Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 693/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 183/116/2009
989/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.693
Ședința publică din data de 15 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul, împotriva sentinței penale nr.50/07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția penală, în dosarul nr-.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent, asistat de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului petent, având cuvântul, solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării, față de împrejurarea că împuternicirea avocațială a fost semnată de către la data de 15.05.2009.
Reprezentantul parchetului, apreciază că în cazul în care este vorba de același apărător care l-a asistat pe recurentul-petent și la instanța de fond, solicitarea apărătorului ales al petentului ar fi discutabilă, acesta având posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul sentinței, cunoscând ceea ce s-a pus în discuție la instanța de fond.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de apărătorul ales al petentului, apreciază că dosarul va fi lăsat la a doua strigare, timp în care dosarul este dat în sala spre studiu apărătorului petentului.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-petent, asistat de apărător ales - avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului petent, arată că prin sentința nr.50/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul, apreciindu-se în motivare că este inadmisibilă cererea sa, întrucât în conformitate cu 278/1 pct.11 lit.c, nu se mai poate face o nouă plângere pentru aceleași fapte, afară de situație în care s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit vreuna din situațiile prevăzute de art.10 lit.a
Cod PenalApreciază că la dosar s-au depus acte care nu au fost avute în vedere nici de organul de cercetare penală și nici de instanțele de judecată.
În dosar există acte care nu au fost analizate - care se referă la faptul că Serviciul de Urgență 112 fost apelat de către petent precum și acte medicale din care reiese faptul că acesta a fost lovit de agentul de poliție. Susține că aceste acte dovedesc o altă situație de fapt decât cea reținută, în baza unor probe cu martori.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea în judecată a intimatului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază că ceea ce s-a analizat a fost câștigat cauzei, iar celelalte aserțiuni făcute ulterior, nu schimbă cu nimic cele constatate definitiv. Susține că hotărârea Tribunalul Călărași este legală și temeinică, solicitând astfel respingerea recursul ca nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Prin sentința penală nr. 50/07.04.2009, Tribunalul Călărașia respins ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 249/II/2/2008 din data de 09.10.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și a rezoluției nr. 1795/II-2/2008 din data de 14.11.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
A reținut instanța de fond:
Petentul a solicitat reanalizarea dosarelor 118/P/2007 și nr.121/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, motivând că soluțiile dispuse în aceste cauze nu sunt temeinice și legale pe considerentul că la data efectuării cercetărilor, procurorul nu a analizat probele existente sau le-a analizat în mod superficial și a constatat că infracțiunea prevăzută de art.250 Cod penal nu există.
Din analiza dosarului nr.118/P/2007 rezultă că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.250 alin.1 și 3 Cod penal, deoarece din actele premergătoare a rezultat că fapta nu există.
Împotriva acestei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția nr.109/II/2/2007 s-a respins plângerea, ca tardivă.
Împotriva acestor două rezoluții petentul a formulat plângere, iar prin sentința penală nr.53/2008 a Tribunalului Călărași, rămasă definitivă prin decizia penală nr.793/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a respins plângerea, ca neîntemeiată. Au fost avute în vedere actele existente în dosarul nr.118/P/2007 și s-a constatat că cele două rezoluții sunt legale și temeinice atât timp cât din proba testimonială administrată nu confirmă faptul că l-a agresat pe petent, iar în fața instanței nu au fost administrate probe noi care să combată dovezile de la urmărirea penală.
Solicitarea petentului de reanalizare a acestui dosar nu poate fi primită întrucât petentul nu a adus probe noi din care să rezulte o altă situație decât cea avută în vedere la data când s-au pronunțat rezoluțiile și sentința nr.53/2008, toate probele despre care face vorbire existând la dosar și au fost avute în vedere atunci când s-au pronunțat acestea.
Referitor la celălalt dosar, respectiv dosarul nr.121/P/2007, instanța a reținut că i-a fost aplicată petentului o sancțiune cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de insultă, având ca parte vătămată pe.
Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția nr.111/II/2/2007 s-a respins plângerea, motivat de faptul că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art.205 Cod penal.
Această ordonanță și rezoluție au fost atacate la instanță, iar prin sentința penală nr.31/2008 a Judecătoriei Oltenițas -a respins plângerea petentului, ca nefondată.
Au fost analizate probatoriile administrate și a rezultat că agentul de poliție a dorit să-l testeze cu aparatul etilotest pe petent, dar acesta a început să profereze multiple injurii, adresându-i-se și cu cuvintele "băi țărane", "ciobanule", "dobitocule", "tâmpitule", totodată refuzând testarea cu aparatul alcooltest. A fost condus petentul pentru a i se recolta probe biologice la spital, iar insultele la adresa agentului de poliție au continuat.
S-a solicitat de asemenea de către petent reanalizarea acestui dosar, dar probele pe care le-a depus sunt aceleași care au fost avute în vedere la pronunțarea ordonanței, rezoluției și respectiv sentinței penale nr.31/2008 a Judecătoriei Oltenița, rămasă definitivă.
Având în vedere aceste considerente, rezoluția nr.249/II/2/2008 dispusă de primul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, precum și rezoluția nr.1795/II/2/2008 a Procurorului-general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, sunt legale și temeinice, motivat de faptul că nu s-au descoperit fapte noi, care nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, toate actele depuse la dosar fiind cunoscute la datele când s-au pronunțat rezoluțiile atacate.
În mod corect s-a reținut caracterul inadmisibil al plângerii prin care petentul a solicitat reanalizarea dosarelor indicate mai sus, întrucât au fost epuizate toate căile de atac atât la nivel de parchet, cât și la nivel de instanță.
Conform art.2781alin.11 Cod procedură penală, persoana împotriva căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă, ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceiași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
Cum petentul nu a administrat probe noi, din care să rezulte altă situație de fapt în cele două dosare pe care le solicită a fi reanalizate, toate probatoriile depuse fiind identice cu cele existente în dosarele de urmărire penală, instanța a constatat că plângerea petentului este nefondată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul care a solicitat admiterea plângerii și casarea sentinței penale recurate, arătând că instanțele care au soluționat anterior plângerile sale nu au analizat toate înscrisurile depuse la dosar și pe de altă parte nu au avut în vedere alte acte depuse.
Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
În mod justificat instanța de fond a reținut că plângerile anterioare ale petentului au fost soluționate, pronunțându-se în cele două cauze hotărâri care au rămas definitive. Astfel, prin sentința penală 53/2008, Tribunalul Călărașia respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 118/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași prin care se dispusese neînceperea urmăririi penale față de intimatul pentru infracțiunea prev. de art. 250 alin. 1 și 3 Cod penal pe temeiul prev. de art. 10 lit. a Cod procedură penală (fapta nu există), această sentință rămânând definitivă prin decizia penală nr. 793/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI.
Prin sentința penală nr. 31/2008, Judecătoria Oltenițaa respins plângerea petentului împotriva ordonanței nr. 121/P/2007 a Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași prin care se dispusese scoaterea acestuia de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 205 Cod penal față de intimatul, sentință rămasă definitivă.
Curtea constată că ambele plângeri ale petentului s-au referit la aceleași eveniment din data de 24.07.2007, când acesta a fost oprit în trafic de un ofițer de poliție, care i-a solicitat intimatului, subofițer de poliție să vină la fața locului pentru a verifica dacă petentul a consumat alcool, situația degenerând, pe fondul unor conflicte preexistente între petent și organele de poliție.
Curtea apreciază totodată că modalitatea în care s-au efectuat cercetările în cele două cauze de către organele de urmărire penală denotă carențe și lipsă de profesionalism, aspecte care dau naștere unor grave abuzuri săvârșite la adăpostul funcției publice și prevalându-se de această funcție, însă constată că în raport de acest moment procesual, plângerile petentului au fost soluționate cu caracter definitiv, dispozițiile legale sub acest aspect fiind fără echivoc.
Așa cum a reținut și instanța de fond, după rămânerea definitivă a celor două hotărâri prin care au fost respinse plângerile, nu au intervenit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire penală și de care să se poată prevala instanța de judecată pentru a dispune redeschiderea urmăririi penale față de intimatul.
Or, în contextul în care toate actele invocate de petent au fost depuse la dosarele în care s-au soluționat cele două plângeri și au fost avute în vedere de instanțe, petentul nu se mai poate prevala de acestea ca fiind acte care să releve împrejurări noi, necunoscute anterior.
Astfel, deși Curtea a reținut deficiențele cercetării efectuate față de intimat, în lipsa oricărei împrejurări noi, descoperite ulterior, nu mai poate reanaliza cele două plângeri, căci s-ar înfrânge un alt principiu de drept, consacrat sub denumirea "non bis in idem" (nu se poate condamna o persoană de două ori pentru această faptă), respectiv autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri rămase definitive.
Curtea reține însă din analiza situației de fapt desprinse, că în incidentul în care a fost implicat petentul la data de 24.07.2007, au participat mai multe persoane, din chiar plângerile depuse rezultând că cel care l-a oprit în trafic pe petent a fost ofițerul care l-a solicitat pe intimatul, Curtea reținând totodată că petentul acuză caracterul mincinos al declaraților martorilor audiați în cele două cauze, aspecte cu privire la care nu a observat să se fi efectuat cercetări.
În măsura în care petentul va putea proba împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele de judecată care au soluționat plângerile, împrejurări care s-ar putea releva în urma cercetării și analizării celorlalte aspecte invocate de petent în plângerile sale, le va putea invoca și va putea solicita pe baza acestora reanalizarea dosarelor.
Totodată Curtea nu poate să nu observe și eroarea instanțelor de judecată care au apreciat că infracțiunea de insultă prev. de art. 205 Cod penal, care a fost abrogată explicit prin Legea nr. 278/2006, mai poate sta la baza unei alte soluții decât singura care mai poate fi dispusă, respectiv achitarea pe temeiul prev. de art. 10 lit. b Cod procedură penală (fapta nemaifiind în prezent prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată).
Este cu atât mai surprinzătoare soluția adoptată cu cât problema a fost tranșată cu multă vreme în urmă, iar eventuala practică neunitară constatată imediat după decizia Curții Constituționale care a declarat neconstituțională dispoziția de abrogare a art. 205 Cod penal din Legea 278/2006, a primit în final o soluție îmbrățișată de Curtea de APEL BUCUREȘTI.
în acest context instanțelor de judecată din circumscripția teritorială a Curții de APEL BUCUREȘTI că o decizie a Curții Constituționale nu poate avea ca efect incriminarea penală a unei fapte, respectiv introducerea acesteia în sfera ilicitului penal deși anterior acea faptă nu mai era considerată ca infracțiune. Autoritatea care are dreptul și puterea de a incrimina vreo infracțiune este Parlamentul, unica putere legislativă din stat, aspect invocat de altfel de instanța de contencios constituțional în toate deciziile sale de apreciere asupra conformității cu Constituția a normelor în general, argumentul invocat fiind că exact acela că instanța de contencios constituțional nu poate fi legiuitor pozitiv, singurul organ cu o astfel de putere fiind Parlamentul. mutandis, nici o decizie a Curții Constituționale nu poate avea deci, putere de lege și nu poate trece în sfera ilicitului penal o infracțiune care a fost dezincriminată de legiuitor printr-o lege organică de abrogare a incriminării.
În consecință, soluția de achitare pe temeiul prev. de art. 10 lit.1Cod procedură penală dispusă față de petentul este nelegală, însă așa nelegală fiind, a dobândit la rândul său putere de lucru judecat, nelegalitatea nemaiputând fi îndreptată în prezentul recurs.
Față de considerentele arătate, reținând că instanța de fond este corect dispusă față de disp. art. 2781alin. 11 Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de petent, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.50/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. -
Dact./12.06.2009
Ex.2
Red / Tribunalul Călărași - Secția I-a Penală
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
