Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 740/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.740
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - JUDECĂTOR 3: Onița
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de revizuientul, împotriva deciziei penale nr.296 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, s-a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului promovat față de prevederile art.2781alin.10 Cod pr.penală.
Recurentul revizuient a solicitat analizarea recursului pe fond, motivând că în cauză se impune declinarea competenței la Curtea de Apel București în raza căreia se află domiciliul său, arătând că plângerile penale formulate nu au fost analizate corespunzător de către organele de urmărire penală, astfel că soluțiile de netrimitere în judecată sunt nelegale și netemeinice. Pentru cererea de revizuire formulată în cauză, recurentul a arătat că a solicitat înlăturarea obligației la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin hotărârile de respingere a plângerii întemeiată pe art.2781Cod pr.penală.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, arătând pe de parte că procedura plângerii îndreptată contra soluției de netrimitere în judecată dispusă de procuror, în baza art.2781Cod pr.penală, are o singură cale de atac - recursul, la instanța ierarhic superioară, în cauză reprezentată de Tribunalul O l t, iar pe de altă parte, că revizuirea în materia reglementată de art.2781Cod pr.penală, este inadmisibilă, după cum s-a dispus prin decizia nr.17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Constată că recurentul a formulat, în calitate de petent, plângeri întemeiate pe dispozițiile art.2781Cod pr.penală, respinse ca nefondate, prin sentințele penale nr.104/2004, în dosarul nr.5516/2003 și respectiv, nr.105/2004, în dosarul nr.5517/2003, pronunțate de Judecătoria Caracal.
Ulterior, același petent a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr.104 din 28 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria Caracal, contestând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 360 lei.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr-, iar prin sentința penală nr. 41 din 30 ianuarie 2008, instanța a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în raport de prevederile art.393 Cod pr.penală, pot fi atacate prin cerere de revizuire numai hotărârile judecătorești care au rezolvat fondul cauzei, respectiv prin care s-au pronunțat soluții de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, iar nu și hotărârile pronunțate în primă instanță, în procedura prev.de art.2781Cod pr.penală - plângerea îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror - care au caracterul unor căi de atac, după cum s-a stabilit și în decizia nr.XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a constatat inadmisibilitatea revizuirii în materia plângerilor întemeiate pe art.2781Cod pr.penală.
Pe cale de consecință, cererea de revizuire formulată de petentul a fost respinsă; soluția a fost atacată de către petent, calea de atac fiind înregistrată ca apel pe rolul Tribunalului O l t, în dosarul nr-.
Prin decizia penală nr.57 din 12 martie 2008, Tribunalul O l t, a respins apelul ca nefondat, constatând că nu a fost motivat de către petent, ci acesta a solicitat declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București.
Decizia a fost atacată de către petent cu recurs, înregistrându-se cauza nr- pe rolul Curții de Apel Craiova, care prin decizia penală nr.409 din 3 iunie 2008, a casat decizia pronunțată de tribunal - ca instanță de apel - și a trimis cauza în rejudecare tribunalului pentru a soluționa în complet legal constituit pentru cauze în recurs.
La pronunțarea acestei soluții s-a reținut că obiectul cauzei îl constituie o cerere de revizuire, supusă potrivit prevederilor art.407 Cod pr.penală, acelorași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea, respectiv în prezenta cauză calea de atac a recursului.
Primind cauza în rejudecare, Tribunalul Olta înregistrat dosarul nr-, având ca obiect recursul petentului împotriva sentinței penale nr.41 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, adoptând o soluție de respingere a recursului ca nefondat prin decizia penală nr. 296 din 18 septembrie 2008.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că în speță cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor definite expres în art.393 Cod pr.penală (hotărâri definitive privitor la latura penală și latura civilă, respectiv prin care se soluționează fondul cauzei) și pentru motivele enumerate expres în conținutul art.394 lit.a-e Cod pr.penală.
S-a reținut astfel că, petentul revizuient a criticat cuantumul cheltuielilor judiciare ala care a fost obligat, prin respingerea plângerii întemeiată pe art.2781Cod pr.penală, situație care nu se regăsește între motivele de revizuire prevăzute în art.394 Cod pr.penală și sub aspect cererea de revizuire apărând ca inadmisibilă.
Totodată, s-a invocat și recursul în interesul legii soluționat prin decizia nr.XVII din 19 martie 2007, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în aplicarea prevederilor art.393 și urm. Cod pr.penală, raportat la art.2781Cod pr.penală, a statuat că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în temeiul art.2781alin.8 lit.a și b Cod pr.penală, este inadmisibilă".
Împotriva soluției de respingere a recursului, dispusă de Tribunalul O l t, prin decizia penală nr.296 din 18 septembrie 2008, revizuientul petent a formulat recurs la Curtea de Apel Craiova, reiterând criticile vizând greșita obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferent soluțiilor adoptate în plângerile întemeiate pe art.2781Cod pr.penală.
Analizând prioritar admisibilitatea căii de atac din speță, se va reține aplicarea art.38515pct.1 lit.a Cod pr.penală, constatând că prin exercitarea recursului împotriva sentinței penale nr.41 din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, recurs soluționat de Tribunalul O l t, prin decizia recurată în prezenta cauză, petentul a epuizat căile de atac instituite de legiuitor, prin art.2781alin.10 Cod pr.penală rap.la art.407 Cod pr.penală.
Astfel, pe de o parte, se reține că hotărârea pronunțată în primă instanță, în materia revizuirii, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea vizată de revizuire, respectiv în prezenta speță doar căii de atac a recursului reglementat de art.2781alin.10 Cod pr.penală.
Pe de altă parte, se reține că legiuitorul a instituit principiul conform căruia căile de atac se exercită la instanța ierarhic superioară imediată, fără a se putea elimina un grad de jurisdicție, situație în care recursul împotriva unei hotărâri pronunțate de judecătorie nu poate fi soluționat decât de tribunalul competent material și teritorial.
Față de acestea, se reține că petentul recurent a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege în competența curții de apel, urmând să se rețină caracterul inadmisibil al recursului promovat.
În privința excepției de necompetență teritorială invocată, se constată că în speță nu sunt incidente prevederile art.30 lit.d Cod pr.penală, deoarece acest articol prevede norme de competență teritorială alternativă care se complinesc cu regula instituită în art.30 alin.2 Cod pr.penală, conform căreia judecarea cauzei revine acelei instanțe competente teritorial, conform art.30 alin.1 lit.a-d Cod pr.penală, în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.
Ori, în speță, petentul a exercitat procedura plângerii întemeiată pe art.2781Cod pr.penală împotriva unor soluții de netrimitere în judecată adoptate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal, astfel că instanța competentă în soluționarea atât a plângerii, cât și a cererilor ulterioare de revizuire era Judecătoria Caracal - primă instanță - respectiv, Tribunalul O l t, instanță de recurs.
Față de aceste considerente, recursul petentului apare ca inadmisibil și va fi respins, conform dispoz.art.38515pct.1 lit.a Cod pr.penală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind inadmisibil, recursul declarat de revizuientul, împotriva deciziei penale nr.296 din 18 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 octombrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
PS/31.10.2008 30 octombrie 2008
- Administrația Finanțelor Publice B, sector 4, va urmări și încasa de la revizuient suma de 10 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Onița
