Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 78/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.78/P/2008
Ședința publică din 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Marinela Crișan Monica Matei vicepreședintele instanței
Procuror: - -
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra cauzei penale privind pe petentul,. în DTS,-, -.4,.2,.15, județul M, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, potrivit prevederilor art.278/1 Cod procedură penală.
Se constată că dezbaterea judiciară a cauzei a avut loc la data de 1 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, în vederea deliberării, s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 8 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28 mai 2007, petentul, domiciliat în DTS,-,.4,.2,.15 a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 aprilie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, și menținută prin rezoluția din 10 mai 2007, dată în dosarul nr. 371/II/2/2007, de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe, G, A, pe cale de consecință a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât urmărirea penală nu este completă.
Prin încheierea penală nr.4831/17 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, astfel că prin încheierea penală nr. 157 din 8 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 60 Cod de procedură penală, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului la instanța la care a fost strămutată cauza.
În motivarea plângerii sale formulată inițial de mama petentului, însușită și susținută ulterior de petent, a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și implicit a lucrătorilor de poliție G, din cadrul T pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 Cod penal.
Abuzul a fost săvârșit susține petentul în cursul cercetării în lucrarea penală nr-, în sensul că s-a făcut o cercetare superficială, în sensul că au fost acte de care nu s-a ținut cont, referindu-se la faptul că plângerea penală a fost făcută de o persoană care nu a fost angajatul societății ( SC Romania SRL Filiala B ) expertiza grafologică, litigiile comerciale aflate pe rol între societățile implicate, actele întocmite de Garda Financiară urmare controalelor efectuate la firmele petentului. Urmare petentul contestă rechizitoriul întocmit.
Instanța a rămas în pronunțare la data de 1 octombrie 2008, fiind amânată pronunțarea la data de 8 octombrie 2008, la solicitarea petentului pentru a depune concluzii scrise. Pe de altă parte s-a avut în vedere și faptul că apărătorul ales al petentului avocat, a învederat instanței cu adresa din 1 octombrie 2008, că petentul a renunțat la serviciile sale.
La data de 7 octombrie 2008, petentul a depus la dosar o notă în care învederează instanței că în legătură cu dosarul nr-, expertul care a efectuat expertiza în cauză, " expertiza comandată" nu face altceva decât să susțină plângerea penală, expertul fiind sancționat de Corpul Contabili - atât de cei de la T cât și de cei din
Pe de altă parte, plângerea penală este cu "dedicație" susține petentul fiind adresată unui anumit inspector. Procurorul a respins toate cererile făcute de apărători, întocmind un rechizitoriu copiind întocmai expertizele comandate deoarece existau alte două expertize care contrazic cele afirmate în cursul cercetării penale. Nu a ținut cont că problemele comerciale nu sunt de natură penală.
N ceea ce privește dosarul nr. 614/P/2006 nu a fost întreprins nici un demers pentru ca Banca, emitentă a cecurilor să confirme cele susținute de petent.
Pe de altă parte, apreciază că dosarele în care a fost inculpat au fost fabricate și instrumentate din umbră de prorectorul facultății de drept din T, unde procurorul în discuție și-a dat doctoratul.
La data de 8 octombrie 2008, petentul a depus "note scrise", în esență, reiterând pe larg aspectele descrise în nota din 7 octombrie 2008, în completare menționând că procurorul și persoanele care au făcut cercetarea penală s-au limitat la puțin fără un probatoriu așa cum prevede Codul d e procedură penală la art. 64, iar conform art. 202 alin. 1 din același cod, organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționării a cauzei.
Examinând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
La data de 14 martie 2007, petentul, aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Timișoaraa sesizat Ministerul Justiției, solicitând tragerea la răspundere penală a procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și implicit a ofițerilor de poliție G, și A din cadrul T, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.
La data de 15 martie 2007, o plângere cu același conținut a fost adresată și înregistrată la Președinția României.
În cuprinsul sesizărilor petentul susține că procurorul a dispus trimiterea sa în judecată în stare de arest preventiv, prin încadrarea abuzivă a unor fapte de natură comercială în infracțiuni.
Cele două sesizări au fost trimise spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la 2 aprilie 2008, înregistrate fiind sub nr.118/P/2007.
Un memoriu cu același conținut la aceeași dată, respectiv 2 aprilie 2007 fost depus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, fiind atașat dosarul penal respectiv.
Soluționată fiind plângerea prin rezoluția din 17 aprilie 2007, s-a apreciat că sesizarea este neîntemeiată, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.
Rechizitoriul la care face referire petentul din dosarul nr. 346/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, a fost întocmit de procurorul, fiind trimis în judecată petentul pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, delapidare și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, toate săvârșite în formă continuată și aflate în concurs real.
Rechizitoriul ( în copie aflat la filele 46 la 51 sau 59 la 64 din dosarul nr. 118/P/2007 ) prezintă detailat starea de fapt, cu referire și trimitere la probele administrate în cauză.
În ceea ce îi privește pe ofițerii de poliție G, și A, aceștia au instrumentat cercetările, cu respectarea prevederilor legale în materie, petentul nefăcând în concret referire la vreun fapt ori act pe care l-a apreciat ca fiind abuziv efectuat sau neefectuat.
Împotriva acestei rezoluții ( din dosarul nr. 118/P/2007) a făcut plângere petentul adresându-se procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin rezoluția dată la 10 mai 2007 în dosarul nr. 371/II/2/2007, a respins plângerea apreciind că soluția dată în dosarul nr. 118/P/2007 este temeinică și legală, în sensul că nu au fost identificate indicii de săvârșirea vreunei infracțiuni de către nici unul dintre cei patru intimați.
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 28 mai 2007, petentul, domiciliat în DTS,-,.4,.2,.15 a formulat plângere împotriva rezoluției din 17 aprilie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 11/P/2007, și menținută prin rezoluția din 10 mai 2007, dată în dosarul nr. 371/II/2/2007, de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe, G, A,pe cale de consecință, a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale în dosar nr. 118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, întrucât urmărirea penală nu este completă.
Prin încheierea penală nr.4831/17 octombrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, astfel că prin încheierea penală nr. 157 din 8 noiembrie 2007 Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 60 Cod de procedură penală, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului la instanța la care a fost strămutată cauza.
În consecință în plângerea sa, petentul a arătat că procurorul în timpul cercetărilor nu i-ar fi administrat toate probele solicitate și nu a ținut cont de precizările făcute de el în cursul cercetărilor.
Ori, în condițiile art. 262 Cod de procedură penală, este lăsată la aprecierea procurorului aprecierea probelor legal administrate, fiind în discuție probele necesare și legal administrate care garantează aflarea adevărului. Procurorul ar putea răspunde în condițiile legii doar pentru decizia luată când a acționat cu rea credință și gravă neglijență.
Petentul se limitează însă a face referire doar la aprecierea probelor administrate în cursul urmăririi penale și nicidecum la vreun aspect ori indiciu de rea credință ori gravă neglijență.
Astfel, susținerile petentului necoroborate cu alte probe sau indicii, în ceea ce îi privește pe cei patru intimați nu circumscriu elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, conturate de art. 246 Cod penal.
Vinovăția petentului în cauza penală dedusă judecății în care are calitatea de inculpat, urmează a fi stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată de instanța competentă, respectiv dosarul nr-, aflat în curs de soluționare în primă instanță la Tribunalul Brașov, urmare strămutării.
Dosarul nr-, solicită petentul a fi avut în vedere în soluționarea prezentei plângeri, evocând aspecte de probațiune din acest dosar în care este cercetat în calitate de inculpat, ori acest litigiu penal se poartă în fața altei instanțe care se va pronunța asupra probelor acolo administrate.
C de al doilea dosar la care a mai făcut referire petentul nr. 614/P/2006, este al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, soluționat prin rezoluția din 19 februarie 2007 și privește pe. Prin rezoluția din 14 martie 2007 dată în dosarul nr. 225/"/2007 prin procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișa respins plângerea formulată împotriva rezoluției. În măsura în care a avut calitate procesuală în acea cauză petentul ar fi putut face plângere în condițiile art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a Cod de procedură penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, aceste dosare nefăcând obiectul prezentei plângeri.
În ceea ce privește susținerea că plângerea penală este cu "dedicație" în sensul că a fost adresată unui anume inspector, apreciem că nu este o chestiune relevantă ori un indiciu că s-a săvârșit vreo infracțiune de vreme ce adresarea în fapt este inspectoratului de poliție al jud. T, Serviciul de Investigare a Fraudelor și doar în atenția inspectorului principal, dar desigur modul de adresare nu presupune sau prezumă că urmează a se săvârși o infracțiune de abuz în serviciu, care implică exercițiul atribuțiilor de serviciu, neîndeplinit sau îndeplinit în mod defectuos și care cauzează o vătămare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 17 aprilie 2007, emisă în dosarul nr. 118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și menținută prin rezoluția din 10 mai 2007, dată în dosarul nr. 371/II/- de procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Menține soluțiile conținute în rezoluțiile privind neînceperea urmăririi penale față de, G,
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul, fiind în culpă procesuală la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în DTS, str.-, nr.30, bloc 4,.2,.15 împotriva rezoluției din 17 aprilie 2007, emisă în dosarul nr.118/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și menținută prin rezoluția din 10 mai 2007, dată în dosarul nr.371/II/2/2007 de către procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind pe intimații, G,
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședința publică de azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
sentință - judecător - -
În concept - 27.10.2008
sentință - - -
2 ex./31.10.2008
Președinte:Marinela Crișan Monica MateiJudecători:Marinela Crișan Monica Matei
