Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 695/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR -
DECIZIA PENALĂ NR. 695/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09 iulie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 108/R/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul recurent, lipsind intimații, și.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Petentul solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș.
Instanța pune în discuția părților excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petent.
Petentul lasă la aprecierea instanței excepția pusă în discuție.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 94 din 17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, în dosar nr. -, a fost respinsă plângerea petentului în contradictoriu cu intimații, și, împotriva ordonanței prim procurorului din 14.01.2008 și a ordonanței procurorului din 07.12.2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș; a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut faptul că, prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr.346 din data de 12 februarie 2008 petentul în contradictoriu cu intimații, și a solicitat acestei instanțe ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea ordonanței prim procurorului din 14 ianuarie 2008 și ordonanței procurorului din 07 decembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
În motivarea plângerii s-a arătat că soluțiile procurorului sunt nelegale și netemeinice.
La dosarul cauzei s-au administrat probe din analiza cărora instanța de fond a reținut că soluția procurorului este legală și temeinică.
Astfel, s-a apreciat că în mod corect, în baza probelor administrate, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului pentru săvârșire infr.prev.de art.180 al.2 și art.192 al.2 Cod penal și a aplicat acestuia o amendă cu caracter administrativ, apreciind că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Într-adevăr, intimatul l-a lovit pe petent, dar fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
De asemenea, s-a reținut că în mod corect procurorul a reținut că intimatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat și a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta, deoarece atunci când și-a luat vacile proprietatea sa din grajdul părții vătămate nu a avut intenția de a le sustrage, deci lipsește latura subiectivă a infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește pe intimații, și, cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev.de art.192 al.2 Cod penal, art.180 al.2 Cod penal și art.208 al.1 Cod penal, instanța de fond a constatat că nu se poate reține în sarcina acestora că au săvârșit asemenea fapte din probele existente la dosarul cauzei.
Prin urmare Judecătoria Caransebeșa respins plângerea petentului în contradictoriu cu intimații, și împotriva ordonanței prim procurorului din 14 ianuarie 2008 și a ordonanței procurorului din 07 decembrie 2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs motivat petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, după ce face o descriere a stării de fapt, petentul arată că, deși a suferit o serie de pierderi, prima instanță a pronunțat o soluție abuzivă, netemeinică și ilegală întrucât i-a respins plângerea formulată și l-a obligat la 100 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia penală nr. 108/R/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. -, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat recursul formulat de petentul, împotriva sentinței penale nr.94 din 17 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr.-.
Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele invocate, de actele și probele de la dosar, cât și din oficiu, conform art.3856al.3 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că recursul este nefondat.
Hotărârea Judecătoriei Caransebeș este legală și temeinică, pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale și în baza probelor administrate.
Tribunalul a apreciat că în faza de urmărire penală a fost administrat un amplu probator care să susțină soluția dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș. Incidentul dintre partea vătămată-recurentă și intimați, pornind de la neînțelegerile dintre părți legate de pășunarea unor animale, a fost sancționat, aplicându-i-se învinuitului o pedeapsă administrativă de 500 lei, întrucât faptei săvârșite, respectiv infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal, îi lipsește gradul de pericol social specific unei infracțiuni, dat fiind urmarea produsă, respectiv atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Partea vătămată-recurentă are posibilitatea de a-și recupera pe cale civilă prejudiciul suferit.
În ce privește celelalte infracțiuni reclamate de partea vătămată, respectiv violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 lit.g Cod penal, în mod corect a reținut organul de urmărire penală și instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, în latură subiectivă, respectiv lipsește intenția de furt și de violare de domiciliu.
Față de ceilalți făptuitori reclamați în plângerea penală formulată de partea vătămată, respectiv față de, și nu există probe care să dovedească săvârșirea infracțiunilor prev. de art.192 alin.2 Cod penal - violare de domiciliu, lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal și furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 lit.a,g Cod penal.
Nemulțumirea părții vătămate privind obligarea sa la cheltuieli judiciare în primă instanță este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale prevăzute de art.192 alin.2 Cod procedură penală stabilesc expres că partea căreia i s-a respins o cerere, o plângere trebuie obligată la cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei penale nr. 108/R/12.05.2008 a declarat recurs petentul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 11.06.2008.
În motivarea recursului, petentul a criticat modul în care a fost soluționată cauza, că nu i-au fost audiați martorii, nu s-a ținut cont de certificatele medicale și de nici o probă care îi incrimina pe intimați.
Analizând recursul declarat de petent prin prisma dispozițiilor art. 3851și 417.C.P.P. instanța constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 108/R/2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. - s-a dispus respingerea ca nefondată a recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 94/17.03.2008 a Judecătoriei Caransebeș. Astfel, hotărârea atacată de petentă reprezintă o decizie pronunțată în calea de atac a recursului, cu caracter definitiv. Totodată, se reține că potrivit art. 2781alin. 10.C.P.P. în materia plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este reglementată doar calea de atac a recursului.
Dispozițiile art. 3851din Codul d e procedură penală enumeră strict și limitativ hotărârile care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Totodată, dispozițiile art. 417 din Codul d e procedură penală prevăd că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive și executorii. Prin urmare, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul legalității și unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, astfel încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă. Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Prin urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a teza a II-a C.P.P. instanța va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 108/R/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr. -.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga petentul recurent la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.a) p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr.108/R/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.-.
În temeiul art.192 al.2 p Cod Penal obligă petentul recurent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.07.2008.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red /10.07.08
Dact P 2.ex./22.07.2008
Prima inst.
Inst.rec:,
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Laura Bogdan, Ion Dincă
