Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 79/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr-

SENTINȚA PENALĂ NR. 79/2008

Ședința publică din 17 iulie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat prin PROCUROR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - cauza penală privind plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din data de 1 aprilie 2008, emisă în dosarul nr. 130/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, soluția dată fiind confirmată prin rezoluția din data de 7 mai 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr. 329/II/2/2008. La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 15 iulie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, curtea constată că petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej - în prezent la C-N, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 246, art. 248 și art. 264.pen.

În esență, petentul a formulat plângere împotriva procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej - în prezent C-N în legătură cu modul de soluționare a dosarelor penale nr. 10/P/2006 și nr. 60/P/2006 amândouă ale Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, constând în aceea că în dosarul nr. 10/P/2006 s-a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 s-a emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la 11 mai 2006. Din copia borderoului rezultă faptul că soluția din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007. În plângerea sa petentul se referă la faptul că nu i-a fost comunicată rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006 în dosarul nr. 60/P/2006, nefiind respectate dispozițiile art. 228 alin. 6.pr.pen.

Prin rezoluția din data de 7 mai 2008 dată în dosar nr. 329/II/2/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja dispus respingerea plângerii petentului, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. a pr.pen. apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală fiind aplicabile prevederile art. 10 lit. a pr.pen.

S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare efectuate de către făptuitoarea demonstrează că aceasta nu a fost abuzivă prin modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în timpul supravegherii cercetărilor penale, în adoptarea soluției în dosarul nr. 60/P/2006 și raportat la modul de comunicare a soluției către petent. De remarcat faptul că dispozițiile art. 228 alin. 6.pr.pen. se referă la comunicarea copiei de pe soluția de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală, ori, acest lucru s-a realizat.

În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluționată sub nr. 165/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În această cauză s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006.

Așadar, în urma efectuării actelor premergătoare procurorul de caz a concluzionat că faptele procurorului nu pot întruni elementele infracțiunilor vizate de 246, art. 248 și art. 264.pen.

Împotriva rezoluției procurorului din 1 aprilie 2008 petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar prin rezoluția din data de 7 mai 2008 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reține împrejurarea că ar fi fost abuzivă prin modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu în adoptarea soluției în dosarul nr. 60/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej și raportat la modul de comunicare al soluției către petent. Procurorul general a arătat că în speță nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului anchetator din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prev. de art. 49.pr.pen. cu toate că aceasta a participat ca procuror de ședință în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se în speță niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art. 2781.proc.pen. petentul, a formulat plângere.

Petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul Curții de Apel Cluj, în vederea începerii urmăririi penale față de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej - actualmente la C-N pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 246, art. 248 și art. 264.pen. și constatarea incompatibilității soluționării plângerii de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum și înlocuirea acesteia cu un alt procuror, care să soluționeze plângerea.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 din Codul d e procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 2781din Codul d e procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă, regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 2781alin. 8 din Codul d e procedură penală.

Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunii cu a cărei săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 din Codul d e procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art. 2781din Codul d e procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art. 224.proc.pen. preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei începeri.

Petiționarul de la bun început a arătat că formulează plângere penală cu privire la infracțiunile indicate mai sus.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează existența infracțiunilor reclamate de petent în sarcina procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej - actualmente la C-N și drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 1 aprilie 2008 dată în dosar 130/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 7 mai 2008 aceluiași parchet, cu nr. 329/II/2/2008 este temeinică și legală.

În prezenta cauză, nu a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.

Deși nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfășurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalității armelor între acuzare și apărare este intrinsec sistemului de drept român.

În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că "principiul egalității între acuzare și apărare, este o cerință și garanție pentru echilibrul între interesele individului și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale".

Articolul 6 din Convenția Europeană, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv în cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a fi ascultat și a urmări desfășurarea procedurii.

Prezentarea în fața procurorului precum și la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile celorlalte părți, cât și cu cele ale martorilor sau cu actele scrise. (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie 1993 în cauza Poitrimol contra Franței).

În esență, curtea reține că afirmațiile petiționarului referitoare la eventualele fapte și acte abuzive ale procurorului nu se coroborează cu alte probe și mijloace de probă. Astfel, în dosarul nr. 10/P/2006 s-a emis o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale în data de 26 ianuarie 2006, iar în dosarul nr. 60/P/2006 s-a emis o rezoluție de scoatere de sub urmărire penală la 11 mai 2006. Din copia borderoului rezultă faptul că soluția din dosarul nr. 60/P/2006 i-a fost comunicată petentului la data de 12 decembrie 2007.

În ceea ce privește necomunicarea rezoluției de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006, acest aspect a mai făcut obiectul unei plângeri, care a fost soluționată sub nr. 165/VIII/1/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. În această cauză s-a stabilit faptul că, la data de 19 decembrie 2007, procurorul i-a comunicat petentului rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 15 martie 2006.

Curtea reține că în speță nu este incident niciunul dintre cazurile de incompatibilitate a procurorului anchetator din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prev. de art. 49.pr.pen. cu toate că aceasta a participat ca procuror de ședință în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj, în care petentul era parte, nedovedindu-se niciunul din motivele expres prevăzute în textul de lege mai sus indicat.

Întrucât petiționarul nu s-a prezentat în instanță, nu a propus și nici nu a cerut administrarea altor probe, care să stabilească o altă situație de fapt, se constată că plângerea acestuia este nefondată urmând a fi respinsă ca atare și a fi menținută rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008 dată în dosar nr. 130/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror, rezoluție menținută prin cea a procurorului general din 7 mai 2008 dată în dosar 329/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, conform art. 2781alin. 8 lit. a proc.pen.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. 2.proc.pen. petiționarul va achita statului 200 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul domiciliat în comuna, sat Mănăstirea nr. 3, jud. C, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 1 aprilie 2008, dată in dosar nr. 130/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, cercetată pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice și favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 246, art. 248 și art. 264.pen., menținută prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din 7 mai 2008 procurorului general, pronunțată în dosar nr. 329/II/2/2008.

Obligă petiționarul să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la de la comunicare cu petentul și făptuitoarea.

Dată și pronunțată in ședința publică din 17 iulie 2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red./PD/

25.07.2008 -4 ex.

Președinte:Delia Purice
Judecători:Delia Purice

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 79/2008. Curtea de Apel Cluj