Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 72
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul,domiciliat în mun. Cîmpulung M,-, județul S, împotriva rezoluției nr. 46/P/2009 din 06 martie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și a rezoluției nr. 139/II/2/2009 din 18 aprilie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 12 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 16 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
La data de 18.02.2009, petentul a formulat plângere prin care solicita să se efectueze cercetări față de - (fosta sa soție), sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal comisă prin aceea că, aceasta l-a învinuit, în mod mincinos, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, că a săvârșit împotriva sa, infracțiunea de denunțare calomnioasă (aducerea unor învinuiri mincinoase cu privire la săvârșirea unor infracțiuni).
Prin rezoluția nr. 46/P/2009 din 06.03.2009, procurorul a dispus, în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de sus numita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal, cu motivarea că faptei îi lipsește reaua - credință.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
a fost căsătorit cu -, o perioadă scurtă de timp, după care au divorțat și partajat bunurile comune.
După despărțire între cei doi foști soți relația a rămas tensionată, reclamându-se reciproc pentru săvârșirea unor fapte penale.
Astfel, prin plângerile din 22 noiembrie 2006 și 11 ianuarie 2007, adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce au făcut ulterior obiectul dosarului nr. 180/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, a cerut cercetarea fostei sale soții - pentru săvârșirea infracțiunii de divulgare secretului profesional, fals privind identitatea, fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 196; 293; 289 și 291 din Codul penal.
Prin rezoluția cu același număr din 5 februarie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, în temeiul art. 10 lit. a și d din Codul d e procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de -.
Rezoluția procurorului fost menținută de Curtea de APEL SUCEAVA, prin sentința civilă nr. 35 din 5 octombrie 2007, rămasă definitivă prin decizia nr. 5852 din 5 decembrie 2007 Secției penale a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de.
La data de 2 aprilie 2007, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sub nr. 394/P/2007 s-a înregistrat plângerea penală formulată de -, împotriva fostului soț, prin care a solicitat să fie cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev. de art. 259 alin. 1 din Codul penal.
S-a arătat în plângere că a învinuit-o mincinos de săvârșirea mai multor fapte penale în plângerile adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la 22 noiembrie 2006 și 11 ianuarie 2007, soluționate în dosarul nr. 180/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 alin. 1 din Codul penal, prin rechizitoriul nr. 394/P/2007 din 18 iunie 2007.
Prin sentința penală nr. 134 din 19 mai 2008 petentul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, dar ulterior în căile de atac exercitate a fost achitat prin decizia penală nr. 282 din 22 septembrie 2008 Tribunalului Suceava rămasă definitivă prin decizia penală nr. 34 din 26 ianuarie 2009 Curții de APEL SUCEAVA.
Fapta numitei - de a-l reclama pe petent pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 al. 1 Cod penal în împrejurările anterior arătate, a fost apreciată de către procuror ca lipsindu-i atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a acestei infracțiuni, intimata - având suficiente temeiuri să considere că sesizarea penală pe care a făcut-o corespunde realității, lipsind atât condiția învinuirii mincinoase la adresa unei persoane pe care o știa nevinovată, cât și reaua credință.
Soluția procurorului a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, care prin rezoluția nr. 139/II/2/2009 din 18 aprilie 2009 respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva rezoluției din 6 martie 2009 dată în dosarul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Împotriva rezoluțiilor procurorului reiterând aceleași motive, în temeiul art. 2781Cod procedură penală a formulat plângere la instanță petentul, solicitând desființarea ambelor rezoluții și trimiterea cauzei la Parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale față de intimată, motivat de faptul că nu a fost citat la organul de urmărire penală pentru a da declarații și a propune probe.
Examinând plângerea se constată că este nefondată.
Potrivit art. 259 al. 1 Cod penal infracțiunea de denunțare calomnioasă constă în învinuirea făcută prin denunț sau plângere, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană.
Petentul a formulat plângere prin care solicitat să se efectueze cercetări față de fosta sa soție - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 259 al. 1 Cod penal, constând în aceea că aceasta l-a învinuit în mod mincinos că el a săvârșit împotriva ei infracțiunea de denunțare calomnioasă, fiind condamnat în fond dar achitat la apel și recurs.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că prin Ordonanța nr. 885/2006 din 14 decembrie 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc față de s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, petentă fiind în această situație -. Cu toate că a fost sancționat administrativ, petentul a continuat să facă plângeri împotriva fostei sale soții, respectiv la data de 22.11.2006 și 11.01.2007 adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru fapte care ulterior au fost apreciate ca neadevărate.
Ori, în aceste împrejurări când petentul deși a fost sancționat administrativ cu amendă prin Ordonanța nr. 885/2006 a continuat să facă la adresa fostei sale soții plângerile din 22.11.2006 și 11.01.2007, când anterior sancționării sale administrative acesta a mai formulat și alte plângeri care s-au dovedit a fi neîntemeiate, instanța constată că fapta intimatei - de a-l reclama pe petent pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă, nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, lipsind atât cerința învinuirii mincinoase specifică laturii obiective cât și reaua credință necesară existenței laturii subiective, intimata având suficiente temeiuri să considere că sesizarea penală pe care a făcut-o corespunde realității.
Cum infracțiunea prev. de art. 259 al. 1 Cod penal se consumă în momentul în care plângerea sau denunțul calomnios a fost depus la organul judiciar destinatar, nu are nicio relevanță în cauză împrejurarea că plângerea penală pentru denunțare calomnioasă formulată de - împotriva fostului soț a fost făcută înainte de a se pronunța o hotărâre judecătorească definitivă în dosarul nr. 180/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, după cum nerelevant este și gradul de instrucție judiciară al intimatei.
În ce privește critica formulată de petent cu referire la faptul că nu a fost citat de către organul de urmărire penală, că nu i s-a luat declarație, instanța în raport de natura infracțiunii reclamate, de conținutul plângerii în care petentul și-a exprimat poziția procesuală, de multitudinea înscrisurilor pe care acesta le-a anexat plângerii ca probe, constată că este neîntemeiată.
Așa fiind, în baza art. 2781al. 8 lit. "a" Cod procedură penală va fi respinsă plângerea formulată de petentul împotriva celor 2 rezoluții ale procurorului, rezoluții ce vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTARAȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 06.03.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul nr. 46/P/2009 și a rezoluției nr. 139/II/2/2009 din 18.04.2009 emisă de Procurorul General al aceleiași instituții.
Menține rezoluțiile.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 iunie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./29.06.2009
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur
