Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 777/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 777 R Dosar nr-
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu
JUDECĂTOR 2: Alexandru Șerban
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 303/S din 9 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr -.
La apelul nominal făcut in ședință publica, la pronunțare, se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța in vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 23 octombrie 2008, când,
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr. 303/S/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- a fost respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, plângerea formulată de către petentul împotriva rezoluției procurorului din data de 26.09.2007 dată în dosarul nr.99/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, confirmată prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 29.11.2007, dată în dosarul nr. 1039/II/2/2007, ce a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rezoluția procurorului din data de 26.09.2007 dată în dosarul nr. 99/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Brașovs -a confirmat propunerea organelor de poliție de neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul relativ la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, constatându-se că din conținutul actelor premergătoare efectuate nu se poate reține că făptuitorul a desfășurat vreo acțiune de inducere în eroare a petentului.
Prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 29.11.2007 dată în dosarul nr. 1039/II-2/2007al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașovs -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent împotriva ordonanței procurorului, menționată mai sus, reținându-se că petentul ar fi trebuit să depună diligențele necesare anterior încheierii vreunei convenții de cesiune cu făptuitorul, respectiv avea posibilitatea de a verifica registrul acționarilor, ținând cont că petentul participa la adunările generale ordinare și extraordinare ale acționarilor acestei societăți comerciale și cunoștea procedurile ce trebuiau urmate, de asemenea, s-a mai reținut că înscrisul cu privire la cesiunea de acțiuni între făptuitor și petent depus la dosar de către petent este în copie xerox, organele judiciare fiind în imposibilitatea obiectivă de efectuare a unei expertize grafologice sau grafoscopice, urmând ca instanța comercială a Tribunalului Brașov să se pronunțe cu privire la valabilitatea acestei cesiuni la soluționarea acțiunii formulată de către petent (dosar comercial nr-).
Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase trebuie să se facă de către făptuitor prin anumite mijloace de inducere în eroare a părții vătămate, simpla minciună, simplul fapt de a afirma un neadevăr neconstituind un mijloc de inducere în eroare.
Din declarația dată de către petent ( 4 ) tribunalul a reținut că făptuitorul nu a efectuat nici o manoperă dolosivă de inducere în eroare a petentului cu privire la numărul acțiunilor pe care le deținea la; mai mult, petentul avea cunoștințele necesare și posibilitatea de a verifica în registrul acționarilor a numărului de acțiuni deținute de către, petentul fiind acționar al, firmă care era acționar majoritar al, aspecte care reies din declarația dată de către petent.
În mod corect s-a apreciat în rezoluția atacată că în cauză nu se poate efectua o expertiză grafologică sau grafoscopică având în vedere că acel act de cesiune a acțiunilor încheiat între părți a fost depus la dosar în copie xerox de către petent, nefiind în posesia originalului, neputându-se astfel asigura certitudinea veridicității semnăturilor de pe acel act, făptuitorul negând încheierea acestei convenții privind cesiunea de acțiuni către petent și primirea vreunei sume de bani de la petent.
Faptul că ulterior încheierii unei convenții de cesiune de acțiuni, vânzătorul vinde unei alte persoane acele acțiuni, fără să efectueze vreo manoperă dolosivă asupra cumpărătorului astfel cum s-a arătat mai sus, nu reprezintă o acțiune de inducere în eroare cu prilejul executării contractului, ci reprezintă o nerespectare a contractului încheiat și prin urmare este atrasă răspunderea civilă contractuală a părții respective.
Având în vedere cele expuse cu privire la nedovedirea efectuării de către făptuitor a vreunei acțiuni de inducere în eroare a petentului, nefiind astfel îndeplinită cerința laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, tribunalul a apreciat că nu se impunea ca procurorul să audieze martori cu privire la realitatea acelui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul.
În motivarea recursului s-a susținut că petentul formulase plângerea pentru două infracțiuni de înșelăciune, dar procurorul s-a pronunțat numai asupra uneia dintre ele, iar prima instanță s-a pronunțat, deși trebuia numai să cenzureze soluția procurorului.
S-a mai arătat că intimatul nu a vândut lucrul altuia, ci i-a vândut numitei propriul lucru, lucru pe care se angajase să îl vândă lui.
Petentul a mai criticat faptul că nu s-a încuviințat dovada cu martori în dovedirea acestei convenții, precum și faptul că s-a reținut că nu s-ar putea face o expertiză grafică a unei copii xerox.
Recurentul petent a mai arătat că nu avea posibilitatea de a verifica dacă vânzătorul era în realitate titularul acțiunilor respective, societatea nefiind listată la bursă.
Curtea, examinând sentința recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, dar în limitele prevăzute de alin. 1 al aceluiași articol, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul a reținut în mod corect că în cauză nu este îndeplinită cerința laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, nefiind dovedită în niciun fel inducerea în eroare a petentului de către intimat. Simpla minciună, simplul fapt de a afirma un neadevăr sau de a nega un adevăr nu poate avea semnificație penală, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune fiind esențială existența unei induceri în eroare.
Petentul nici nu a invocat de fapt că intimatul l-ar fi indus în vreun fel în eroare. Mai mult, din înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale) reiese faptul că petentul participa - în calitate de reprezentant al acționarului majoritar - la adunările generale ale acționarilor, astfel încât acesta avea posibilitatea reală de a cunoaște ce număr de acțiuni deține intimatul.
Cu privire la numărul infracțiunilor reclamate de către petent, se constată că în chiar plângerea acestuia depusă la parchet este vorba despre o singură pretinsă infracțiune de înșelăciune, iar nu de două infracțiuni. Oricum, chiar dacă procurorul nu a tratat în mod distinct cele două infracțiuni, din moment ce a reținut că nu poate fi dovedită cesiunea inițială a acțiunilor de către către, vânzarea ulterioară a acțiunilor către este pe cale de consecință lipsită de orice semnificație.
Referitor la efectuarea expertizei solicitate de către petent, este evident că, neputând fi verificat originalul înscrisului, ci numai o fotocopie a acestuia, concluziile expertului privind veridicitatea semnăturilor nu ar putea oferi o certitudine deplină, necesară pentru stabilirea vinovăției penale.
De altfel, în doctrina depusă în copie la dosar este vorba despre o situație cu totul diferită și anume realizarea unui fals cu ajutorul copiatoarelor sau a unor alte asemenea mijloace.
Având în vedere aceste considerente, curtea, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 303/S/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-petent va fi obligat să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 303/S/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-petent să plătească statului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - C
GREFIER
Red. /13.11.2008
Dact. /13.11.2008
- 2 exemplare -
Jud. fond -
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Alexandru Șerban, Alina Constanța
