Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 726/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 726
Ședința publică de la 27 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Marin JUDECĂTOR 2: Membri Onița Dumitru
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 465 de la 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei și nu se formulează alte cereri, iar reprezentantul parchetului nu are obiecțiuni, în baza dispoz. art. 38513cod pr.penală, se acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor, punându-se în discuție mai întâi excepția de inadmisibilitate a recursului.
Petentul recurent având cuvântul, solicită înlăturarea excepției, admiterea pe fond a recursului și trimiterea cauzei la procuror pentru a se face din nou cercetări sau trimiterea cauzei la o instanță superioară Curții de Apel.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingerea recursului ca fiind inadmisibil, hotărârea atacată este definitivă la Tribunalul Dolj.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
În aplicarea dispoz. art. 38514cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 984 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins plângerea formulată de petentul, domiciliat în comuna de, sat,-, jud. D, împotriva rezoluției nr. 3549/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu făptuitorii G, cu domiciliul în C, bld. Oltenia, nr. 14,. 154,.B,.7, jud. D, și, cu domiciliul în C,-, jud.
S-a menținut soluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
A obligat petentul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, a data de 16 octombrie 2007, s-a înregistrat plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 3549/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu făptuitorii G și.
In motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția adoptată de Parchet este nelegală și netemeinică, în condițiile în care în cauză existau suficiente probe din care să rezulte vinovăția făptuitorilor în săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
In vederea solutionării cauzei, instanta a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr. 3549/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecătoria Craiova, precum și rezoluția nr. 2923/II/2/2007 din 02 octombrie 2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.
La termenul de ședință din data de 28 februarie 2008, instanța - având în vedere dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia" și constatând că - deși textul menționat anterior se referă imperativ la o anumită categorie de acte - se invocă de către petent excepția de neconstituționalitate a unei încheieri emisă de Oficiul Registrului Comerțului - urmează să respingă excepția de neconstituționalitate a încheierii nr. 523/ 19.02.2003 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, precum și a deciziilor și încheierilor ulterioare acesteia, formulată de petentul ca inadmisibilă.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a constatat că, prin rezoluția nr. 3549/P/2007 din 22.06.2007 Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G și, în baza art. 228 alin.6 CPP, raportat la art. 10 lit. a CPP, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Soluția a fost contestată de petent printr-o plângere adresată prim-procurorului, iar acesta din urma, prin rezoluția nr. 2923/II/2/ 02.10.2007 respins-o, cu motivarea că soluția dispusă corespunde cerințelor de legalitate și temeinicie.
Instanța, soluționând fondul cauzei, a reținut că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiovaa fost înregistrat sub nr. 3549/P/2007 dosarul înaintat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr-, privind plângerea formulată de - față de numiții G și -, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că numitul G - director al de pe lângă Tribunalul Dolj, a refuzat în mod nejustificat să elibereze certificatul de înregistrare și să atribuie codul unic de înregistrare SC COM SRL C - al cărui administrator este petentul. Totodată, împreună cu referenta ORC - au propus în mod abuziv dizolvarea societății reclamantului.
Din cercetările efectuate, a rezultat că la data de 04.02.2003, prin cererea nr. 1781, petentul a solicitat judecătorului delegat pe lângă D admiterea actelor adiționale nr. 69/ 20.01.2003 și 203/ 03.02.2003 privind modificarea actului constitutiv al SC COM SRL C și anume schimbarea sediului social, deschiderea unui punct de lucru, respectiv desemnarea ca obiect principal de activitate de activitate "agenții imobiliare". Judecătorul delegat, prin încheierea 523/ 19.02.2003, a respins cererea, iar împotriva acesteia reclamantul a formulat recurs, care a fost respins prin decizia nr. 3/ 21.03.2003 de instanța competentă - Tribunalul Dolj, Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Ulterior, împotriva deciziei susmenționate, a formulat o cerere de revizuire, care, prin decizia nr. 84/ 11.04.2005 - pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială și de Contencios Administrativ - a fost de asemenea respinsă.
Deși prin încheierea 523/ 19.02.2003, odată cu respingerea cererii, judecătorul delegat a dispus ca administratorul SC COM SRL să refacă actul adițional, astfel încât acesta să cuprindă doar cererile pentru care îndeplinește condițiile legale în vederea modificării actului constitutiv (schimbarea sediului și deschiderea unui punct de lucru), reclamantul nu a făcut acest lucru.
Numitul Gaa rătat în declarația dată că, prin natura obligațiilor de serviciu, directorul ORC nu este abilitat să intervină în actul de justiție, nu poate da dispoziții judecătorului delegat privitor la modul de soluționare a cererilor comercianților referitoare la înființarea societăților comerciale sau a operării actelor modificatoare a actelor constitutive, acestea fiind atributul exclusiv al judecătorului delegat, care are și atribuții de control asupra legalității înregistrărilor în registrul comerțului. De altfel, nicio înregistrare în Registrul Comerțului nu se poate face decât în baza unei dispoziții judecătorești.
Având în vedere cele de mai, Gaa rătat că nu avea posibilitatea legală de a elibera reclamantului un certificat de înregistrare având înscrisă activitatea principală și codul unic de înregistrare, din moment ce judecătorul delegat a respins cererea acestuia, iar administratorul SC COM SRL nu s-a conformat dispoziției privind refacerea actului adițional, astfel încât acesta să cuprindă doar cererile pentru care îndeplinește condițiile legale.
Cu adresa nr. 58674/ 24.12.2004, D, prin directorul G, a adus la cunoștința reclamantului ce obligații îi revin, în vederea obținerii codului unic de înregistrare, precum și faptul că mai are posibilitatea, în termenul legal, să reia procedura de preschimbare a certificatului de înmatriculare și înregistrarea fiscală cu certificatul de înregistrare, conform legii 359/2004, însă petentul - nu a dat curs îndeplinirii acestora.
Datorită neîndeplinirii de către petent a diligențelor în termenele legale prevăzute, societatea administrată de către acesta a fost dizolvată de drept.
S-a mai reținut, că aspectele de mai au mai făcut obiectul cercetărilor și în lucrarea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr. 2607/VIII/1/2005, în care, prin rezoluția din 16.02.2006, comunicată petentului, s-a dispus clasarea, întrucât nu a rezultat săvârșirea de către cei doi funcționari - G și - a unor fapte de natură penală.
Față de cele menționate anterior, instanța a constatat că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova este legală și temeinică, întrucât prin activitățile desfășurate, numiții G și - și-au îndeplinit în mod corect îndatoririle de serviciu și nu au vătămat interesele legale ale persoanei vătămate, astfel că nu rezultă săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Pe de altă parte, eliberarea documentelor solicitate de către petent nu a depins în mod direct de activitatea celor doi făptuitori, ci de hotărârea judecătorului delegat și refacerea actelor adiționale de către petent, or, referitor la dizolvarea de drept a societății tocmai neefectuarea preschimbării certificatului de înmatriculare și a celui de înregistrare fiscală cu noul certificat de înregistrare conținând codul unic de înregistrare până la termenul prevăzut de art. 26 din Legea 359/2004 ( 30.12.2004) a atras această sancțiune, constatată de către judecătorul delegat din cadrul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj.
De altfel, instanța a constatat că plângerea formulată de către petent este tardivă. Astfel, potrivit art. 2781CPP, s-a stabilit un termen de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, care curge de la data comunicării soluției de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275-278 CPP, iar în cazul nesoluționării in termen a acestei din urmă plângeri, de la expirarea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligația de aor ezolva. În speță, s-a constatat că plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăriri penale a fost formulată de petent în condițiile art. 275-278 CPP la data de 28 august 2007. În aceste condiții, cum plângerea nu a fost soluționată de procurorul ierarhic superior în termenul prevăzut de art. 277 CPP, petentul putea sesiza instanța de judecată cel mai târziu la 08.10.2007, potrivit art. 278 ind.1 alin.2 din același cod, însă petentul s-a adresat instanței de judecată cu o asemenea plângere abia la data de 16.10.2007.
Având în vedere cele reținute, instanța a respins plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 3549/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în contradictoriu cu făptuitorii G și.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul, precizând că soluția dată de instanța de fond și de parchet este nelegală și netemeinică, întrucât funcționarii publici de la Oficiu Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj au încălcat normele procedurale ale Legii 370/2002 privind procedurile de autorizare și funcționare a comercianților.
Atât recurentului ca administrator cât și SC SRL, le-au fost produse vătămări prin dispoziții de Guvern ce erau declarate deja ca fiind neconstituționale prin Decizia nr.333 din 03.12.2002 pronunțată de Curtea Constituțională a României. A mai precizat că prin cererea formulată și înregistrată la ORC D din 26.02.2003, au îndeplinit procedura prealabilă cerută de legea Contenciosului administrativ, nu a primit nici un răspuns, iar recursul declarat la ORC D la 8.02.2003, nu a fost luat în considerare sau nu a ajuns la instanța de recurs.
S-a invocat de către intimații făptuitori tardivitatea plângerii, în sensul că nu a fost formulată la instanță în termenul legal procedural prev. de art.2781pct.1.
Cu privire la fondul cauzei, intimații au apreciat că soluția pronunțată pe parcursul urmării penale, dar și de către instanța de fond este legală și temeinică.
Recurentul petent prin concluziile scrise depuse dar și susținute oral, a criticat hotărârea instanței de fond, invocând aspecte de netemeinicie și implicit de nelegalitate, precizând că cei doi funcționari publici au încălcat în mod vădit dispoziții legale, prin aceasta fiind prejudiciat atât el cât și societatea al cărei administrator era.
Prin decizia penală nr. 465 din 18 septembrie 2008, Tribunalul Dolja respins recursul declarat de petentul și l-a obligat pe petent la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a statua astfel, tribunalul a reținut în raport cu actele și lucrările cauzei, motivele de recurs invocate de către recurent, dar și față de excepția ridicată de către intimații făptuitori în calea de atac exercitată de către recurent,următoarele:
Cu privire la excepția tardivității plângerii formulată în baza art.2781C.P.P. în conformitate cu preved.art.277 C.P.P. procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.
În speță, plângerea adresată procurorului în condițiile prev. de art.277 a fost formulată la data de 28 august 2007. Prin rezoluția nr.2293/II/2/2007 din 2 octombrie 2007, procurorul ierarhic superior a respins plângerea, dându-i îndrumare petentului-recurent să se adrese instanței, în conform dispoz.art.278/1
C.P.P.Recurentul a sesizat instanța la data de 16.10.2007, cu respectarea termenului procedural prevăzut de art.2781pct.1, respectiv, la aproximativ 14 zile de când s-a dispus de către procurorul ierarhic superior respingerea plângerii, și imediat de la comunicare.
Prevederile pct.2 ale art.2781C.P.P. referitoare la data de când curge termenul de 20 de zile, în condițiile în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prev. de art.277 C.P.P. reglementează ipoteza posibilității petentului de a se adresa instanței de judecată înainte de data soluționării plângerii de către procurorul ierarhic superior, în condițiile în care acesta din urmă nu respectă termenul procedural de 20 de zile privind rezolvarea plângerii.
A accepta varianta că formularea unei plângeri la instanța de judecată este tardivă după trecerea unui termen de 20 de zile de la data de când o parte a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, în condițiile în care procurorul ierarhic superior nu a rezolvat plângerea, înseamnă a sancționa partea pentru neîndeplinirea unui act de către organul judiciar, în speță -procurorul, competent să-l emită.
În condițiile precizate plângerea a fost considerată ca fiind făcută în termen la instanță.
În ceea ce privește fondul cauzei, actele premergătoare urmării penale au confirmat starea de fapt expusă în rezoluția organului de urmărire penală, prin care s-a confirmat neînceperea urmării penale față de făptuitori G și, cercetați pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.246
Cod PenalSub aspectul rezolvării juridice a cauzei s-a apreciat, de asemenea, că soluția adoptată de către parchet este legală și temeinică.
Instanța de fond, în considerentele sentinței a reținut, în raport cu actele și lucrările cauzei, că făptuitorii nu au săvârșit acte materiale care intra în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care au fost cercetați, pretinsul prejudiciu creat petentului și implicit societății comerciale, fiind determinat de însăși atitudinea petentului, care nu a depus diligențele necesare în termenele legale prevăzute de lege, în vederea obținerii unor acte oficiale.
Recurentul petent, prin actele depuse în cursul judecării recursului, nu a făcut dovada că există indicii suficiente să se constate netemeinicia soluției de netrimitere în judecată și implicit soluția instanței de fond, care ar fi determinat pe fond desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și dispunerea de către instanță, ca procurorul să înceapă urmărirea penală, moment procesual ce marchează și declanșarea procesului penal.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs petentul, criticând-o ca fiind nelegală și temeinică, motivat de faptul că ar fi fost încălcate regulile de competență și nu s-a ținut cont de probele administrate în cauză.
Recursul este inadmisibil.
Analizând probatoriile administrate în cauză și decizia atacată, în raport de motivele invocate, Curtea reține că petentul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 465 din 18 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, care a rămas definitivă la data pronunțării.
Potrivit art. 2781cod pr.penală, hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, se atacă, în baza art. 10 din acest text de lege, doar cu recurs.
Rezultă deci, că asemenea plângeri sunt susceptibile de a fi atacate numai pe calea recursului în cadrul căruia se și definitivează, astfel că, recursul declarat în speță, se privește ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a rap. la art. 3851alin.1 lit. a cod pr.penală, iar în baza art. 192 cod pr.penală, va fi obligat recurentul la plata sumei de 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibil, recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 465 de la 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 octombrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.MM
IB/ 28.10.2008.
27 octombrie 2008,
Nr. 1 C va încasa de la rec.pet., suma de 30 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mihai MarinJudecători:Mihai Marin, Membri Onița Dumitru, Robert
