Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 74/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR.74/2009

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător

GREFIER: - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect plângere împotriva ordonanței procurorului nr.286/P/2008 pronunțată de către Parchetul d epe lângă Curtea de Apel Suceava și împotriva rezoluției cu nr.14/II/2/2009 pronunțată de procurorul general al aceluiași parchet, formulată de petenții G și.

La apelul nominal făcut în cauză,la prima strigare, se prezintă petentul G personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și mandatara petentei, numita, asistată de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimații și.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, petentul G și mandatara petentei, numita, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare întrucât doresc să ia legătura cu apărătorii desemnați din oficiu.

Reprezentantul Parchetului, nu se opune cererii formulate.

La a doua strigare, se prezintă petentul G personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și mandatara petentei, numita, asistată de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind intimații și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților asupra plângerii formulate.

Apărătorul petentului G, în temeiul art.278/1 alin.8 lit. b pr.pen. solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale. Astfel, arată că petentul a fost audiat și reieise că a semnat însă, acesta nu poate să citească. Consideră că nu s-au administrat probele necesare pentru a se da o soluție legală și temeinică, respectiv nu s-a făcut dovada că s-a luat legătura cu petentul așa cum se face vorbire expresă în nota telegrafică de la dosar. Cu onorar din.

Apărătorul petentei, în temeiul art.278/1 alin.8 lit. b pr.pen. solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului cu consecința trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori considerând că probațiunea administrată în faza de urmărire penală este superficială. Consideră că este important a se reaudia petentul G întrucât acesta nu știa să citească. Este important a se stabili și cum s-a efectuat expertiza în cauză deoarece a fost efectuată de un alt expert decât cel numit în cauză.

Petentul G și mandatara petentei, numita arată că sunt de acord cu cele solicitate de apărătorii lor solicitând condamnarea intimaților.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea plângerilor ca neîntemeiată apreciind soluțiile adoptate ca fiind temeinice și legale.

CURTEA

Petenții G și au formulat plângere penală împotriva intimatelor - judecător la Judecătoria Rădăuți și, solicitând a se efectua cercetări față de acestea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, și respectiv instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, constând în aceea că prima a pronuntat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică, prin care s-a dispus în mod greșit ieșirea din indiviziune și partajarea masei succesorale, luând în considerare un raport de expertiză întocmit în fals de către expertul topo fără a ține cont de celelalte probe existente la dosarul cauzei, iar cea de-a doua a determinat expertul topo să întocmească raportul de expertiză în favoarea sa pentru a obține astfel atribuirea unei suprafețe mai mari de teren decât i s-ar fi cuvenit din imobilele ce compuneau masa succesorală.

Fiind audiați în legătură cu plângerea formulată, petenții G și au arătat că îți mențin plângerea, precizând însă că măsurătorile în teren au fost făcute în mod corect de către expertul topo și sunt conforme cu actele de proprietate dar că sunt nemulțumiți de modul în care judecătorul a procedat la partajarea bunurilor ce au format masa succesorală.

Prin rezolutia nr. 286/P/2008 din 16.03.2009, procurorul a dispus, în temeiul disp. art. 228 alin.6 rap. la art.10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de - judecător la Judecătoria sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal și față de făptuitoarea, sub aspectul săvârșirii infractiunilor de instigare la fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu motivarea că nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală.

S-a reținut de către procurorul cauzei că din actele premergătoare efectuate rezultă următoarele:

La data de 02.03.1998, și s-au adresat cu acțiune civilă la Judecătoria Rădăuți, formulată în contradictoriu cu G, solicitând ieșirea din indiviziune, atribuirea bunurilor conform testamentului, cât și partajerea terenurilor ce li e cuvineau după defuncții părinți, și. Actiunea civilă a făcut obiectul dosarului nr. 1227/1992 al Judecătoriei Rădăuți repartizat spre soluționare judecătorului.

Prin sentinta civilă nr. 2244 din 23.06.2000 a Judecătoriei Rădăuțis -a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională formulată de și s-a respins cererea privind reductiunea testamentului întocmit de în favoarea reclamantelor și.

S-a stabilit că masa succesorală rămasă după defuncta se compune din cota 7/8 din bunurile imobile moștenite de la defunctul, constatându-se că masa succesorală rămasă după acesta este formată din una casă și anexe gospodăre ) situate în comuna Straja, județul S și suprafata de 12.600 teren, moștenitori fiind, în calitate de supravetuitoare, cu o cotă de 7/28 din moștenire, și părțile, în calitate de fii și fiice, cu o cotă de 3/28 din moștenire și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea loturilor în varianta propusă de expertul topo, prin raportul întocmit.

Fiind nemulțumit de modalitatea de partajare și de evaluare a terenurilor, Gad eclarat apel în cauză, care însă i-a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 3059 din 21.11.2003 a Curții de Apel Suceava, prin care și au fost obligate să-i plătească suma de 14.540.000 lei, reprezentâna contravaloarea îmbunătătirilor aduse la casă și anexe.

Instantele de control judiciar au reținut că sentința civilă pronunțată de Judecătoria este legală și temeinică, în condițiile în care s-au respectat disp. art. 741 Cod civil. fiind atribuite fiecărei părți loturile cuvenite, funcție de posesia terenurilor și de nevoile acestora. Deosebit de aceasta, s-au apreciat ca nejustificate și inechitabile pretențiile formulate de G, referitoare la atribuirea întregii suprafețe de teren de lângă gospodărie.

S-a considerat astfel că judecătorul și-a îndeplinit în mod corespunzător îndatoririle de serviciu cu prilejul soluționării dosarului civil nr. 1227/1998 al Judecătoriei Rădăuți, prin activitatea desfășurată neaducând atingere în vreun fel intereselor legale ale persoanelor vătămate.

Potrvit dispozițiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul procurorilor și judecătorilor, republicată și modificată, judecătorii nu pot fi trași la răspundere penală pentru hotărârile judecătorești pronunțate, atâta vreme cât legalitatea și temeinicia lor poate fi verificată de către instanțele de control judiciar, urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de lege, lucru care s-a și întâmplat.

De asemenea, în cauză nu a putut fi reținută în sarcina făptuitoarei săvârșirea vreunei fapte de natură să atragă răspunderea penală, din probele administrate nerezultând că aceasta ar fi influențat-o sau ar fi determinat-o în vreun fel pe - inginer expert să întocmească în favoarea sa raportul de expertiză.

Astfel în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în cursul procesului civil, respectiv la instanța de fond, a fost depus la dosarul cauzei un raport de expertiză tehnico judiciară de către inginerul expert, prin care s-a dispus lotizarea terenurilor ce compuneau masa succesorală, funcție de posesie cât și de valoarea lor de circulație.

Susținerile persoanelor vătămate referitoare la faptul că inginerul expert nu ar fi efectuat personal măsurătorile în teren și ar fi favorizat-o pe, propunând prin raportul întocmit atribuirea unui lot mai mare de teren decât i s-ar fi cuvenit, sunt neîntemeiate.

Relevant în acest sens este faptul că, cu ocazia audierii, acestea au declarat că măsurătorile în teren au fost efectuate în mod corect de către expert, iar constatările făcute la fața locului corespund actelor de proprietate prezentate.

Faptul că măsurătorile preliminare au fost realizate de către un alt inginer topo nu prezintă relevanță atâta vreme cât, pe de o parte, acestea nu au fost contestate de către persoanele vătămate, care au fost prezentate la fața locului pe durata desfășurării lor, iar, pe de altă parte, pentru că expertul desemnat a efectuat personal măsurătorile necesare pentru expertiza solicitată la o dată ulterioară, iar aceasta în prezența lui

De altfel, persoanele vătămate s-au adresat cu o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, solicitând efectuarea de cercetări față de expertul topo, iar prin rezoluția nr. 782/P/2001 din 06.06.2001, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu există.

Împotriva acestei rezoluții, petenții s-au adresat cu plângere, conform art.278 Cod procedură penală, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, susținând că aceasta este nelegală, în principal, pentru faptul că probele administrate în cauză, nu au fost interpretate corect de procuror, iar prin rezoluția nr.141/II/2/2009 din 18 aprilie 2009 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată.

Raportând conținutul infracțiunilor pentru care s-au efectuat verificări la activitățile desfășurate de judecător, pentru adoptarea soluției dată în dosarul nr. 1227/1998 a Judecătoriei Rădăuți, având ca obiect acțiunea de partaj între petent și alte persoane, după defuncții părinți și, rezultă că acesta a efectuat acte procedurale și a luat măsuri procesuale care se impuneau în rezolvarea cauzei cu care a fot investit, în funcția pe care o îndeplinește, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, potrivit convingerilor sale și probelor administrate. Faptul că în urma materialului probator administrat în cauză, magistratul judecător și-a format convingerea că a aflat adevărul în cauza cu care era investit aor ezolva, nu dă dreptul persoanei vătămate să presupună, printr-o altă interpretare a materialului probator, prin alte mijloace de probă sau prin alte măsuri pe care aceștia, în mod subiectiv, Ie consideră necesare și utile soluționării cauzei, că soluția ar fi fost alta sau că soluția este consecinta unei infracțiuni. Deoarece fapta unui judecător de a adopta o soluție ca urmare a propriei activități de evaluare și de apreciere a stării de fapt și de drept a speței pe care o soluționează este o faptă impusă de normele procesuale și nu poate constitui o infracțiune, nici în varianta în care s-ar stabili, cu titlu definitiv, prin hotărâre judecătorească faptul că soluția ar fi greșită, întrucât neregularitățile, insuficiențele, greșelile soluțiilor pot fi îndreptate prin exercitarea căilor de atac (fapt care, în cauză a și avut loc), iar independența în adoptarea soluției, nu se poate limita prin instituirea răspunderii, de orice fel, pentru o soluție greșită, fapt care, în speță, fac incidente dispozițiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Un argument convingător în susținerea soluției dată în cauză, îl constituie și prev. de art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor în raporturile cu justițiabilii exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate și care sunt supuse căilor legale de atac.

Cu privire la faptele săvârșite de, prin instigarea expertului topo, în consemnarea unor date nereale în raportul de expertiză, pe care, apoi le-a folosit în fața instanței, acestea nu se confirmă, fapt recunoscut și de petenți, care, în declarațiile date la procuror arată că expertul topo a făcut măsurătorile corecte în teren, și fiind însă nemulțumiți de modul în care judecătorul, a procedat la partajarea bunurilor care au format masa succesorală.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petenții G și au formulat plângere, solicitând, în principal, desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror, confirmate de procurorul ierarhic superior și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă, conform art. 278/1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală, reiterând practic aceleași motive ca cele invocate în plângerile inițiale, respectiv că judecătorul a pronunțat o hotărâre judecătorească nelegală și netemeinică, luând în considerare un raport de expertiză întocmit în fals de către expertul topo, la solicitarea intimatei, care astfel a obținut atribuirea unei suprafețe mai mari de teren decât i s-ar fi cuvenit - fără a ține cont de celelalte probe existente la dosarul cauzei.

Curtea de Apel Suceava, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, a ajuns la constatarea că plângerea este nefondată, respingând-o în consecință. Între timp însă, ÎCCJ admisese cererea petiționarilor pentru strămutarea cauzei dispunându-se trimiterea acesteia la Curtea de Apel Cluj.

Curtea reține următoarele:

cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. Aceasta nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 proc.pen. în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că pe rolul Judecătoriei Rădăuția fost înregistrat la data de 02.03.1998 dosarul nr. 1227/1998, având ca obiect cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul G, prin care s-a solicitat atribuirea bunurilor prevăzute în testament, cât și partajarea terenurilor ce li se cuvineau după defuncții părinți, și, cauză ce a fost repartizată spre soluționare judecătorului.

Prin sentința civilă nr. 2244 din 23.06.2000 a Judecătoriei s-a admis în parte acțiunea și cererea reconventională formulată de și s-a respins cererea privind reductiunea testamentului întocmit de în favoarea reclamantelor și, s-a stabilit că masa succesorală rămasă după defuncta lțumită se compune din cota 7/8 din bunurile imobile moștenite de la defunctul, moștenitoare testamentare fiind și, s-a constatat că masa succesorală rămasă după este formată din una casă și anexe gospodărești situate în comuna Straja, județul S și suprafața de 12.600 m,p. teren, moștenitori fiind, în calitate de supravețuitoare, cu o cotă de 7/28 din moștenire, și părțile, în calitate de fii și fiice, cu o cotă de 3/28 din moștenire și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, prin atribuirea loturilor în varianta propusă de expertul topo, prin raportul întocmit.

Fiind nemulțumit de modalitatea de partajare și de evaluare a terenurilor și a îmbunătățirilor Gad eclarat apel în cauză, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2421 din 19 noiembrie 2002 a Tribunalului Suceava, fiind admis însă recursul promovat de acesta, prin decizia civilă nr.3059 din 21.11.2003 a Curții de Apel Suceava, în sensul că și au fost obligate să-i plătească suma de 14.540.000 lei vechi, în loc de 3.363.000 lei vechi, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse la casă și anexe.

Instanțele de control judiciar au reținut că sentința civilă pronunțată de Judecătoria Rădăuți este legală și temeinică, în condițiile în care s-au respectat disp. art. 741 Cod civil. fiind atribuite fiecărei părți loturile cuvenite, funcție de posesia terenurilor și de nevoile acestora.

Deosebit de aceasta, s-au apreciat ca nejustificate și inechitabile pretențiile formulate de G, referitoare la atribuirea întregii suprafețe de teren de lângă gospodărie.

Nemulțumiți de modul nefavorabil în care cauza a fost soluționată la instanța de fond, petenții s-au adresat Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava susținând că magistratul a pronunțat abuziv această hotărâre încălcând dispozițiile legale și că intimata ar fi determinat expertul topo să întocmească raportul de expertiză în favoarea sa pentru a obține astfel atribuirea unei suprafețe mai mari de teren decât i s-ar fi cuvenit din imobilele ce compuneau masa succesorală.

În acest sens s-au luat declarații petenților, dincolo de chestiuni concrete vizând "știința de carte" din partea acestora, reclamațiile lor au fost corect sintetizate, corespund nemulțumirilor lor, confirmate inclusiv în fața instanței de judecată.

Instanța de judecată, examinând probatoriul administrat și depus la dosar a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată de intimata cu încălcarea legii sau că aceasta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în mod corespunzător, după cum nici presupusele fapte de instigare a expertului topo, de către, în consemnarea unor date nereale în raportul de expertiză, pe care apoi l-a folosit în fața instanței, nu se confirmă, fapt recunoscut chiar de către petenți în declarațiile date la procuror, prin care au aratat că expertul topo a efectuat măsurători corecte în teren prin raportare la actele de proprietate.

Infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect provoacă o vătămare a intereselor legale ale unei persoane fizice. Ori în speță, în absența unor indicii sau probe din care să rezulte săvârșirea acestei infracțiuni nu se poate proceda la începerea urmăririi penale a intimatei ori la trimiterea în judecată a acesteia.

Activitatea de judecată reprezintă esența atribuțiilor de serviciu ale judecătorului și presupune, printre altele, și interpretarea unor norme legale aplicabile în cauzele deduse judecății. Împotriva unor hotărâri considerate nelegale sau netemeinice, partea nemulțumită poate exercita expres în termenele prevăzute de legea procesuală căile de atac, ordinare sau extraordinare.

Nemulțumirea petenților față de soluția adoptată prin sentința civilă menționată nu poate conduce la concluzia că s-a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu de către intimata. Pronunțarea unei soluții în cadrul activității de judecată prin evaluarea și interpretarea materialului probator și a normelor legale apreciate aplicabile unei cauze în lipsa unor elemente de natură a pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale.

De altfel, Legea 304/2004 privind organizarea judiciară consacră principiul potrivit căruia judecătorul este independent în soluțiile adoptate, singura cale de cenzurare a activității de soluționare a cauzelor constituind-o numai căile de reformare prevăzute de legea procesuală, în speță de Codul procedură penală.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistratului ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petenților, însă această cale nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege împotriva unei hotărâri judecătorești, apreciate ca fiind nelegale, și nici nu a fost elaborată pentru declanșarea abuzivă de litigii penale, ori pentru a se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea acestei plângeri împotriva magistratului care a pronunțat acea soluție.

Așadar, în baza propriului examen, în contextul cauzei asupra actelor și lucrărilor dosarului Parchetului, se constată că nu rezultă existența faptelor reclamate de către petenți în sarcina intimatelor, deoarece magistratul și-a exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea prevederilor legale prin soluția dată motivat, ce a fost apoi confirmată de instanța de control judiciar, iar intimata nu a desfășurat nicio acțiune de natura a influența sau determina în vreun fel pe - inginer de expert să întocmească în favoarea sa raportul de expertiză, relevant în acest sens fiind și rezultatul cercetărilor efectuate față de expertul topo menționat, finalizate prin rezoluția nr.782/P/2001 din 06.06.2001, de neîncepere a urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu există.

În consecință, în baza art. 278/1 al. 8 lit. a proc.pen. se va respinge plângerea formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit.a Cod proc.penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții G și, prin mandatar ,.în- jud.S, împotriva rezoluției din data de 16 martie 2009 procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava si a rezoluției nr. 141/II/2/2009.

In baza art. 192 al.2 Cod proc.penală obligă pe petenti să plătească sumele de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului, din care câte 150 lei onorarii avocațiale din oficiu

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul si de la comunicare cu petenta si ceilalți intimați.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

RED.SM/MB

16.11.09/4 EX.

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei

Vezi şi alte speţe de drept penal: