litigiu civil), de împrejurările în care fapta a fost comisă ( conflict în care și a prezentat o leziune la nivelul buzei superioare) și de urmarea produsă, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal și că aplicarea unei sancțiuni administrative față de petent este îndestulătoare.
Împotriva ordonanței din 18 aprilie 2008, petentul formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, care în urma reanalizării materialului probator administrat în cauză a respins plângerea ca fiind neîntemeiată, a dispus completarea încadrării juridice a faptei și în temeiul art.113 din Codul penal și art.162 din Codul d e procedură penală a sesizat Judecătoria Horezu pentru aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical a petentului, reținându-se că susținerile acestuia, în sensul că în cauză nu a fost administrat probatoriul suficient pentru stabilirea faptei de lovire și a vinovăției acestuia nu sunt întemeiate, întrucât, atât declarațiile martorilor, cât și actele medico-legale confirmă existența infracțiunii și a vinovăției petentului.
În soluționarea plângerii formulată de petent în condițiile art.2781din Codul d e procedură penală, instanța de fond a constatat că în mod corect organele de urmărire penală au apreciat că fapta comisă de petent nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 din Codul penal și că în mod corect i-au aplicat petentului sancțiunea de 1000 lei amendă administrativă.
Susținerea petentului că nu s-a aflat în localitate la data conflictului este infirmată atât de declarația soției intimatului, -, cât și a martorului ocular -.
În consecință, plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată potrivit art.2781alin.8 lit.a) din Codul d e procedură penală cu consecința menținerii ca legale și temeinice a ordonanțelor din 18 aprilie 2008 și, respectiv, 14 mai 2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Petentul a susținut că nu a comis fapta pentru care a fost sancționat, că el este cel care a fost lovit de partea vătămată, atât la acea dată, cât și la alte dăți solicitând să fie absolvit de amenda aplicată.
Prin decizia penală nr.468/R/5 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins recursul ca nefondat cu motivarea de esență că, între părți există o stare tensionată mai veche care a generat mai multe conflicte, fiecare dintre părți fiind condamnate la rândul lor pentru infracțiuni contra vieții și integrității corporale, partea vătămată, aflându-se în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate pentru o astfel de infracțiune săvârșită împotriva petentului.
Împotriva deciziei a declarat recurs petentul, care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se atașa dosarul care conține probele ce dovedesc faptul că tatăl său a fost lovit de către ( intimatul din prezenta cauză).
Examinând hotărârea atacată, curtea constată că recursul este inadmisibil.
În conformitate cu dispozițiile art.2781alin.10 din Codul d e procedură penală, hotărârea judecătorului prin care s-a respins plângerea ca nefondată și s-a menținut rezoluția atacată, poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate.
În cauza dedusă judecății, petentul a uzat de calea de atac a recursului prevăzută de textul de lege susmenționat și care a fost soluționată de Tribunalul Vâlcea, prin decizia penală nr.468/R/5 noiembrie 2008 care este definitivă.
Cum legea procesual-penală română nu prevede oad oua cale de atac a recursului ( art.3851prevede în mod expres hotărârile supuse recursului), recursul formulat se va respinge ca inadmisibil, potrivit art.38515pct.1 lit.a) din Codul d e procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul-petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul, împotriva deciziei penale nr.468/R din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe petiționar la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.:
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
Jud.recurs:
.
18.12.2008.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Raluca Elena Șimonescu
