Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 729/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.729/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul împotriva sentinței penale nr.397/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului de neînceperea urmăririi penale din data de 04.06.2009 emisă în dosarul nr.880/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul petentului, numitul și făptuitoarea, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Mandatarul petentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat apreciind că rezoluția procurorului de neînceperea urmăririi penale față de făptuitoare precum și sentința penală pronunțată de prima instanță sunt lipsite de obiectivitate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat apreciind că rezoluția de netrimitere în judecată este corectă. Din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că faptele reclamate nu există fiind vorba despre o înscenare a soțului făptuitoarei.
Făptuitoarea susține că este nevinovată și că totul a fost o înscenare fiind învinovățită pe nedrept. Chiar și copiii ei au declarat că este nevinovată.
CURTEA
Prin sentința penală nr.397 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a pen.Cod Penal s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul prin mandatar,. în com. Măguri, sat. Măguri nr. 2. jud. C, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 04.06.2009, emisă în dosarul nr.880/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj față de învinuita u, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 al. 2 lit.b, b/1, al. 3 teza I pen. (două fapte), incest, prev. de art. 203.pen. (două fapte) și corupție sexuală, prev. de art. 202 al. 1,2.pen. (două fapte) și împotriva rezoluției prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 09.07.2009, emisă în dosarul nr.441/II/2/2009.
Petentul a fost obligat la plata în favoarea statului a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 29.07.2009 instanța a fost sesizată cu plângerea petentului u, prin mandatarul său împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul penal nr.880/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva numitei pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.197 alin.2 lit.b,1, alin.3 teza I pen. două infracțiuni prev. de art.202 alin.1, 2.pen.și două infracțiuni prev. de art.203 pen. și a rezoluției prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 09.07.2009, emisă în dosarul nr.441/II/2/2009.
În motivarea acestei plângeri s-a arătat că cele reținute în rezoluțiile atacate nu corespund realității, ansamblul probator administrat conturând elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, respectiv abuzul susnumitei asupra copiilor săi, sens în care se impune admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva acesteia.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul penal nr.880/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva numitei pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.197 alin.2 lit.b,1, alin.3 teza I pen. două infracțiuni prev. de art.202 alin.1, 2.pen.și două infracțiuni prev. de art.203 pen.
În cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii de către numita a infracțiunilor de viol, corupție sexuală și incest, fapte prev. de art. 197 alin 2 lit. b,1, alin. 3 teza I pen. art. 202 alin. 1,2.pen. și art. 203.pen. constând în aceea că în perioada februarie-martie 2008, aceasta i-ar fi abuzat sexual pe copii ei și care la acea dată aveau vârsta de 14 ani și respectiv 9 ani, urmare a sesizării organelor de poliție de către numitul - soțul făptuitoarei.
Procurorul a considerat că faptele reclamate de acesta nu se confirmă, sens în care a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 228 al. 6.pen.Cod Penal rap. la art. 10 lit. a pen.
Nemulțumit de soluția pronunțată de procuror în dosarul penal nr. 880/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 al. 1.pen.Cod Penal la prim procurorul parchetului, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din data de 09.07.2009, emisă în dosarul nr.441/II/2/2009, considerându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Într-o atare situație, petentul s-a adresat cu plângere Tribunalului Cluj la data de 29 iulie 2009, însă verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că prezenta plângere nu este întemeiată pentru argumente ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Numiții și s-au căsătorit în anul 1993 și au împreună 8 copii (, și ), locuind împreună cu rudele lui și alți vecini în comunitatea separatistă "" din comuna Măguri, condusă de către numitul - fratele lui, pe baza unor "revelații", vise, pretinse ca venind de la Dumnezeu.
În acest context, membrii comunității refuză orice discuție cu persoanele care nu fac parte din comunitatea lor, apreciind că orice contact cu lumea exterioară este un păcat, nu recunosc niciuna dintre autorități, nu au încredere în doctori, motiv pentru care copiii lor nu au fost vaccinați și totodată, consideră că mamele nu au voie să-și atingă copiii sau să-i ia în brațe, acest lucru fiind considerat un păcat.
În condițiile în care s-a refuzat accesul în imobil al reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a evalua condițiile în care trăiesc cei opt copiii, în data de 05.08.2008, cu ajutorul forțelor de ordine, s-a reușit punerea în aplicare a ordonanței președințiale nr. 195/CC/29.07.2008 prin care s-a dispus măsura plasamentului celor 8 copii în regim de urgență, datorită condițiilor precare în care trăiau aceștia.
Potrivit susținerilor numitului, între cei doi soți au intervenit anumite probleme la începutul anului 2008 când fiica sa, i-ar fi relatat o discuție avută cu mama sa, în speță făptuitoarea, care i-ar fi spus în data de 22.03.2008, că i-a venit să se dezbrace în fața băieților și să se spurce. Aflând acestea, i-a chemat pe cei doi băieți și în podul casei și le-a cerut să scrie după dictare câte o declarație din care rezulta că mama lor ar fi avut cu ei raporturi sexuale și apoi a constrâns-o pe făptuitoare să scrie pe verso-ul declarațiilor celor doi minori că recunoaște că ar fi abuzat sexual de ei, aceasta fiind condiția pentru a fi reprimită la domiciliu, de unde fusese alungată de către soțul ei, care a și agresat-o fizic.
Făptuitoarea a depus plângere penală împotriva soțului ei pentru comiterea infracțiunilor de lovire sau alte violențe și abandon de familie, plângere care formează obiectul dosarului penal nr. 4329/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N și în care s-a întocmit de către organele de poliție referat de terminare a urmăririi penale. La locuința părinților făptuitoarei, unde aceasta a locuit după ce a fost alungată de soțul ei, numita - sora făptuitoarei a filmat cu camera telefonului mobil momentele în care făptuitoarea, în prezența soțului ei, a scris cele solicitate de acesta pe cele două declarații ale copiilor minori.
Prin sentința civilă nr. 415/2008 a Tribunalului Clujs -a admis înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la Casa de Tip Familial "" din H și decăderea tatălui din exercițiul drepturilor părintești, reținându-se că situația dezastruoasă a copiilor, la nivel cognitiv și emoțional, se datorează în exclusivitate tatălui, care prin convingerile sale religioase, de tip habotnic, a influențat în mod total negativ dezvoltarea copiilor săi din toate punctele de vedere.
Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul a întocmit rapoarte de evaluare psihologică a minorilor, și, din care rezultă că, copiii au admis faptul că mama lor nu a făcut "spurcăciuni", dar datorită faptului că manifestările gestuale cu încărcătură afectogenă au fost interzise de sistemul de valori patern, copiii au perceput comportamentul mamei ca fiind un "păcat", o "spurcăciune". mamei în percepția copiilor a fost distorsionată negativ, tatăl lor implicându-și copiii în campania de denigrare și expulzare a soției, inducându-le abuzul sexual.
Din declarațiile celor trei minori a căror audiere a avut loc în prezența psihologului și asistentului social, reiese faptul că cei doi băieți au fost determinați de tatăl lor să scrie și să susțină, de frică, declarația conform căreia mama lor "s-a spurcat cu ei" și că acele susțineri nu sunt reale. Se impune mențiunea că noțiunea "a se spurca" semnifică în accepțiunea copiilor orice manifestare de afecțiune, mângâiere, sărut pe obraz, potrivit convingerii lor inoculate de.
Făptuitoarea a negat faptele imputate de, precizând că nu a abuzat în vreun fel de copiii ei și că a fost obligată de soțul ei să recunoască în scris că ar fi făcut "prostii" cu copiii, pentru a fi primită din nou în locuința comună. În același sens pot fi reținute și declarațiile numiților și.
În plus, numita a declarat că a auzit-o pe fiica făptuitoarei - spunând că, deși frații ei și au declarat mincinos, la solicitarea tatălui lor, că mama lor a avut relații sexuale cu ei, ea a susținut afirmația băieților pentru "a face haz".
S-a apreciat că soluția dispusă este temeinică, întrucât raportat la actele premergătoare efectuate în cauză procurorul a reținut în mod corect starea de fapt și a constatat în mod judicios că faptele reclamate nu există.
Relevante pentru reținerea acestei concluzii sunt declarațiile minorilor despre care tatăl lor susține că au fost abuzați și, declarațiile martorilor, și, precum și declarația a numitei. Aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de evaluare psihologică a copiilor minori nr.2350/II/2/l 1 din data de 23.09.2008 întocmit psihologii din cadrul Centrului Județean de Intervenție pentru Copilului care a relevat doar un abuz afectiv, emoțional din partea tatălui și nicidecum un abuz sexual din partea a mamei, ceea ce face ca afirmațiile copiilor și ale mamei lor să apară ca fiind veridice.
Rezultă fără dubiu și faptul că declarațiile de care se prevalează petentul pentru a susține vinovăția soției sale, au fost luate de petent prin constrângerea minorilor și a soției sale și pe de altă parte, în cadrul reaudierii acestora de către organele judiciare, afirmațiile respective nu au fost susținute nici de minori și nici de numita. Mai mult, susținerile numitei privitoare la condițiile în care a scris declarația respectivă sunt dovedite și de înregistrarea video de pe CD-ul existent la dosar(54), înregistrare efectuată pe telefonul mobil al martorei, ceea ce face ca respectivele înregistrări să nu poată fi luate în considerare.
Împrejurările despre care petentul face vorbire punctual, în cuprinsul plângerii și care nu sunt decât simple afirmații neînsoțite de vreun mijloc de probă, referitoare la faptul că făptuitoarea "ar fi refuzat sprijinul material și financiar din partea familiei paterne, că a practicat distrugerea de bunuri, că a avut comportări ciudate, că a expus copii la condiții igienico-sanitare deplorabile ori la frig și la foame, că i-a expus la teroare prin simulări de alienare mintală, respectiv că și-a expus sexual copii prin aceea că nu obișnuia să poarte chiloți și că îi expunea la rele tratamente când primea vizita nocturnă a unor bărbați" nu prezintă nici o relevanță în soluționarea prezentei cauze, câtă vreme cercetările întreprinse urmau a stabili dacă a existat un abuz sexual al mamei asupra fiilor săi, și și nu pentru a stabili în ce măsură aceasta și-a îndeplinit îndatoririle de mamă și soție.
Or, așa cum s-a arătat deja rezultă cu prisosință din actele dosarului că nu poate fi vorba despre un astfel de abuz al mamei asupra fiilor săi iar eventualele critici la adresa modului în care s-a gestionat situația copiilor minori raportat la măsurile dispuse prin sentința civilă nr. 415/2008 a Tribunalului Cluj nu pot fi rezolvate în acest cadru procesual, instanța investită cu soluționarea acestei plângeri neavând posibilitatea de a aprecia caracterul abuziv sau nu, al măsurilor dispuse față de minori ori față de tatăl lor, față de care a operat decăderea din drepturile părintești.
În plus, în acest dosar s-au făcut cercetări doar în ceea ce o privește pe numita, petentul având posibilitate a de a formula plângere separată împotriva altor persoane pe care le amintește în plângerea sa și care au avut atribuții în evaluarea situației minorilor, însă în această procedură, instanța este ținută de soluția pronunțată de procuror cu privire la făptuitoarea, cadrul procesual neputând fi extins și la alte persoane cu privire la care nu există o plângere și nu s-au efectuat cercetări.
Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petent.
În scris s-a subliniat că faptele reclamate sunt reale, toate măsurile luate împotriva sa raportat la relațiile familiale sunt nelegale, declarațiile copiilor sunt forțate, așadar nu s-a stabilit adevărul în cauză.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dată în dosarul penal nr.880/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăriri penale împotriva numitei pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.197 alin.2 lit.b,1, alin.3 teza I pen. două infracțiuni prev. de art.202 alin.1, 2.pen.și două infracțiuni prev. de art.203 pen.
În cauză s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii de către numita a infracțiunilor de viol, corupție sexuală și incest, fapte prev. de art. 197 alin 2 lit. b,1, alin. 3 teza I pen. art. 202 alin. 1,2.pen. și art. 203.pen. constând în aceea că în perioada februarie-martie 2008, aceasta i-ar fi abuzat sexual pe copii ei și care la acea dată aveau vârsta de 14 ani și respectiv 9 ani, urmare a sesizării organelor de poliție de către numitul - soțul făptuitoarei.
Procurorul a considerat că faptele reclamate de acesta nu se confirmă, sens în care a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 228 al. 6.pen.Cod Penal rap. la art. 10 lit. a pen. Nemulțumit de soluția pronunțată de procuror în dosarul penal nr. 880/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 al. 1.pen.Cod Penal la prim procurorul parchetului, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția din data de 09.07.2009, emisă în dosarul nr.441/II/2/2009, considerându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Într-o atare situație, petentul s-a adresat cu plângere Tribunalului Cluj la data de 29 iulie 2009, însă verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul consideră că prezenta plângere nu este întemeiată.
Propunerea instanței este una corectă.
Este de reținut că Numiții și s-au căsătorit în anul 1993 și au împreună 8 copii (, și ), locuind împreună cu rudele lui și alți vecini în comunitatea separatistă "" din comuna Măguri, condusă de către numitul - fratele lui, pe baza unor "revelații", vise, pretinse ca venind de la Dumnezeu. În acest context, membrii comunității refuză orice discuție cu persoanele care nu fac parte din comunitatea lor, apreciind că orice contact cu lumea exterioară este un păcat, nu recunosc niciuna dintre autorități, nu au încredere în doctori, motiv pentru care copiii lor nu au fost vaccinați și totodată, consideră că mamele nu au voie să-și atingă copiii sau să-i ia în brațe, acest lucru fiind considerat un păcat. Inclusiv în cadrul reclamației petentului, reiterată și în recurs, respectiv aceea că intimata ar fi comis abuzuri sexuale asupra propriilor copii, acesta se menține într-o oarecare stare de confuzie, neavând exact reprezentarea faptelor considerate a fi abominabile pretins săvârșite asupra copiilor. Ce este mai rău, este că și copiilor le-au fost inoculate anumite absurdități, greu vindecabile de către instituțiile și persoanele autorizate în acest sens.
În condițiile în care s-a refuzat accesul în imobil al reprezentanților Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a evalua condițiile în care trăiesc cei opt copiii, în data de 05.08.2008, cu ajutorul forțelor de ordine, s-a reușit punerea în aplicare a ordonanței președințiale nr. 195/CC/29.07.2008 prin care s-a dispus măsura plasamentului celor 8 copii în regim de urgență, datorită condițiilor precare în care trăiau aceștia.
Potrivit susținerilor numitului, între cei doi soți au intervenit anumite probleme la începutul anului 2008 când fiica sa, i-ar fi relatat o discuție avută cu mama sa, în speță făptuitoarea, care i-ar fi spus în data de 22.03.2008, că i-a venit să se dezbrace în fața băieților și să se spurce. Aflând acestea, i-a chemat pe cei doi băieți și în podul casei și le-a cerut să scrie după dictare câte o declarație din care rezulta că mama lor ar fi avut cu ei raporturi sexuale și apoi a constrâns-o pe făptuitoare să scrie pe verso-ul declarațiilor celor doi minori că recunoaște că ar fi abuzat sexual de ei, aceasta fiind condiția pentru a fi reprimită la domiciliu, de unde fusese alungată de către soțul ei, care a și agresat-o fizic.
Ca și chestiune de detaliu, prin sentința civilă nr. 415/2008 a Tribunalului Clujs -a admis înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgență cu măsura plasamentului la Casa de Tip Familial "" din H și decăderea tatălui din exercițiul drepturilor părintești, reținându-se că situația dezastruoasă a copiilor, la nivel cognitiv și emoțional, se datorează în exclusivitate tatălui, care prin convingerile sale religioase, de tip habotnic, a influențat în mod total negativ dezvoltarea copiilor săi din toate punctele de vedere.
Aspecte de ordin esențial, Centrul Județean de Intervenție pentru Copilul a întocmit rapoarte de evaluare psihologică a minorilor, și, din care rezultă că copiii au admis faptul că mama lor nu a făcut "spurcăciuni", dar datorită faptului că manifestările gestuale cu încărcătură afectogenă au fost interzise de sistemul de valori patern, copiii au perceput comportamentul mamei ca fiind un "păcat", o "spurcăciune". mamei în percepția copiilor a fost distorsionată negativ, tatăl lor implicându-și copiii în campania de denigrare și expulzare a soției, inducându-le abuzul sexual.
Din declarațiile celor trei minori a căror audiere a avut loc în prezența psihologului și asistentului social, reiese faptul că cei doi băieți au fost determinați de tatăl lor să scrie și să susțină, de frică, declarația conform căreia mama lor "s-a spurcat cu ei" și că acele susțineri nu sunt reale. Se impune mențiunea că noțiunea "a se spurca" semnifică în accepțiunea copiilor orice manifestare de afecțiune, mângâiere, sărut pe obraz, potrivit convingerii lor inoculate de. Făptuitoarea a negat faptele imputate de, precizând că nu a abuzat în vreun fel de copiii ei și că a fost obligată de soțul ei să recunoască în scris că ar fi făcut "prostii" cu copiii, pentru a fi primită din nou în locuința comună. În același sens pot fi reținute și declarațiile numiților și.
Este de apreciat astfel că soluția dispusă este temeinică, întrucât raportat la actele premergătoare efectuate în cauză procurorul a reținut în mod corect starea de fapt și a constatat în mod judicios că faptele reclamate nu există.
Relevante pentru reținerea acestei concluzii sunt declarațiile minorilor, luate în deplină legalitate, asistați de personal de specialitate, fără a avea astfel niciun element de obiectivitate pentru a vorbi de "forțarea lor", despre care tatăl lor susține că au fost abuzați, și, declarațiile martorilor, și, precum și declarația a numitei. Aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de evaluare psihologică a copiilor minori nr.2350/II/2/l 1 din data de 23.09.2008 întocmit psihologii din cadrul Centrului Județean de Intervenție pentru Copilului care a relevat doar un abuz afectiv, emoțional din partea tatălui și nicidecum un abuz sexual din partea a mamei, ceea ce face ca afirmațiile copiilor și ale mamei lor să apară ca fiind veridice.
Rezultă fără dubiu și faptul că declarațiile de care se prevalează petentul pentru a susține vinovăția soției sale, au fost luate de petent prin constrângerea minorilor și a soției sale și pe de altă parte, în cadrul reaudierii acestora de către organele judiciare, afirmațiile respective nu au fost susținute nici de minori și nici de numita. Mai mult, susținerile numitei privitoare la condițiile în care a scris declarația respectivă sunt dovedite și de înregistrarea video de pe CD-ul existent la dosar(54), înregistrare efectuată pe telefonul mobil al martorei, ceea ce face ca respectivele înregistrări să nu poată fi luate în considerare.
În consecință, împrejurările despre care petentul face vorbire în cuprinsul plângerii nu sunt decât simple afirmații neînsoțite de vreun mijloc de probă, referitoare la faptul că făptuitoarea "ar fi refuzat sprijinul material și financiar din partea familiei paterne, că a practicat distrugerea de bunuri, că a avut comportări ciudate, că a expus copii la condiții igienico-sanitare deplorabile ori la frig și la foame, că i-a expus la teroare prin simulări de alienare mintală, respectiv că și-a expus sexual copii prin aceea că nu obișnuia să poarte chiloți și că îi expunea la rele tratamente când primea vizita nocturnă a unor bărbați" nu prezintă nicio relevanță în soluționarea prezentei cauze, câtă vreme cercetările întreprinse au stabilit că nu a existat un abuz sexual al mamei asupra fiilor săi.
În acest dosar s-au făcut cercetări doar în ceea ce o privește pe numita, petentul având posibilitate a de a formula căi de atac separate împotriva măsurilor luate față de acesta, dacă le consideră nelegale.
Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge recursul formulat ca nefundat.
Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul prin mandatar,. în com. Măguri, sat. Măguri nr. 2. jud. C împotriva sentintei penale nr.397 din 1 octombrie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe petentul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango
