Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 69/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR.69/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 16 Iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară
în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petenții, și în temeiul art.2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției procurorului general din data de 12 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr. 419/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr.243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, privind pe făptuitoarea Miess.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă administratorul pentru petenta, petenții și, personal, lipsă fiind făptuitoarea Miess.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, o notă de ședință, respectiv o precizare din partea petenților alăturat căreia este atașat un înscris în copie de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B precum și o altă copie de la aceeași instituție.
Instanța, având în vedere dispozițiile încheierii de ședință din data de 09 Iunie 2008 pune în discuția părților conexarea la prezenta cauză a dosarului înregistrat pe rolul Curții de APEL BRAȘOV cu nr-, privind plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției dispusă de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr.243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Petentul, personal și în calitate de reprezentant al petentei arată că conexarea este mai mult decât necesară având în vedere faptul că plângerile formulate și rezoluția dispusă de procuror la data de 22 iunie 2007 în dosarul nr.243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV privește un singur parcelar dintr-o singură. Apreciază că orice soluție care s-ar pronunța individual în ceea ce privește această parcelă ar bloca sentința care ar privi una din părți. De aceea, consideră că se impune a se trata, așa cum s-a și depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și pe urmă a fost declinat la Parchetul Curții de APEL BRAȘOV, soluționarea cauzei unitar pentru toate părțile întrucât acestea sunt legate prin relații de vecinătate și dreptul de servitute la stradă pe care îl au. Față de aceste considerente, solicită conexarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- la prezenta cauză, deoarece este parte comună din aceasta.
Petentul arată că este de acord cu conexarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- la prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este absolut necesară conexarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- la dosarul nr-, având în vedere că este vorba despre aceiași cauză cu mai multe părți implicate. Apreciază că pentru a se evita o soluționare diferită sau în anumite faze, se impune conexarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- la prezenta cauză.
Petentul precizează că chiar în ordonanța procurorului din data de 22.06.2007 la pagina 4 se menționează că cele trei plângeri privesc aceleași fapte și același făptuitor.
Instanța analizând cererea formulată de petenții L prin reprezentant, și cu privire la conexarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- la dosarul nr-, având în vedere lipsa dosarului de urmărire penală al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, respectiv a dosarului nr.243/P/2007 care se află la Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge cererea de conexare a celor două dosare.
Instanța precizează că pentru termenul de judecată din data de 09 Iunie 2008, grefierul de ședință a întocmit un proces verbal din care rezultă că prin sentința penală nr. 51/F/23.10.2007 a Curții de APEL BRAȘOVa fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de către petenții B, și împotriva ordonanței procurorului din data de 22 iunie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 243/P/2007. De asemenea, arată că s-a depus la dosarul cauzei și o copie certificată de pe minuta deciziei penale nr.997 din 19 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosarul nr- din care rezultă că au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de petiționarii, și împotriva sentinței penale nr. 51/F din 23 octombrie 2007 Curții de APEL BRAȘOV.
Raportat la aceste aspecte instanța acordă cuvântul petenților și reprezentantului Ministerului Public asupra excepției autorității de lucru judecat.
Petentul, personal și în calitate de reprezentant al petentei învederează instanței că în Consiliului Europei ( 85 ) 11 din 28.06.1985, art. B 5-7 - Recomandări pentru procurori - se prevede " obligația de a lua în considerare dreptul victimei la compensație, atunci când procurorul își exercită puterea de a da soluții de neurmărire sau de netrimitere în judecată ". Precizează că prin ordonanța procurorului din data de 22.06.2007 împotriva căreia a fost formulată plângerea, s-au încălcat regulile cu privire la competența după calitatea persoanei, fapt ce atrage sancțiunea nulității absolute prevăzută de art. 197 alin. 2 din Codul d e procedură penală a ordonanței, deoarece conform art. 35 alin. 1 teza ultimă și art. 45 alin. 1 Codul d e procedură penală competența în cauză revine organului de urmărire superior în grad și nu tot Parchetului Curții de APEL BRAȘOV. Totodată, apreciază că rezoluția din 12.07.2007 pronunțată de procurorul general în dosarul nr. 419/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV este nelegală și netemeinică, deoarece în momentul în care a fost formulată plângerea împotriva ordonanței s-a solicitat expres ca aceasta să fie soluționată de către organul ierarhic superior. Subliniază că drept consecință, prezența lor în calitate de petenți în procesele în care erau parte unitară, dar pentru care nu au depus la instanță plângere împotriva rezoluției, au fost considerați ca fiind ieșiți din termen. Arată că acest lucru s-a datorat faptului că au urmat calea legală, având și un precedent în modul de soluționare tot pe cauză imobiliară a problemelor precizate și în plângere, adresându-se cu sesizarea la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât Parchetul Curții de APEL BRAȘOV nu a dispus să se facă această diligență. Consideră că această plângere care face obiectul prezentei cauze reprezintă o altă cauză față de dosarul Curții de APEL BRAȘOV nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr. 51/F/2007 prin care a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de către petenții B, și împotriva ordonanței procurorului din data de 22 iunie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr. 243/P/2007. Precizează că în mod expres a probat prin toate actele existente, începând de la Departamentul Național Anticorupție B, cu plângerea inițială, cu precizările, cu sentințele care s-au pronunțat, că nu au fost îndestulați în ceea ce îi privește. Învederează instanței că niciodată nu au solicitat a fi judecați notarii sau făptuitorii și nici a fi aplicate sancțiuni în ceea ce îi privește, ci raportat la faptul că s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale au cerut să se facă precizarea și a acestor acte despre care se afirmă că sunt falsificate. Arată că asta este solicitarea principală, respectiv precizarea actelor falsificate și scoaterea acestora din circuitul civil. Consideră că insistența cu care Ministerul Public nu precizează aceste acte falsificate și ținând cont de faptul că s-a pronunțat o soluție de respingere a recursului declarate de petiționarii, și împotriva sentinței penale nr. 51/F din 23 octombrie 2007 Curții de APEL BRAȘOV de către Înalta Curte de Casație și Justiție B, i-a determinat pe făptuitori să-și continue opera. Învederează instanței că în acest moment se construiește pe domeniul public, subliniind faptul că rolul Ministerului Public este acela de a apăra, conform Constituției, atât proprietatea privată cât și proprietatea publică. Apreciază că în această cauză este vorba despre o încurajare, despre o perioadă de timp care se acordă pentru a construi, a realiza și a intra în proprietate pe domeniul public. Precizează că cererea lor în calitate de petenți a fost legitimă și minoră, învederând instanței că există depuse două acțiuni în fața instanței civile, a căror dovadă există și la prezentul dosar, acțiuni în susținerea cărora ar avea nevoie de această precizare a Parchetului care nu vine pentru că este în sprijinirea făptuitorilor. Consideră că nu au fost părți în procesul în care se spune că s-a pronunțat o soluție în ceea ce îi privește, întrucât așa cum se poate observa și din actele depuse la dosar, plângerea împotriva ordonanței procurorului a fost formulată către Parchetul Curții de APEL BRAȘOV însă prin aceasta s-a solicitat expres ca soluționarea ei să fie făcută de către instanța superioară, lucru care nu s-a întâmplat. Menționează că din acest moment nu mai pot fi considerate părți în procesul în care în care se susține că s-a pronunțat o soluție în ceea ce îi privește. Arată că în toate sentințele pronunțate plângerea lor a fost respinsă ca tardivă, dar acest lucru s-a datorat faptului că aceasta a fost formulată în alte condiții, respectiv conform Codului d e procedură penală s-a solicitat ca această plângere să fie înaintată Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție. Subliniază că numai în momentul în care au observat că nu s-a depus această diligență, au făcut ei acest lucru, respectiv au depus fiecare în parte plângere, două din cele trei plângeri fiind înregistrate sub numărul de dosar -, respectiv 527/-, necunoscându-se deocamdată nimic despre plângerea familiei. Învederează instanței că soluția pronunțată în dosarul Curții de APEL BRAȘOV nr- nu îi afectează, întrucât în acel dosar ei nu formulat decât o cerere de intervenție în interes propriu, despre care au aflat ulterior că nu poate fi făcută în cadrul unui proces penal. Tocmai pentru dovedirea acestor aspecte, învederează instanței că insistă în solicitarea dosarului Curții de APEL BRAȘOV nr- aflat la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Instanța precizează că atunci când a dat cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat, a considerat că nu se mai impune revenirea cu adresă la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru trimiterea dosarului în care s-a pronunțat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și nici a dosarului nr- în care s-a pronunțat Curtea de APEL BRAȘOV prin sentința penală nr. 51/F/2007. Arată că acest lucru nu mai este necesar întrucât la dosarul cauzei a fost întocmit de către grefierul de ședință un proces verbal care se află la filele 65-66, menționând că în continuare de la fila 67 și până la fila 74 inclusiv se regăsește sentința penală a Curții de APEL BRAȘOV nr. 51/F/2007 care a fost recurată de către petenții în cauză precum și copia certificată a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 997 din 19 martie 2008. Față de aceste aspecte, precizează că instanța nu a mai avut nevoie de acel dosar având în vedere că sentința penală nr. 51/F/2007 a fost depusă motivată la prezenta cauză.
Petentul, personal și în calitate de reprezentant al petentei precizează că nu au fost parte în proces, ei fiind admiși pe fond numai datorită faptului că soluția care s-a pronunțat trebuia să fie unitară, după care s-a revenit și s-a spus că plângerea formulată de către ei este tardivă. De asemenea, arată că încă un lucru pe care nu l-a putut face și dovedi reprezentantul Ministerului Publica fost faptul că nu s-a comunicat niciodată părților în cauză soluția procurorului. Raportat la acest aspect, învederează instanței că nu aveau cum să formuleze plângerea de vreme ce nu aveau cunoștință de soluția procurorului.
Petentul arată că are aceleași susțineri cu ale petentului, respectiv solicită și el respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public arată că deși petentul susține că nu a fost parte în procesul care deja s-a judecat și care se bucură de autoritate de lucru judecat, acesta a fost parte în acel proces, lucru ce poate fi certificat și personal având în vedere că a participat la acel proces. Precizează că degeaba petentul a considerat că nu aceasta ar fi procedura legală, respectiv procurorul general și apoi instanța de judecată și degeaba susține acesta că a considerat că filiera legală ar fi fost Parchetul General, de vreme ce calea legală înscrisă în Codul d e procedură penală prevede că după respingerea plângerii de către procuror se face plângere la procurorul general după care la instanța de judecată. În aceste condiții, întrucât în sentința penală a Curții de APEL BRAȘOV nr. 51/F/2007 se face exact referire la faptul că s-a introdus în mod tardiv plângerea la instanță și cu referire exactă la domnul și la domnul, existând identitate de părți și de obiect, apreciază că în cauză există autoritate de lucru judecat. Față de aceste considerente, solicită respingerea plângerii formulată de petenții B, și.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
La data de 22.04.2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV plângerea formulată de petenții, si " " B, prin reprezentant, împotriva ordonanței procurorului din 22.06.2007 dată în dosarul penal nr.243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV. De menționat că această plângere a fost depusă de petenți la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție care, prin adresa nr.3375/2395/VIII/1/2008 a înaintat-o Curții de APEL BRAȘOV.
Din cuprinsul plângerii rezultă că petenții critică soluția procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public Miess sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal, art.289 Cod penal, art.290 Cod penal si art.291 Cod penal, solicitând desființarea ordonanței pe care o apreciază netemeinică si nelegală și trimiterea cauzei procurorului în vederea completării cercetărilor și începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarelor Miess si sub aspectul infracțiunilor deja amintite. De asemenea, se solicită dispunerea măsurilor asigurătorii prevăzute de art.163 pct.5 din Codul d e procedură penală.
Completul de judecată investit cu soluționarea cauzei a dispus, prin rezoluție, solicitarea dosarului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV ( fila 1 dosar ), această unitate de parchet comunicând instanței faptul că dosarul nr.243/P/2007 a fost înaintat la Curtea de Apel Brașov în referire la dosarul nr- al Curții de APEL BRAȘOV încă din data de 14 august 2007( fila 58 dosar ).
Față de acest răspuns, în urma verificărilor efectuate, a reieșit faptul că dosarul nr- al Curtii de APEL BRAȘOVa fost înaintat Înaltei Curți de Casație si Justiție în vederea soluționării recursurilor declarate împotriva sentinței penale nr.51/F/23.10.2007 pronunțate în acest dosar ( filele 65-66 dosar).
Totodată, a fost atașată în copie certificată sentința penală nr.51/F/23.10.2007 ( filele 67-73 dosar ) si s-a solicitat Înaltei Curți de Casație si Justiție copie de pe minuta deciziei penale nr.997/19 martie 2008 (fila 74 dosar).
În urma acestor verificări, Curtea reține că aceiași petenți -, și " " B, prin reprezentant - au formulat, în data de 10.08.2007, potrivit dispozițiilor art.2781Cod procedură penală, plângere împotriva aceleiași ordonanțe nr.243/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr-, în cauză pronunțându-se sentința penală nr.51/F/23.10.2007.
Prin această sentință, plângerile petenților, si " " B, prin reprezentant, au fost respinse ca tardiv formulate, iar împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, printre alții, petenții si, recursurile fiind respinse ca nefondate.
Curtea mai reține că petenții s-au adresat cu plângere și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție care, prin adresa nr.3375/2395/VIII/1/2008, a trimis-o Curții de APEL BRAȘOV pentru a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.2781Cod procedură penală.
În condițiile în care petenții au mai atacat ordonanța nr. nr.243/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, iar instanța s-a pronunțat asupra acesteia printr-o hotărâre rămasă definitivă, în cauză operează excepția autorității de lucru judecat.
Față de aceste considerente, urmare a invocării excepției autorității de lucru judecat ce va fi admisă, plângerea formulată de petenții, și " " B, prin reprezentant, împotriva ordonanței procurorului din 22.06.2007 dată în dosarul penal nr.243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, va fi respinsă.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 si 4 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge plângerea formulată de petenții, și " " B, prin reprezentant, împotriva ordonanței procurorului din 22.06.2007 dată în dosarul penal nr. 243/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
În baza art. 192 alin. 2 și 4 Cod procedură penală, obligă fiecare petent la plata sumei de 50 Ron cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petenta " " B și făptuitoarea Miess și de la pronunțare pentru procuror și petenții și.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
pt. - - pt. - -
aflat în concediu de odihnă aflată în concediu de odihnă
semnează vicepreședinte instanță semnează grefier șef secție penală
Red./27.06.2008
Dact./30.06.2008/2ex.
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure
