Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 738/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 738
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mengoni Arin Alexandru JUDECĂTOR 2: Vadana Monica Crîșmaru
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER -
MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU- reprezentat prin procuror-
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de petentul -, împotriva sentinței penale nr. 357/D din 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul - petent.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, de către grefier, după care:
Recurentul - petent - CNP -, fiul lui și, ns. la 28.10.1953, domiciliat în Tg. Ocna,-, județul B, identificat și întrebat fiind, declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Parchetului, susține că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul - petent a prezentat motivele plângerii, a solicitat admiterea recursului și a precizat că este de acord să plătească suma datorată, însă nu are posibilități materiale pentru a fi achitată într-o singură tranșă.
Reprezentantul Parchetului, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că Tribunalul Bacăua pronunțat o hotărâre temeinică și legală, fapta inculpatului chiar dacă nu este o infracțiune gravă este totuși o infracțiune antisocială. Solicită obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 357/D/2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr- a fost respinsă plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței nr. 31/P/2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a fost menținută soluția dispusă în cauză de scoatere de sub urmărire penală privind pe făptuitorul, a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin ordonanța nr.31/P/2009 din 10.04.2009 s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului, cercetat pentru art.140 al.1 lit.c din 8/1996 întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin rezoluția nr.367/II/2/2009 din 11 mai 2009 fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul întrucât soluția dispusă în cauză este în concordanță cu materialul probator administrat, cu atât mai mult cu cât acesta a recunoscut săvârșirea faptei.
Actele existente în cauză relevă faptul că:
La data de 25.11.2008 reprezentanții - au efectuat un control la societățile comerciale cu activitate de restaurant - bar de pe raza loc. Tg.Ocna, ocazie cu care s-a constatat că învinuitul, administrator al SC COM SRL TG.OCNA, a permis difuzarea de muzică în scop ambiental, fără a avea autorizația prevăzută de lege.
În cauză a fost începută urmărirea penală față de învinuitul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.140 lit.c din Legea nr.8/1996, prin rezoluția din data de 19.02.2009 confirmată de procuror în temeiul art.228 al.3/1 Cod penal.
Cu ocazia cercetărilor efectuate a rezultat că învinuitul a permis difuzarea de muzică în scop ambiental prin intermediul unui radio - casetofon și TV, ce funcționau pe diferite posturi de radio sau televiziune.
Învinuitul a recunoscut fapta comisă, obligându-se să achite valoarea prejudiciului cauzat, respective 1958 RON.
Toate actele și datele existente în cauză relevă faptul că în cauză petentului îi sunt aplicabile dispozițiile art.18/1 Cod penal.
In art. 18 Cod penal, se prevede că "nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni".
Prin aceste dispoziții, așa cum am arătat mai sus se stabilește pentru organul de aplicare a legii sarcina de a stabili pe baza unor criterii legale prevăzute în art. 181al. 2 Cod penal, dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social necesar pentru caracterizarea acesteia ca infracțiune.
Când pericolul social concret nu este suficient pentru caracterizarea faptei ca infracțiune, caracterul penal al faptei este înlăturat, iar făptuitorului i se aplică o sancțiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 Cod penal.
Fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, potrivit art. 181Cod penal este o faptă lipsită în mod vădit de importanță, concluzie ce rezultă din atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală și din conținutul ei concret.
Așadar, fapta prevăzută de legea penală lipsită de pericol social are ca trăsături caracteristice o atingere minimă adusă valorii sociale ocrotite penalicește și prin aceasta reliefează o lipsă vădită de importanță.
Instituția prevăzută în art. 181Cod penal are un caracter general în sensul că este aplicabilă în principiu în cazul tuturor faptelor prevăzute de legea penală indiferent de natura lor și de pedeapsa prevăzută pentru ele.
Înlăturarea caracterului penal al faptei prevăzute de legea penală ca urmare a constatării lipsei de pericol social concret are loc cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Prevederea condițiilor în care o faptă prevăzută de legea penală nu are caracter penal asigură cadrul legal în care organele de aplicare a legii penale evaluează pericolul social concret cu evitarea arbitrariului, subiectivismului, abuzurilor.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social - potrivit dispozițiilor art. 181al. 2 Cod penal - se ține seama de: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și conduita făptuitorului.
Criteriile prevăzute în lege se folosesc împreună pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise și necesitatea ori inutilitatea pedepsei în cazul concret.
a) Modul și mijloacele de săvârșire pot reliefa un pericol social concret suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, când au fost folosite mijloacele de săvârșire periculoase (explozii, otrăvirea apei ori a alimentelor care urmează să fie servite mai multor persoane) ori prin numărul mare de acte comise.
b) După scopul urmărit de făptuitor pericolul social poate fi scăzut când fapta a fost comisă pentru satisfacerea unei trebuințe (cumpărarea unui medicament pentru cineva bolnav din familie cu banii sustrași din gestiune). Când infracțiunea a fost comisă pentru înlesnirea ori acoperirea altei infracțiuni, pericolul social de data aceasta este ridicat și suficient pentru a caracteriza fapta ca infracțiune.
c) împrejurările în care fapta a fost comisă sunt relevante pentru cunoașterea pericolului social al acesteia și al periculozității făptuitorului. Dacă fapta a fost comisă în împrejurări agravante (noaptea ori profitând de situația creată de o calamitate, pericolul social este ridicat, iar fapta poate fi infracțiune. Dimpotrivă fapta comisă în împrejurări nefavorabile pentru făptuitor (o suferință, starea de ebrietate în care a ajuns întâmplător etc.) pot reliefa un pericol social scăzut.
d) După urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Când prin faptă s-a produs un prejudiciu foarte mic, fapta după acest criteriu nu are pericolul social suficient al unei infracțiuni. Dacă prin faptă s-ar fi putut produce prejudicii mari, fapta are pericolul social al unei infracțiuni.
e) Persoana și conduita făptuitorului este examinată de asemenea pentru a stabili gradul de pericol social al faptei comise de acesta. Se ține seama fără îndoială de atitudinea făptuitorului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea acesteia, de antecedentele penale, de orice circumstanțe personale ale acestuia.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul. În susținerea recursului s-a precizat că recurentul este de acord să plătească amenda administrativă aplicată însă motivul formulări cererii de recurs este acela că dorește să achite amenda în rate.
Față de susținerile recurentului Curtea observă că practic nu se aduc critici hotărârii recurate, obiecțiunile recurentului referitoare la modalitatea de plată a amenzii administrative aplicate de către organul judiciar fiind proprii fazei de executare a acestei sancțiuni.
Prin urmare, neexistând motive de casare a sentinței recurate urmează a fi respins recursul ca nefondat și obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-petent împotriva sentinței penale nr. 357/D/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă recurentul-petent să plătească statului suma de 70 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red. -
tehnored. - - 2 ex.
21.12.2009
Președinte:Mengoni Arin AlexandruJudecători:Mengoni Arin Alexandru, Vadana Monica Crîșmaru
