Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 70/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 70/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 24 august 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției din 27 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 4/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, respectiv împotriva rezoluției din 19 iunie 2009 dată în dosarul nr. 471/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 august 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință.
În vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 24 august 2009.
CURTEA,
Constată că, prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov sub nr. 4/P/9.01.2009, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei, judecător la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246, 247 și 248 Cod penal, neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 Cod penal, fals și uz de fals, prevăzute de Cod penal, prin raportare la art. 10 și 11 din Legea nr. 303/304, republicată, la art. 8 și 6 din CEDO. Totodată, petentul a solicitat obligarea numitei la plata sumei de 300.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudicii cauzate.
În motivarea plângerii penale se arată că judecătorul cauzei civile în care petentul a avut calitatea de reclamant, prin modalitatea în care a administrat probele, a cauzat prejudicii grave și ireversibile fiicei minore a petentului. Se arată că judecătorul nu a respectat dispozițiile legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzei cu minori (a trimis dosarul în original unei autorități executive pe durata soluționării acestuia, au fost greșeli repetate în ceea ce privește obiectul cauzei și calitatea părților și lipsă repetată de procedură la citarea părților, s-au acordat termene lungi de judecată, deși părțile puteau fi citate și prin agent procedural, nu prin procedura obișnuită de comunicare, s-a acordat un număr excesiv de termene de judecată), a judecat cererile de probatoriu dovedind o lipsă totală de imparțialitate și independență prin favorizarea pârâtei (deși prin cererea de apel s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea reaudierii minorei, instanța de apel a audiat minora și nu a acordat reclamantului cuvântul asupra oportunității, legalității și modalității de reaudiere a fiicei sale minore), a exercitat funcția cu rea credință și gravă neglijență prin abuz procedural asupra unui copil minor (minora a fost reaudiată de instanța de apel fără a fi prezent un psiholog, fără pregătirea prealabilă a minorei și evaluarea psihologică prealabilă a acesteia, în ciuda adeverințelor medicale existente la dosar care atestau problemele emoționale ale acesteia, judecătorul și-a pierdut controlul în instanță, neavând deci competențele necesare unui judecător care își desfășoară activitatea într-un tribunal specializat), a redactat încheierea de ședință din data de 18.11.2008 prin includerea unor elemente de fals, în scopul favorizării pârâtei și reprezentantei acesteia. Se mai arată că chitanțele false emise de avocatul pârâtei demonstrează lipsa calității de reprezentant al acestuia, aspect pe care instanța nu l-a sesizat, însă a dispus acordarea de cheltuieli de judecată în baza unei chitanțe care nu avea serie și care nu conținea elemente care să ducă la stabilirea legăturii dintre chitanță și cauza supusă judecății.
Prin rezoluția nr. 4/27.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita pentru infracțiunile prev. de art.246 din Cod penal, art.247 din Cod penal, art.248 din Cod penal, art.249 din Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 din Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: în cauză nu există indicii care să evidențieze cu certitudine săvârșirea unei fapte penale de către judecătoarea. Amânarea judecării cauzei s-a impus în fiecare situație determinat de respectarea dispozițiilor procedurale precum și pentru administrarea corespunzătoare a probatoriului.
Nu sunt date certe din care să rezulte că judecătoarea a dat dovadă de imparțialitate pentru a favoriza vreuna din părți.
Legalitatea măsurilor dispuse se realizează prin controlul ierarhic folosindu-se căile de atac asupra soluției ce se va pronunța în cauză. În ce privește administrarea probei prin reaudierea minorei, judecătoarea s-a pronunțat, așa cum este consemnat în încheierea din 18.11.2008, anterior formulării cererii de recuzare.
În împuternicirile avocațiale pe numele avocatei sunt menționate serviciile pe care acesta trebuia să le presteze, iar în conținutul chitanței nr.-/2008 este cuprinsă destinația cuantumului onorariului, respectiv, redactare susținere apel în dosarul nr--
Prin rezoluția nr. 471/19.06.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului împotriva soluției anterior indicată și menținerea acesteia în integralitatea sa.
În motivarea rezoluției se arată că făptuitoarea nu se află în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, de natură aod etermina să se abțină de la judecarea cauzei - a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, până în momentul cercetării sale penale de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Faptul că doamna judecător care a făcut parte din același complet de judecată cu făptuitoarea, a formular o cerere de abținere în cauză, care i s-a admis pentru că exista o hotărâre de admitere a cererii de apărare a reputației profesionale nu presupune obligativitatea ca și să adopte un comportament similar. Respingerea cererii de recuzare a magistratului s-a întemeiat pe situația că nu există starea de vrăjmășie invocată de, care a și fost sancționat cu amendă judiciară pentru formularea cu rea-credință a respectivei cereri, iar admiterea cererii de abținere a făptuitoarei de la judecarea cauzei -, a avut la bază cazul de incompatibilitate prev. de art.27 pct.5 din Cod procedură civilă "dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării" și nu cel prev. de art.27 pct.9 " dacă există vrăjmășie". Actele premergătoare efectuate de procuror nu au confirmat că magistratul judecător și-a încălcat atribuțiile de serviciu, a fost părtinitor sau a favorizat vreuna din părți ori a instrumentat cauza cu încălcarea principiului celerității. Acordarea unui număr relativ mare de termene de judecată a fost determinată de considerente legale (respectarea normelor de procedură civilă vizând citarea, anexarea documentelor relevante, obținerea unor puncte de vedere din partea instituțiilor publice abilitate să apere interesele minorilor) ori de solicitări ale părților ( amânarea judecării cauzei; posibilități de conciliere; cereri de preschimbare a termenelor de judecată).
Împotriva rezoluției de netrimitere în judecată, petentul a formulat plângere conform art. 278/1 Cod procedură penală, înregistrată la această instanță sub nr-, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și tragerea la răspundere penală a judecătorului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247, 248, 289 și 291 Cod penal, prin raportare la art. 8 și 6 din CEDO. Totodată, petentul a solicitat obligarea numitei la plata sumei de 200.000 lei, daune morale pentru prejudiciile cauzate, precum și constatarea, raportat la nivelul sumelor de bani acordate cu titlu de cheltuieli de judecată, existenței unor indicii de fapte de corupție și lipsa de independență și imparțialitate a făptuitoarei.
În motivarea plângerii se arată că judecătorul și-a exercitat funcția cu rea credință, cererea nu a fost soluționată cu celeritate, iar măsurile procedurale dispuse în soluționarea cererii de apel privind reîncredințarea copilului minor au fost lipsite de imparțialitate și independență. Judecătorul nu a depus nicio măsură relevantă și suficientă pentru a afla adevărul în ceea ce privește reprezentarea părții adverse de către avocat, favorizând apelanta pârâtă, în defavoarea intimatului reclamant, efectele constând în obligarea intimatului la plata unor cheltuieli de judecată excesiv de mari (215 mil lei), în baza unor documente care conțin elemente de fals și înșelăciune. În acest sens, petentul invocă "registrul de încasări pe anul 2008, clienta " al avocatei acesteia din Baroul Cluj, în posesia căruia a intrat cu ocazia judecării unei contestații la executare ca face obiectul dosarului - aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Cu privire la nerespectarea obligației de a soluționa cauza cu celeritate, deși era o cauză urgentă, petentul arată că nu s-a respectat termenul rezonabil, acordându-se 14 termene de judecată pe parcursul unui an și constituindu-se 7 complete de judecată diferite. Deși s-a solicitat de către apelanta pârâtă trimiterea cauzei sper rejudecare, instanța de apel a soluționat cauza în fond. În drept, petentul invocă mai multe dispoziții din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 și Codul d e procedură civilă, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și practica CEDO.
În susținerea plângerii, petentul a depus mai multe înscrisuri: registrul de încasări al numitei, avocat Baroul Cluj, anul 2008, tranzacții cu numita, clienta; dosarul -, reîncredințare minor, apel ( soluționat definitiv); practica altor instanțe din țară, care au stăruit în aflarea adevărului în ce privește reprezentarea și chitanțele avocațiale; aspectul respectării principiului continuității completului de judecată în soluționarea cererii de apel.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
În mod întemeiat atât procurorul cauzei, cât și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au constat că în cauză nu există indicii temeinice că judecătorul a săvârșit vreo faptă penală cu prilejul judecării cauzei civile ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.
Petentul, în calitatea de reclamant, a solicitat instanței de judecată, printr-o cerere înregistrată la data de 08.09.2005, la Judecătoria Sectorului 2 B, reîncredințarea minorei, născută la data de 8.10.1996, rezultată din căsătoria cu pârâta, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 2629/2000 a Judecătoriei Cluj N. Competența de soluționare a acțiunii civile a fost declinată Judecătoriei Cluj N, iar prin încheierea nr. 1041 din 31.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost strămutată la Judecătoria Brașov. Prin sentința civilă nr. 2962/21.03.2008 a Judecătoriei Brașov, a fost admisă cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta și s-a dispus reîncredințarea minorei, născută la data de 8.10.1996, spre creștere și educare, reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în data de 7.05.2008. Completul investit cu soluționarea apelului a fost compus din judecătorii și.
La termenul de judecată din data de 3.06.2008, cauza a fost amânată pentru soluționarea cererii de abținere formulată de către judecător, cerere ce nu a putut fi soluționată datorită imposibilității constituirii unui complet în acest sens, dată fiind desemnarea celorlalți judecători ai instanței pentru a participa la alegerile locale, cât și datorită cererilor de amânare formulate de ambele părți pentru lipsă de apărare.
Cererea de abținere a unuia dintre membrii completului investit cu soluționarea cauzei a fost admisă prin încheierea din data de 20.06.2008, completul constituit în urma admiterii cererii de abținere fiind compus din judecătorii și. La termenul de judecată din data de 20.06.2009, cauza a fost amânată păentru data de 23.09.2009, la cererea avocatei apelantei pârâte, cerere justificată cu acte medicale, față de cererea de- de intimată la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și față de lipsa dosarului de fond care nu a fost restituit de către Ministerul Afacerilor de Externe. Intimatul reclamant s-a opus amânării cauze, învederând instanței că i se încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul de a-și vizita copilul și dreptul de a avea legături personale cu copilul său.
De menționat este faptul că, la cererea Ministerului facerilor de Externe al României, din data de 10.06.2008, urmare a deciziei CEDO din data de 12.02.2008 prin care s-a constatat admisibilitatea capătului de cerere referitor la pretinsa nerespectare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu fiica sa în urma plecării acesteia în Statele Unite împreună cu mama sa, dosarul civil nr- al Judecătoriei Brașov, ce făcea obiectul apelului, a fost trimis prin adresa nr. 245/34/11.06.2008 de președintele Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, Ministerului Afacerilor de Externe.
În data de 9.07.2008, completul compus din judecătorii și a admis cererea intimatului reclamant de preeschimbarea a termenul de judecată, stabilind un termen mai scurt, respectiv în data de 24.07.2009. La acest termen de judecată, cauza a fost amânată față de lipsa de procedură cu apelanta pârâtă și Autoritatea Tutelară
La termenul de judecată din data de 21.08.2008, completul a fost constituit din judecătorii și și s-a dispus amânarea pentru data de 23.09.2008, pentru citarea Primăriei C-Serviciul de Autoritate Tutelară cu un exemplar al cererii de intervenție formulată de părinții intimatului.
Același complet de judecată, în data de 23.09.2008 a dispus amânarea cauzei pentru data de 21.10.2008, pentru citarea Primăriei C-Serviciul de Autoritate Tutelară cu un exemplar al notelor de ședință depuse de intimatul reclamant la acest termen și la cele anterioare, pentru ca Autoritatea Tutelară să își exprime un punct de vedere cu privire la acest proces.
La termenul din 21.10.2008 instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind constituționalitatea dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Codul Familiei, coroborat cu art. 4 alin. 1 lit. a și art. 7 din Legea nr. 272/2004, invocată de apelanta pârâtă, încheierea fiind cu drept de recurs în 48 de ore de la pronunțare.
În ședința publică din data de 18.11.2008, completul fiind constituit din judecătorii și s-au pus în discuția părților probele cerute de acestea, instanța încuviințând proba cu ascultarea copilului în Camera de Consiliu. Imediat după ce instanța s-a pronunțat asupra acestei probe, avocatul ales al intimatului reclamant a recuzat președintele completului de judecată,. Cauza a fost amânată pentru data de 13.01.2008, dată până când a fost soluționată și cererea de recuzare. Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 24.11.2008, a fost respinsă cererea de recuzare.
La termenul de judecată din data de 13.01.2009, completul constituit din judecătorii și au dispus amânarea cauzei pentru ca intimatul reclamant să comunice propunerea de conciliere pe care a formulat-o, către partea adversă pentru ca aceasta să își exprime punctul de vedere.
La termenul de judecată din data de 10.02.2009 s-a dispus amânarea cauzei, față de împrejurarea că între părți nu s-a putut realiza concilierea și față de împrejurarea că proba cu ascultarea minorei nu s-a putut administra, aceasta nefiind adusă în instanță. S-a pus în vedere intimatei reclamante să prezinte minora, sub sancțiunea amendării în cazul neconformării dispoziției instanței, urmând ca instanța să revină asupra probei, în situația în care din cauze obiective minora nu va putea fi prezentată.
În ședința publică din data de 27.03.2009, completul compus din judecătorii și a revenit asupra probei cu ascultarea minorei și acordat cuvântul părților asupra apelului. Pronunțarea a fost amânată pentru data de 03.04.2009.
În data de 03.04.2009, judecătorul a formulat cerere de abținere, motivată de faptul că intimatul reclamant a formulat plângere penală împotriva sa, plângerea de care a aflat la data de 01.04.2009, când i s-a solicitat să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. Cererea de abținere a fost admisă prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 03.04.2009, stabilindu-se ca dosarul să fie soluționat de completul compus din judecătorii și.
Pentru aceste motiv, completul astfel investit a repus cauza pe rol, stabilind termen de judecată în data de 18.05.2009. Prin decizia civilă nr. 93/25.05.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2969/21.03.2008 a Judecătoriei Brașov, care a fost schimbată în tot, în sensul că acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, a fost respinsă. Totodată, intimatul reclamant a fost obligat la plata sumei de 9559 lei către apelanta cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și la plata sumei de 12000 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. Instanța a motivat acordarea cheltuielilor de judecată, atât în primă instanță, cât și în apel. Cheltuielile de judecată solicitate de apelantă în apel au fost restrânse de către tribunalul specializat de la suma de 24000 lei, sumă menționată pe chitanța cu nr. - din data de 29.05.2008, cu titlu de onorariu avocațial pentru redactarea și susținerea apelului, la suma de 12000 lei, pentru faptul că avocatul a reziliat contractul de asistență juridică la data de 27.03.2009, astfel că onorariul solicitat a fost considerat nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat.
Din analiza modului în care s-a derulat procedura judecării acestei cauze pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, mai precis a modului în care judecătorul, membră a completului de judecată desemnat cu judecarea cauzei, a condus ședințele de judecată pe care le-a prezidat și a luat anumite măsuri în cauză, nu rezultă nici un indiciu că aceasta a săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală.
S-au luat măsuri pentru soluționarea cauzei cu celeritate, însă acest lucru presupune și respectarea normelor de procedură civilă. De fiecare dată cauza a fost amânată din cauze obiective, neimputabile completului de judecată. Trimiterea dosarul către Ministerul Afacerilor de Externe nu a fost dispusă de către judecătorul. Cauza a avut termene de judecată acordate în fiecare lună, iar numărul acestora a fost determinat de derularea procedurii de judecare a apelului, de necesitatea soluționării unor cereri formulate de către părți, cum sunt cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către apelanta pârâtă, cererea de conciliere și cererea de recuzare formulată de către intimatul reclamant sau de necesitatea comunicării actelor procedurale.
Prin faptul că la termenul de judecată din data de 18.11.2008 completul investit cu soluționarea apelului a dispus administrarea probei cu audierea minorei, fiind o măsură procesuală dispusă de întreg completul, nu numai de președintele acestuia, judecătorul nu a dat dovadă de lipsă de imparțialitate și independență. De altfel, aceasta a și fost recuzată de către intimatul reclamant, cererea acestuia de recuzare fiind respinsă de un alt complet legal investit. Încheierea pronunțată cu privire la cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul. Aspectele învederate de către petent în plângerea sa penală pot face obiectul unei eventuale căi de atac împotriva deciziei pronunțate de tribunalul specializat în apel, neîntrunind elementele constitutive ale vreunei infracțiuni. Actele de procedură întocmite de către judecătorul pot fi supuse eventual controlului judiciar, însă nu se circumscriu niciunei fapte penale. Totodată, desele schimbări ale completului de judecată pe durata cererii de apel nu îi sunt imputabile acestui judecător.
Referitor la neglijență a actelor dispuse de către judecătorul, despre care face vorbire petentul în plângerea sa penală, instanța constată că aceasta nu rezultă din analiza actelor procedurale dispuse de către judecător, împrejurarea că aceasta a dispus, în urma hotărârii colegiale, cauza fiind judecată în complet de doi judecători, administrarea probei cu reaudierea minorei nu constituie o faptă penală, neglijență și reaua credință nefiind dovedite. Atât decizia pronunțată în apel, cât și încheierile de ședință, cum e și cazul încheierii prin care instanța s-a pronunțat asupra probelor solicitate sau puse în discuția părților din oficiu, pot fi supuse căii de atac a recursului.
Judecătorul și-a exercitat atribuțiile în conformitate cu dispozițiile legale, nu s-a făcut dovada relei credințe și nici a gravei neglijențe de care face vorbire petentul în plângerea sa penală.
În ceea ce privește chitanțele avocațiale depuse de avocatul părții adverse, acestea au fost verificate de către completul care a soluționat apelul și care de altfel a și redus semnificativ cuantumul onorariului avocațial, considerat nejustificat de mare în raport de activitatea prestată de către avocat, care până la soluționarea cauzei a reziliat contractul de asistență juridică cu apelanta pârâtă. Faptul că, ulterior, cu ocazia judecării altor procese, petentul a sesizat anumite nereguli în legătură cu modul în care avocatul părții adverse justifica cu chitanțe onorariul avocațial încasat, nu poate conduce la concluzia că judecătorul nu a sesizat aceste nereguli și nu a sancționat partea adversă, cu știință.
În concluzie, judecătorul nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu, nu a fost părtinitor față de vreuna dintre părți și nici nu a încălcat principiul soluționării cu celeritate a cauzei, astfel încât, văzând și considerentele de mai sus, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției nr. 4/27.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, menținută prin rezoluția nr. 471/19.06.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o va menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 4/P/2009 din data de 27.04.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, confirmată prin rezoluția nr. 471/II/2/2009 din data de 19.06.2009 a Procurorului General al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare cu intimata și de la pronunțare cu petentul.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.08.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. /18.09.2009
Dact.DG/24.09.2009
- 2 exemplare -
25 2009
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu
