Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.712/
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de intimata - domiciliată în municipiul C, Strada hașdeu nr.120, -B, Ap.3, județul C, împotriva sentinței penale nr.199 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect plângere formulată împotriva ordonanței procurorului nr.1512/P/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27 octombrie 2008, dispusă de prim procurorul aceluiași parchet.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- intimatul petent personal și asistat de apărătorul ales al acesteia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul d e Avocați A - Cabinet Individual de Avocat.
Se constată lipsa:
- recurentei intimate pentru care răspunde apărătorul ales al acesteia -avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul d e Avocați - Cabinet Individual de Avocat;
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că recurenta intimată a depus la dosarul cauzei motivele de recurs.
Avocat, apărătorul ales al intimatului petent, depune la dosar înscrisuri pe care le aduce la cunoștință atât procurorului cât și apărătorului ales al recurentei intimate.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Avocat, apărătorul ales al recurentei intimate, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, reexaminarea cauzei sub toate aspectele și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de apel.
În fapt, petentul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor personale.
În cronologia faptelor, petentul este solicitat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, să instrumenteze o coliziune, se deplasează la locul faptei, constată că mașina vinovată de coliziunea respectivă avea motorul pornit în carosabil și cu farurile aprinse, dar abandonată.
Este atenționat de către mașina cealaltă implicată în coliziune, că au fost trei persoane dar au fugit.
În atare situație, intimatul nu i-a nicio măsură, rezumându-se numai la sesizarea dispeceratului de circulație rutieră.
Intimatul s-a urcat în mașină, a scos-o în afara carosabilului, a stins farurile și a oprit motorul, a lăsat cheile în mașină și a coborât fără să se asigure în nici un fel mașina.
Se distinge acest moment în care a avut posesia mașinii care s-a aflat în mâinile sale dar fără a lua vreo măsură de protejare în vreun fel.
În exercitarea atribuțiunilor de serviciu, cu știință nu a îndeplinit un minim de asigurare a mașinii, în condițiile în care știa că este o mașină abandonată.
Intimatul avea obligația să constate fapta, să identifice făptuitorii.
Toate prejudiciile suferite prin vandalizarea mașinii, au fost suportate de recurentă.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
Depune la dosar concluzii scrise.
Avocat, apărătorul ales al intimatului petent, solicită menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțată de instanța de fond întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor personale.
Solicită a se avea în vedere că intimatul era singur în echipaj, a anunțat dispeceratul care nu i-a comunicat că mașina figura ca fiind furată.
Acesta s-a dus la postul de poliție Poarta Albă care era închis în acea perioadă iar dispeceratul i-a comunicat dispoziții pe care acesta le-a și respectat.
Intimatul a luat măsurile minime care se impuneau, motiv pentru care nu înțelege unde este intenția acestuia de a săvârși infracțiunea reținută în sarcina sa.
Solicită de asemenea, a se observa că pe recurentă nu o interesează cine i-a furat autoturismul ci, polițistul care a găsit-o, pentru a se trage foloase materiale de pe urma acestuia.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond întrucât în mod corect s-a schimbat temeiul scoaterii de sub urmărire penală cu motivarea că nu se poate reține mai presus de orice dubiu din probele administrate, că a fost comisă fapta cu intenție directă așa cum cere textul de lege prevăzut de art.246 Cod penal, în sensul de a fi săvârșită cu știință.
Nu rezultă că măsurile ce nu au fost luate sau care se impuneau a fi luate pentru asigurarea autoturismului respectiv, nu au fost luate cu știință pentru a se dovedi și latura subiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu.
Intimatul petent, având ultimul cuvânt, precizează că nu se consideră vinovat pentru că și-a făcut datoria.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.199/12.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, n baza art.2781alin. 8 lit. b cod procedură penală, admiterea plângerii formulată de petentul, împotriva ordonanței procurorului nr. 1512/P/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.- și a rezoluției nr. 805/II/2/2008, din 08.12.2008, dispusă de prim-procurorul aceluiași parchet, desființarea ordonanței procurorului nr. 1512/P/2007, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.10.2008 sub aspectul temeiului legal reținut în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului și schimbarea acestui temei din art. 11 pct. 1 lit. b cod procedură penală și art. 181cod penal în referire la art. 10 lit.1cod procedură penală și art. 91 cod penal în art. 11 pct. 1 lit. b cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d cod procedură penală.
S-a înlăturat din cuprinsul ordonanței sus-menționate dispoziția privind aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 500 lei.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul, a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 805/II/2/2008, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 08.12.2008, nemulțumit fiind, în esență, de soluția de scoatere de sub urmărire penală, dispusă prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.152/P emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 27.10.2008, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, precum și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în sumă de 500 lei.
În cuprinsul plângerii formulate în temeiul dispozițiilor art. 2781cod procedură penală, petentul a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției dispuse de procuror, dar și a soluției dispuse de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, care a respins ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 275-278 cod procedură penală.
În esență, petentul a susținut că fapta reținută în sarcina sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 cod penal, întrucât, raportându-se la situația concretă, nu a avut cunoștință despre faptul că autovehiculul localizat era sustras și nu avea nici o obligație legală de a asigura paza acelui autovehicul.
Petentul este agent principal de poliție la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului A, iar în perioada 03.08 - 02.09.2007 fost detașat la IPJ C - Serviciul Poliției Rutiere - Biroul Drumuri Naționale și Europene.
În această perioadă petentul și-a desfășurat activitatea efectivă, ca agent de poliție rutieră, la Poliția M, supraveghind, dirijând și controlând circulația rutieră pe DN 22.
În seara zilei de 01 septembrie 2007, fiind de serviciu în intervalul orar 2200- 600, petentul a plecat în patrulare pe DN 22.
La miezul nopții a observat în trafic o autoutilitară care circula cu luminile din spatele autoturismului stinse și, pentru că afară ploua foarte tare, a pornit în urmărirea acestuia reușind să-1 oprească abia în localitatea Poarta Albă.
În timp ce discuta cu conducătorul auto, petentul a fost solicitat de numitul pentru a se deplasa la o distanță de aproximativ 100 de metri, deoarece autoturismul său marca Renault, înmatriculat sub numărul -, a fost implicat într-o tamponare cu un alt autoturism, marca, înmatriculat sub numărul -.
Deplasându-se la fața locului, petentul a constatat că autoturismul marca avea motorul pornit și farurile aprinse.
În legătură cu acest aspect, numitul i-a relatat că, imediat după impact, din autoturism au coborât trei indivizi care au fugit.
La locul faptei se afla și numitul, care îl însoțea pe.
Petentul a oprit motorul autoturismului, dar, conform declarației sale, nu-și amintește dacă a scos cheia din contact, după care a verificat autoturismul abandonat la dispeceratul poliției rutiere.
Petentul a declarat că dispecerul de serviciu i-a comunicat că autoturismul marca, înmatriculat sub numărul -, aparține numitei din C, fără a-i preciza, însă, că în baza de date a poliției rutiere figurează furat.
Din raportul agentului de poliție -, dispecerul de serviciu, rezultă că, datorită trecerii timpului, aceasta nu-și mai amintește dacă petentul a solicitat și dacă i-a comunicat faptul că autoturismul este furat.
Pe de altă parte, s-a reținut că în noaptea de 01/02.09.2007, în momentul în care petentul a solicitat relații la dispecerat, despre autoturismul cu nr. -, acesta figura ca furat în baza de date a poliției rutiere, întrucât, așa cum atestă adresa nr. -/08 aprilie 2008, emisă de Serviciul Investigații Criminale, autoturismul fusese implementat în Aplicația " Auto 2.3.0.4." la data de 01 septembrie 2007, orele 1700.
De altfel, însăși persoana vătămată a relatat că la data producerii accidentului, autoturismul fusese reclamat ca furat la poliție.
Împreună cu, petentul a scos autoturismul în afara părții carosabile, după care s-au deplasat la Postul de Poliție din localitatea Poartă Albă pentru întocmirea documentelor care se impun într-o astfel de situație, însă, întrucât la postul de poliție nu se afla nimeni, petentul 1-a îndrumat pe să revină dimineață, la începerea programului de lucru, iar el a părăsit locul accidentului.
Potrivit declarației sale, petentul a procedat în acest mod, deoarece nu avea competență pe raza localității Poarta Albă.
Însă, pe parcursul cercetărilor, la solicitarea organului de urmărire penală, Serviciul Poliției Rutiere C din cadrul IPJ Cac omunicat, cu adresele nr. 80771/11.08.2008 și 95346/15.10.2008, că petentul avea competență și pe raza localității Poarta Albă, deoarece lucrătorii Serviciului Poliției Rutiere C, Biroul Drumuri Naționale și Europene, au competență teritorială generală, pe raza întregului județ, și pot interveni la orice eveniment rutier, indiferent de locul producerii.
De altfel, se impune a fi făcută precizarea că acest aspect trebuia cunoscut de petent, care, așa cum atestă copia instructajului pe care l-a urmat (implicit confirmat prin semnătură) la momentul detașării pe perioada sezonului estival, alături de obligațiile pe care le avea în desfășurarea activității, i-au fost aduse la cunoștință și competențele sale.
În dimineața zilei de 01 septembrie 2007, persoana vătămată a reclamat furtul autoturismului său, marca, înmatriculat sub nr. -, la Serviciul Poliției Rutiere
La data de 02 septembrie 2008, în jurul orelor 900- 930, persoana vătămată s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliție la locul accidentului și a preluat autoturismul, care, însă, potrivit declarației sale, pe lângă faptul că era avariat ca urmare a accidentului, a fost și vandalizat.
Potrivit dovezii întocmită cu ocazia predării-primirii bunului, din autoturism au mai rămas doar următoarele elemente: caroseria, roțile cu cauciucurile dezumflate, motorul, cutia de viteze, scaunul șoferului și partea de jos a banchetei din spate.
Urmare a acestei situații, persoana vătămată a formulat plângere penală împotriva numitului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 cod penal, constând în aceea că petentul nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, respectiv nu a procedat la încunoștințarea sa după producerea accidentului, nu a făcut demersurile necesare pentru a afla că autoturismul este furat și 1-a abandonat în afara carosabilului după impact, fără a lua măsuri de asigurare a acestuia, ceea ce a făcut posibilă sustragerea unor piese componente.
Analizând întregul material probator administrat în dosarul de urmărire penală, s-a constatat că deși procurorul a apreciat asupra existenței infracțiunii de abuz în serviciu, a considerat că fapta petentului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicându-i, totodată, sancțiunea administrativă a amenzii.
S-a apreciat că, această opinie a procurorului nu se circumscrie, însă, noțiunii de existență unei infracțiuni, în integralitatea sa, din perspectiva conținutului său constitutiv, întrucât, atâta vreme cât s-a reținut existența unei infracțiuni, sub aspectul conținutului său constitutiv, soluția pe care procurorul trebuia să o adopte era cea de trimitere în judecată, nicidecum de înlocuire a răspunderii penale cu răspunderea administrativă, iar pe de altă parte, dacă procurorul a apreciat asupra lipsei pericolului social al faptei petentului, nu se mai impunea reținerea în sarcina acestuia a existenței unei infracțiuni.
Din această perspectivă, s-a apreciat că, atât soluția procurorului, de scoatere de sub urmărire penală, cât și soluția procurorului ierarhic, de respingere a plângerii formulate de petent în temeiul art. 275 -278 cod procedură penală, sunt nelegale.
Sub aspectul temeiniciei acestor soluții, s-a considerat că, atât procurorul care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului, cât și procurorul ierarhic, au apreciat în mod greșit asupra întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, din perspectiva laturii subiective a acestei infracțiuni, întrucât infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se realizează, sub aspectul laturii subiective, cu intenție, ori, în speță, nu se poate reține intenția petentului, directă sau indirectă, în comiterea acestei infracțiuni, atâta vreme cât din coroborarea mijloacelor de probă administrate, nu rezultă fără putință de tăgadă, că acesta, cu știință, nu a luat măsurile ce se impuneau pentru asigurarea autoturismului, astfel încât să evite sustragerea pieselor componente și, implicit, vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate.
Față de aceste considerente, s-a apreciat că soluția de scoatere de sub urmărire penală a petentului trebuia dispusă în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.1 lit. b rap. la art. art.10 lit. d cod procedură penală și nu în temeiul art.11 pct.1 lit. b rap. la art. art. 10 lit.1cod procedură penală, fapt pentru care, s-a admis plângerea formulată de petent, s-au desființat atât ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr. 1512/P/27.10.2008, cât și rezoluția nr. 805/II/2/2008, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța la data de 08.12.2008, sub aspectul temeiului legal în baza căruia s-a dispus soluția de netrimitere în judecată.
Ca efect al schimbării temeiului legal, din cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire au fost înlăturate și dispozițiile legale privind aplicarea sancțiunii administrative a amenzii.
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat recurs intimata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a admis plângerea formulată de petentul și a schimbat temeiul scoaterii sale de sub urmărire penală, respectiv în dispozițiile art.11 pct.1 lit. b rap. la art. art.10 lit. d cod procedură penală, reținând în mod eronat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 cod penal, sub aspectul laturii subiective.
În acest sens se relevă că, petentul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință a abandonat mașina proprietatea intimatei recurente, lăsând-o descuiată și cu cheile în interior, la îndemâna hoților care au vandalizat-
Se arată că, petentul fiind solicitat la instrumentarea unei coliziuni, stabilește că autoturismul vinovat de producerea accidentului este abandonat cu farurile aprinse și cu motorul pornit, după care scoate mașina în afara carosabilului, oprește motorul și farurile după care aruncă cheile în autoturism, rezumându-se numai la anunțarea Dispeceratului Județean de circulație rutieră.
Se mai susține că, petentul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu a îndeplinit minimul act de protejare a autovehiculului despre care știa că a fost abandonat de către persoane necunoscute.
Se învederează că, petentul avea obligația, prin serviciul său, să constate fapta, să stabilească vinovații, respectiv persoanele implicate în coliziune, ori neîndeplinind cu știință aceste activități, care intrau în atribuțiile sale de serviciu, sau îndeplinindu-le numai în parte, deci defectuos, a condus la vandalizarea autoturismului de către persoane necunoscute, ceea ce condus la producerea unui prejudiciu, constând în contra valoarea autoturismului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, Curtea constată:
În cazul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în modalitatea săvârșirii prin inacțiune, forma de vinovăție este doar intenția directă, astfel cum este definită prin dispozițiile art.19 alin.3 cod penal, iar în modalitatea acțiunii, îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod defectuos, forma de vinovăție poate fi atât intenția directă cât și cea indirectă, expresia " cu știință " fiind folosită pentru a desemna doar intenția, ca formă a vinovăției în cadrul inacțiunii, întrucât, ca regulă, generală, în cazul inacțiunii, forma de vinovăție ar putea fi și culpa.
Conform art.19 alin.1 pct.1 lit. a cod penal, fapta este săvârșită cu intenție directă, atunci când, infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte, iar potrivit art.19 alin.1 pct.1 lit. b cod penal, fapta este săvârșită cu intenție indirectă, atunci când, infractorul prevede rezultatul faptei sale, și deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui.
Reținem că petentul a fost solicitat de numitul pentru a se deplasa la locul unde autoturismul său marca Renault, înmatriculat sub numărul -, a fost implicat într-o tamponare cu un alt autoturism, marca, înmatriculat sub numărul -, autoturism care, la sosirea sa avea motorul pornit și farurile aprinse iar ocupanții acestuia îl părăsiseră, împrejurare în care, petentul a oprit motorul autoturismului, fără a putea preciza dacă a scos cheia din contact, după care a verificat autoturismul abandonat la dispeceratul poliției rutiere, care i-a comunicat că autoturismul marca, înmatriculat sub numărul -, aparține numitei din C, fără a-i preciza, însă, că în baza de date a poliției rutiere figurează furat, deși se raportase furtul și acesta figura ca fiind furat.
Împreună cu, petentul a scos autoturismul în afara părții carosabile, după care s-au deplasat la Postul de Poliție din localitatea Poartă Albă pentru întocmirea documentelor care se impun într-o astfel de situație, însă, întrucât la postul de poliție nu se afla nimeni, petentul 1-a îndrumat pe să revină dimineață, la începerea programului de lucru, iar el a părăsit locul accidentului.
La data de 02 septembrie 2008, în jurul orelor 900- 930, persoana vătămată s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliție la locul accidentului și a preluat autoturismul, care, însă, potrivit declarației sale, pe lângă faptul că era avariat ca urmare a accidentului, a fost și vandalizat.
În raport de această situație de fapt, și în lipsa oricăror altor probe, este evident că, nu se poate reține vinovăția petentului sub forma intenției directe, întrucât prin neluarea măsurilor de asigurare a autoturismului, petentul nu a urmărit producerea unui anumit rezultat ca efect al inacțiunii și nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui ci doar, eventual o culpă în modul în care s-au îndeplinit îndatoririle de serviciu.
Față de cele reliefate, apreciem ca fiind neîntemeiate criticile formulate de către intimata recurentă, fapt pentru care, Curtea, în baza art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul formulat de recurenta împotriva sentinței penale nr.199/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art.193 cod procedură penală, recurenta va fi obligată la plata către intimatul la plata sumei de 2934 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv 2500 lei onorariu avocat, 184, 07 lei, cazare motel și 250 lei c/val. benzină, cheltuieli determinate de deplasarea petentului din localitatea de domiciliu, acesta fiind prezent la termenul de judecată din 26.11.2009, cheltuieli dovedite cu chitanțele și bonurile atașate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515alin.1 pct.1 lit. b cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta domiciliată în municipiul C, Strada hașdeu nr.120, -B, Ap.3, județul C, împotriva sentinței penale nr.199 din data de 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art.193 cod procedură penală
Obligă recurenta la plata către intimatul la plata sumei de 2934 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă,
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./21.12.2009
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
