Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 8
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Juverdeanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea cu privire la plângerea formulată de petenta prin procurator împotriva rezoluției nr.47/P/2007 din 09.11.2007 și a rezoluției nr.1191/II/2/2007 din data de 28.12.2007 pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 08 ianuarie 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 15 ianuarie 2009 și pentru azi, când
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față;
Petenta Societatea " " prin procurist a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 47/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, menținută prin rezoluția nr. 1191/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se critică rezoluția pe temei că plângerea a fost formulată de persoana juridică, societatea susmenționată prin procuristul.
Criticile vizează tergiversarea cercetărilor în ce îl privește pe autorul și modul în care procurorii intimați au supravegheat cercetările iar polițiștii au efectuat cercetările în plângerile formulate împotriva lui, plângeri finalizate cu soluții de neîncepere a urmăririi penale.
De asemenea sunt reluat criticile formulate în plângerea penală inițială împotriva organelor de anchetă care sunt analizate în detaliu prin rezoluția atacată în prezenta cauză.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția atacată din 09 noiembrie 2007 dată în dosar nr. 47/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii, și pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 247, art. 248 și art. 249 alin. 1 Cod penal în ce îi privește pe procurorii menționați și art. 289 alin. 1 și art. 264 Cod penal în plus în ce privește doar pe procurorii și.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subinspectorul pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 242 alin. 1,3, art. 272, art. 247, art. 248 și art. 249 alin. 1 Cod penal.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef de poliție pentru infracțiunile prev. de art. 246, 247, 248, 249 alin. 1 și art. 289 Cod penal și neînceperea urmării penale față de inspectorul pentru infracțiunile prev. de art. 246, 247, 248, 249 Cod penal.
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut următoarele:
"I) În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal sesizată ca fiind săvârșită de magistratul procuror, s-a susținut că aceasta a fost comisă în următoarele modalități:
1) În dosarul nr. 1074/P/2005 magistratul a dispus neînceperea urmăririi penale, deși probele administrate dovedeau vinovăția persoanei cercetate.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, numitul, a avut înregistrat dosarul nr. 1074/P/2005, în care a avut calitatea de parte vătămată.
Prin rezoluția din data de 13.09.2005 ( 24 dosar), magistratul procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul - cercetat în cauză pentru infracțiunile prev. de art. 215, art. 288, art. 290 Cod penal, art. 291 și art. 292 Cod penal, întrucât investigațiile efectuate nu confirmau săvârșirea acestor infracțiuni.
Faptul susținut în plângere și declarație, potrivit căruia făptuitorul se făcea vinovat de săvârșirea infracțiunilor, întrucât, alături de alte probe ce dovedeau vinovăția, la dosarul cauzei existau declarații contradictorii ale acestuia, nu puteau constitui, în cauza 1074/P/2005, temei al învinuirii, de vreme ce, actele administrate în cauză au confirmat inexistența, din punct de vedere penal, al aspectelor reclamate.
Faptul că magistratul procuror, a dispus, legal soluția în cauza 1074/P/2005, este confirmat de sentința penală nr. 2394 pronunțată la data de 27.09.2006 de Judecătoria Vaslui în dosarul nr. 4180/2006, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului. Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 923/R/17.11.2006 a Tribunalului Vaslui (a se vedea adresa de la 79 dosar).
Având în vedere cele expuse, pretinsul abuz săvârșit în modalitatea mai expusă, nu se confirmă.
2) În rezoluția dispusă în cauza 1074/P/2005, magistratul procuror nu a făcut nici o referire la aspectele sesizate de numitul în cauza 1211/P/2005 - conexată la cauza 1074/P/2005.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză a rezultat faptul că la data de 28.04.2005 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vasluia fost înregistrată sub nr. 1074/P/2005, plângerea numitului, formulată împotriva făptuitorului, sub aspectul săvârșirii, de către acesta din urmă a infracțiunilor prev. de art. 213, art. 214 alin. 12, art. 215 alin. 1,3, art. 290, art. 291 Cod penal și art. 292 Cod penal (a se vedea în acest sens, plângerea de la 85 dosar).
La data de 19.05.2005, o altă plângere formulată de numitul a fost înregistrată la aceeași unitate de parchet, sub nr. 1211/P/2005 (a se vedea plângerea de la 84 dosar).
Întrucât cele două plângeri vizau săvârșirea acelorași infracțiuni, de către aceeași persoană, organul de cercetare penală, a propus conexarea celor două plângeri sub nr. 1211/P/2005 (a se vedea în acest sens, referatul cu propunere de conexare, formulat de organele de cercetare penală ( 26 dosar).
Propunerea a fost însușită de procuror motiv pentru care, la data de 28.06.2005, organele de cercetare penală, au dispus, prin ordonanță, conexarea cauzei penale nr. 1074/P/2005 la cauza 1211/P/2005 (a se vedea actul procesual de la 27 dosar).
La data de 13.09.2005, așa cum s-a expus, magistratul procuror a dispus în cauza 1074/P/2005 (întrucât acesta era numărul corect sub care trebuia efectuată conexarea celor două plângeri, conexare dispusă, din eroare, sub nr. 1211/P/2005) neînceperea urmăririi penale față de numitul pentru infracțiunea prev. de art. 215, art. 288, art. 290, art. 291 și art. 292 Cod penal.
Conform părții dispozitive a rezoluției, magistratul procuror s-a pronunțat asupra aspectelor sesizate în cele două plângeri, respectiv s-a pronunțat în ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 215, art. 290, art. 291 și art. 292 Cod penal.
Întrucât, încadrarea juridică a unor fapte nu este atributul persoanei care formulează plângerea - în speță, a numitului - ci, această încadrare juridică a rezultat din investigațiile efectuate în cauză, magistratul procuror nu a mai făcut referire, în motivarea soluției dispuse în dosarul 1074/P/2005, la infracțiunile prev. de art. 213 Cod penal și art. 214 Cod penal - sesizate în cele două plângeri - întrucât, aspectele reclamate nu îmbrăcau elementele constitutive ale infracțiunilor susmenționate, ci ale unei eventuale infracțiuni prev. de art. 215 Cod penal, asupra existenței căreia magistratul procuror s-a și pronunțat.
Având în vedere cele expuse, abuzul pretins comis în modalitatea mai sesizată, nu se confirmă.
3) S-a susținut în plângere și declarație că o altă modalitate a abuzului săvârșit de același magistrat, a constat în faptul că acesta nu a avut în vedere la soluționarea cauzei 1074/P/2005 și o altă plângere trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către numitul, iar rapiditatea cu care a fost soluționată cauza susmenționată - în raport de data la care plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, - nu poate ridica decât suspiciuni asupra legalității soluției dispuse de procuror în cauza 1074/P/2005.
Conform investigațiilor efectuate în prezenta cauză, la data de 14.08.2005, din Germania, numitul a expediat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o plângere formulată împotriva numitului din comuna Muntenii de, județul V; plângerea a fost înregistrată la unitatea de parchet sub nr. 15.169/26.08.2005 (a se vedea plângerea de la 88 dosar).
La data de 29.08.2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție i-a comunicat numitului faptul că plângerea sa a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, iar la data de 19.06.2006 prin adresa 501/VIII/1/2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vasluia comunicat susnumitului faptul că plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
Din examinarea adresei existente la 87 dosar rezultă că, plângerea a fost înregistrată, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui la data de 09.09.2005, sub nr. 1211/P/2005.
-se dosarul 1074/P/2005, înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, rezultă că plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost înregistrată, așa cum s-a expus, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, plângerea se află în dosarul 1074/P/2005 al acestei ultime unități de parchet, astfel încât a fost avută în vedere de magistratul procuror la soluționarea cauzei 1074/P/2005.
Conform celor expuse, afirmațiile din plângere, potrivit cărora, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui nu s-a dispus înregistrarea plângerii expediate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către numitul, iar la soluționarea cauzei 1074/P/2005 nu s-a avut în vedere și această plângere, sunt neveridice.
Faptul că plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui la data de 09.09.2005, sub nr. 1211/P/2005, iar la data de 13.09.2005 (la numai 3 zile) magistratul procuror a dispus soluția în cauză, nu denotă un abuz ce a constat în faptul că magistratul nu a avut în vedere plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât plângerea adresată acestei ultime instituții cuprindea, în esență, aspectele sesizate ulterior în plângerile înregistrate sub nr. 1074/P/2005 și 1211/P/2005 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.
Pe de altă parte, plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată pe o pagină, nu necesită alocarea, de către magistrat, a unui interval mare de timp, în vederea lecturării, astfel încât soluționarea cauzei 1074/P/2005 la data de 13.09.2005, la numai trei zile după înregistrarea plângerii adresate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu a afectat legalitatea și temeinicia soluției dispuse în cauza 1074/P/2005.
În consecință, nici abuzul pretins comis în modalitatea arătată, nu se confirmă, astfel încât, față de magistratul procuror se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, pretins comisă în cele trei modalități mai expuse.
II) În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, sesizată ca fiind săvârșită de magistratul procuror, s-a susținut că aceasta a fost comisă, în următoarele modalități:
1) Respingerea, în mod nelegal, a plângerii formulate de numitul, împotriva soluției dispuse în dosarul nr. 1074/P/2005.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că, împotriva soluției de a nu se începe urmărirea penală în cauza 1074/P/2005, numitul a formulat plângere. Aceasta din urmă a fost respinsă prin rezoluția nr. 395/II/2006 a prim procurorului, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui (a se vedea rezoluția de la 25 dosar).
Respingerea plângerii de către magistratul procuror, nu denotă un abuz al acestuia, atât timp cât, din actele administrate în cauza 1074/P/2005, nu rezultă săvârșirea unor fapte penale. Dispunerea rezoluției de către primul procuror, s-a făcut în urma analizei materialului probator care infirma săvârșirea unor infracțiuni și evidenția un litigiu de natură civilă, argumentul ce a stat la baza motivării soluției de netrimitere în judecată de către magistratul ce a dispus soluția în cauza 1074/P/2005, fiind însușit și de prim procurorul care a dispus respingerea plângerii.
Având în vedere cele expuse, în sarcina magistratului, nu poate fi reținută infracțiunea de abuz, pretins comisă în modalitatea arătată.
2) În Rezoluția 395/II/2/2006, magistratul procuror nu s-a pronunțat asupra aspectelor sesizate de numitul în dosarul 1211/P/2005.
Așa cum s-a expus, dosarele înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui sub nr. 1074/P/2005 și 1211/P/2005, au fost conexate, numărul final al dosarului fiind 1074/P/2005, în care s-a dispus soluția a nu se începe urmărirea penală.
În soluția dispusă, s-a făcu referire la aspectele sesizate de numitul, în ambele plângeri 1074/P/2005 și 1211/P/2005.
Cum dosarele au fost conexate, este evident faptul că, în momentul dispunerii rezoluției prin care s-a respins plângerea împotriva soluției dosarului 1074/P/2005, magistratul procuror a avut în vedere atât aspectele sesizate în cauza 1074/P/2005, cât și în cauza 1211/P/2005.
Simpla afirmație, potrivit căreia magistratul susmenționat a comis un abuz, întrucât nu a "studiat dosarele", (afirmație nesusținută de actele administrate în prezenta cauză și infirmată de cele mai expuse) nu corespunde realității, astfel încât nici această modalitate a abuzului nu există și nu poate fi reținută în sarcina magistratului.
3) Magistratul susmenționat, în calitate de prim procuror al Pachetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, nu a dispus înregistrarea și cercetarea unor aspecte sesizate de numitul într-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14.08.2005.
Așa cum s-a expus, la data de 14.08.2005, numitul a expediat, din Germania, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o plângere, înregistrată la parchetul susmenționat sub nr. 15169/26.08.2005 (a se vedea plângerea de la 88 dosar).
Plângerea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui care, la rândul său, a trimis-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui la data de 08.09.2005 (a se vedea înscrisurile de la 13 dosar).
Plângerea a fost înregistrată la data de 09.09.2005 la Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui sub nr. 1211/P/2005 (a se vedea înscrisul de la 87 dosar).
Având în vedere cele expuse, aspectul reclamat nu se confirmă, plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind înregistrată, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui sub nr. 1211/P/2005, fiind avută în vedere la soluționarea cauzei.
În consecință,în sarcina magistratului nu poate fi reținută infracțiunea e abuz în serviciu sesizată ca fiind săvârșită în modalitatea neîndeplinirii sarcinii de serviciu, privitoare la obligativitatea înregistrării plângerii adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
4) Dispunerea înregistrării după 15 luni, în registrul penal, a plângerii 667/VIII/1/17.05.2005.
Conform investigațiilor efectuate, a rezultat faptul că, în anul 2005, numitul a formulat împotriva numitului (apărător) o sesizare pe care a adresat-o Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul acestei unități de parchet la data de 23 mai 2005 sub nr. 1001/VIII/1 și trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui unde a fost înregistrată la data de 25.10.2005 sub nr. 667/VIII/1. La rândul său, în vederea verificării aspectelor semnalate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vasluia trimis sesizarea Poliției Municipiului
Întrucât rezultatul verificărilor efectuate a fost comunicat de organele de poliție numitului, iar acesta din urmă s-a declarat nemulțumit și s-a adresat cu un memoriu comandantului Poliției Mun. V - memoriu înregistrat sub nr. - din 23.08.2005 - la data de 07.07.2006, V - pe rolul căruia ajunsese sesizarea - a înaintat actele administrate în urma verificărilor, Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, în vederea acordării numărului unic de înregistrare.
Întrucât, abia în urma verificărilor respective rezultau aspecte de natură penale, sesizarea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui sub nr. 1769/P/2006, iar cauza, înregistrată ca dosar penal, a fost restituită V în vederea efectuării de cercetări față de numitul sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, art. 291 și art. 292 Cod penal.
La data de 04 septembrie 2006, cauza a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, propunere însușită de magistratul procuror, la data de 05.09.2006.
Soluția dispusă este menținută de rezoluția nr. 1455/II/2 din 15.12.2006 a prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă V și de sentința penală nr. 350 din 23.02.2007 a Judecătoriei Vaslui (a se vedea în sensul celor expuse adresa de la fila 102 dosar).
Având în vedere cele expuse, nu se poate vorbi de un abuz al magistratului procuror, constând în modalitatea înregistrării tardive a plângerii 677/VIII/1/2005 întrucât, așa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui - fila 102 dosar - aspectele inițiale semnalate în plângere nu îmbrăcau aspecte penale; abia după ce au fost efectuate verificările ce se impuneau, în urma cărora au rezultat fapte penale, cauza a fost înregistrată ca dosar penal și soluționată imediat la data de 05.09.2006.
În consecință, nu se poate vorbi de un abuz al magistratului procuror, abuz pretins comis în modalitățile mai expuse.
III) În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, sesizată ca fiind săvârșită de magistratul procuror s-a susținut că aceasta a fost comisă în următoarele modalități:
1) În calitate de organ de urmărire penală care a efectuat supravegherea cercetărilor în cauza 1074/P/2005, nu "a supravegheat bine cauza" și a "canalizat cercetările, pe un făgaș ce nu dovedea vinovăția" persoanei împotriva căreia fusese formulată plângerea.
Conform declarației subinspectorului ( 74-75), cercetările efectuate au fost supravegheate de magistratul procuror.
Simpla afirmație potrivit căreia supravegherea cercetărilor în cauza 1074/P/2005 a fost realizată tendențios, afirmație nesusținută de actele administrate în prezenta cauză, nu poate constitui temei al învinuirii.
Dispunerea unei soluții,nefavorabile numitului, în cauza 1074/P/2005, nu denotă un abuz al magistratului ce a supravegheat cercetările efectuate, astfel încât în sarcina acestuia nu poate fi reținut abuzul pretins comis în modalitatea expusă.
2) În aceeași calitate, ca cea mai menționată, magistratul procuror nu a dispus ca cercetările în cauza 1074/P/2005, să vizeze și verificarea aspectelor semnalate în plângerea 1211/P/2005.
Aspectul sesizat nu se confirmă, întrucât, așa cum s-a expus, cele două cauze au fost reunite, acele administrate au vizat aspectele sesizate în cele două plângeri - 1074/P/2005 și 1211/P/2005 -, astfel încât nu se poate vorbi despre neîndeplinirea, de către magistratul susmenționat a atribuțiunilor de serviciu privitoare la modul supravegherii cercetărilor efectuate de organele de poliție.
3) Dispunerea de către magistratul procuror, a unei soluții nelegale în cauza 436/P/2006.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat faptul că, pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, numitul a avut înregistrat dosarul 436/P/2006, în care a avut calitatea de parte vătămată. Obiectul dosarului l-au constituit săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2 Cod penal și art. 291 Cod penal de către numitul.
Prin rezoluția din 28.08.2006, magistratul procuror, a dispus neînceperea urmăririi penale (a se vedea rezoluția de la 93).
Soluția a fost menținută de instanța de judecată și prin sentința penală nr. 575 pronunțată la data de 30.03.2007 în dosarul - al Judecătoriei Vaslui (a se vedea sentința de la 94-96 bis).
Având în vedere cele arătate, nu se poate vorbi de un abuz al magistratului procuror, din același considerent: dispunerea unei soluții defavorabile, unei părți, nu denotă săvârșirea acestei infracțiuni.
Conform celor mai expuse, în sarcina magistraților procurori, și nu poate fi reținută, infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod penal, urmând a se dispune în cauză neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește această infracțiune, pretins comisă în modalitățile analizate.
IV) În plângere s-a susținut că magistrații susmenționați au săvârșit, prin modalitățile mai expuse, și infracțiunile prev. de art. 247, art. 248, art. 294 Cod penal.
Investigațiile efectuate în prezenta cauză, nu au confirmat:
- o îngrădire a folosinței, exercițiului unor drepturi ale numitului sau crearea unei situații de inferioritate pentru acestea pe temei de naționalitate, religie, etc. situații în care poate subzista infracțiunea prev. de art. 247 Cod penal;
- o neîndeplinire a sarcinilor de serviciu, prin care să se fi tulburat, în mod însemnat, bunul mers al unui organ sau instituții sau să se fi produs o pagubă patrimoniului acestora, pentru a exista infracțiunea prev. de art. 248 Cod penal;
- o încălcare, din culpă, a vreunei îndatoriri de serviciu, pentru a subzista infracțiunea prev. de art. 249 Cod penal.
Având în vedere cele expuse, faptele susmenționate nu există, față de magistrații procurori urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale și pentru infracțiunile prev. de art. 247, art. 248 și art. 249 Cod penal.
I) În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu, reținere sau distrugere de înscrisuri și sustragere sau distrugerea unor înscrisuri, prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 242 și art. 272 Cod penal, sesizate ca fiind săvârșite de subinspectorul de poliție, s-a susținut că acestea au fost comise în următoarele modalități:
1) Propunerea de a nu se începe urmărirea penală formulată în dosarul 436/P/2006, a constituit un abuz, întrucât, actele depuse la dosarul cauzei de numitul, confirmă vinovăția persoanei față de care a fost formulată plângerea.
Așa cum s-a arătat, numitul ce a avut, în dosarul 436/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, calitatea de parte vătămată.
Faptul că actele administrate în cauza susmenționată, nu confirmau, din punct de vedere al laturii subiective, existența infracțiunii sesizate - art. 215 alin. 1,2 și art. 291 Cod penal - nu denotă un abuz al organului de cercetare penală.
De asemenea, faptul că propunerea formulată de subinspectorul susmenționat, a fost corectă (a se vedea referatul de la 89-90 dosar), este confirmat și de însușirea propunerii de către procuror (care a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză), precum și de hotărârea instanței care a menținut soluția dispusă de procuror și implicit propunerea organului de urmărire penală (despre hotărârea susmenționată s-a făcut referire anterior).
Conform celor expuse, infracțiunea prev. de art. 246 nu se confirmă, față de subinspectorul, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale.
2) Investigațiile efectuate în prezenta cauză, nu au confirmat sustragerea, distrugerea sau reținerea, de către subinspectorul susmenționat, a înscrisului existent la 15-16 dosar, înscris pe care numitul a susținut că l-a expediat, prin fax, subinspectorului, pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei 1074/P/2005.
Examinându-se dosarul 1074/P/2005, înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, se constată că actul la care se face referire, se regăsește în dosar, în ultima parte a acestuia, la 13-14.
Având în vedere cele expuse, infracțiunile prev. de art. 242 Cod penal și art. 272 Cod penal nu există, față de subinspectorul urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru aceste infracțiuni.
II) În ce privește infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, sesizată ca fiind săvârșită de inspectorul de poliție, s-a susținut că aceasta a fost comisă în modalitatea nelegală a conexării cauzelor 1074/P/2005 și 1211/P/2005.
Din actul existent la 26 dosar, rezultă faptul că, la data de 28.06.2005, inspectorul susmenționat a propus organelor de urmărire penală, conexarea cauzei 1074/P/2005 la cauza 1211/P/2005.
Întrucât, propunerea a fost aprobată de magistratul procuror, la aceeași dată, organul de cercetare penală, în persoana aceluiași inspector, a dispus conexarea cauzelor (a se vedea ordonanța de la 27 dosar).
S-a susținut că propunerea de conexare și conexarea s-au făcut nelegal.
Susținerea este, întrucât, în cele două cauze, existând identitate de subiecți (parte vătămată; făptuitor Macel) și obiect (săvârșirea, în ambele cauze a acelorași infracțiuni: art. 213, 214, 215, 290, 291, 292), conexarea s-a făcut în temeiul disp. art. 34 lit. "d" Cod procedură penală, care dau dreptul organelor de urmărire penală să procedeze astfel.
Având în vedere cele expuse, infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal pretins comisă în modalitatea mai expusă, nu se confirmă, față de inspectorul de poliție urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru aceeași infracțiune.
III) În ceea ce privește infracțiunile de abuz în serviciu și fals intelectual, prev. de art. 246 Cod penal și art. 289 alin. 1 Cod penal, sesizate ca fiind săvârșite de comisarul șef de poliție, s-a susținut că acestea au fost săvârșite în modalitatea emiterii adresei de la 23 dosar, care conținea date nereale, comisarul susmenționat încălcându-și astfel atribuțiunile de serviciu.
S-a susținut în declarație, faptul că numitul a emis fals adresa din care rezultă că autoturismul marca Mercedes nu fusese implicat într-un accident, deși autorizația atestă că autoturismul fusese implicat în accident la 01.12.2001.
Din investigațiile efectuate în prezenta cauză, a rezultat că, la data de 29.07.2005, prin adresa 9344, Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului V, a solicitat Serviciului Poliției Rutiere, din cadrul aceluiași inspectorat, relații privitoare la implicarea autoturismului marca Mercedes Benz, înmatriculat sub nr. LB-FM 1964, în vreun accident rutier, în perioada noiembrie 2001 - ianuarie 2002 (a se vedea adresa de la 22 dosar).
De precizat, este faptul că adresa susmenționată conținea o eroare de redactare, în ce privește nr. de înmatriculare al autoturismului susmenționat.
Astfel, din actele administrate în cauza 1074/P/2005, nr. de înmatriculare corect, al autoturismului era LB-MF 1964 și nu LB-FM 1964,
așa cum s-a consemnat în adresa emisă de Serviciul de Investigații a Fraudelor.
În consecință, în răspunsul dat de Serviciul Poliției Rutiere V, reprezentat de comisar șef de poliție, s-a făcut referire la autoturismul marca Mercedes Benz înmatriculat sub nr. LB-FM 1964, așa cum s-a solicitat în adresa susmenționată (a se vedea răspunsul de la 23 dosar).
Răspunsul dat de Serviciul Poliției Rutiere V este corect și este dat în funcție de cele solicitate de Serviciul de Investigare a Fraudelor. Faptul că acest ultim serviciu a emis o adresă ce conținea, așa cum s-a expus, o eroare în ceea ce privește nr. de înmatriculare al autoturismului nu denotă un fals săvârșit de comisarul șef de poliție, întrucât, așa cum s-a arătat, răspunsul a fost dat în funcție de aspectele solicitate.
Având în vedere cele expuse, aspectul semnalat în ceea ce-l privește pe comisarul șef de poliție nu se confirmă, față de acesta urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 289 Cod penal.
Investigațiile efectuate nu au confirmat o încălcare a sarcinilor de serviciu de către susnumit, astfel încât și pentru infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal, se va dispune neînceperea urmăririi penale.
Din aceleași considerente cu cele expuse la pct. A - II din prezenta rezoluție, în sarcina polițiștilor susmenționați, nu pot fi reținute nici infracțiunile prev. de art. 247, art. 248 și art. 249 Cod penal, urmând a se dispune, față de aceștia, neînceperea urmăririi penale și pentru infracțiunile prev. de art. 247, art. 248 și art. 249 Cod penal.
În declarația dată în prezenta cauză ( 51-56), numitul a apreciat faptul că rezoluția dispusă în cauza 1074/P/2005 "este nulă", întrucât, poartă acest număr și nu nr. 1211/P/2005 așa cum trebuia să poarte conform ordonanței de conexare, existente la 26 dosar.
În legătură cu acest aspect, se impune următoarea precizare: nici o dispoziție a Codului d e procedură penală nu prevede mențiunea nulității unui act de dispoziție al procurorului întrucât se apreciază că acesta poartă un număr considerat greșit.
Faptul că, din eroare cauza 1074/P/2005 a fost conexată la cauza 1211/P/2005 și nu invers așa cum era corect, nu atrage nulitatea rezoluției dispuse de procuror în dosarul 1074/P/2005, întrucât rezoluția poartă numărul corect - 1074/P/2005 - la care trebuia conexată lucrarea 1211/P/2005.
Având în vedere cele expuse, afirmația numitului nu poate fi primită, neavând nici un suport legal.
În plângere s-a susținut că actul existent la 31 dosar, la pct. 2 conține date nereale și a fost întocmit tocmai pentru a favoriza persoana împotriva căreia se făcuse plângerea.
Din examinarea pct. 2 al înscrisului existent la 31 dosar, rezultă că magistrații procurori (în calitate de prim procuror) și (în calitate de procuror a dispus soluția în dosarul 1074/P/2005) au comunicat numitului situația dosarului susmenționat.
Argumentele potrivit cărora înscrisul conține date reale și combate acuzația exprimată la pct. E în declarația dată de numitul în fața organului de urmărire penală, au fost expuse în pct. 1-3 al prezentei rezoluții.
Că acest răspuns l-a nemulțumit pe numitul nu denotă faptul că respectiva comunicare conține date nereale și a fost întocmită pentru a-l favoriza făptuitorul, astfel încât în sarcina celor doi magistrați, nu pot fi reținute infracțiunile de fals intelectual și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 289 alin. 1 și art. 264 Cod penal.
În ceea ce privește nemulțumirea legată de soluția dispusă în cauza privitoare pe făptuitorul, numitul putea formula plângere conform art. 2781Cod procedură penală, astfel încât acest aspect nu poate forma obiectul prezentei cauze".
Împotriva rezoluției s-a formulat plângere, soluționată prin rezoluția din 28 decembrie 2007 în dosarul nr. 1191/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI prin respingerea sa ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța rezoluția, procurorul a reținut următoarele:
"Prin rezoluția din data de 9.11.2007, emisă în dosarul penal nr. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, a nu se începe urmărirea penală față de magistrații procurori, și ofițerii de poliție, și, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 242, art. 246, art. 247, art. 248, art. 249, art. 272, art. 289, art. 291 și art. 264 Cod penal.
Persoanele -menționate au fost cercetate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în urma plângerii formulate de numitul, care a susținut că persoanele reclamate, în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și de ofițeri de poliție din cadrul V, și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării probelor și soluționării dosarelor penale nr. 1074/P/2005, 1121/P/2005 și 436/P/2006, înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în care numitul avea calitatea de parte vătămată.
Soluția a fost dispusă în urma cercetărilor, care au demonstrat că magistrații procurori și ofițerii de poliție și-au exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării celor trei dosare penale și nu au cauzat o vătămare a intereselor legale ale numitului.
Împotriva soluției emise în dosarul penal nr. 47/P/2007 a formulat plângere, în termen legal numitul, susținând fără a motiva că rezoluția prin care s-a dispus a nu se începe urmărirea penală este nelegală și netemeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului penal nr. 47/P/2007, constată că rezoluția emisă la data de 9.11.2007 este legală și temeinică și nu se impune a fi infirmată.
Din ansamblul materialului probator rezultă că magistrații procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și ofițerii de poliție din cadrul V și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu cu ocazia administrării probelor și soluționării dosarelor penale în care numitul a avut calitatea de parte vătămată întrucât soluțiile propuse de lucrătorii poliției judiciare au fost confirmate de magistrații procurori, iar soluțiile dispuse de aceștia au fost menținute de prim -procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui și de judecătorii Judecătoriei și Tribunalului Vaslui cu ocazia examinării cauzelor penale la solicitarea părții vătămate".
Raportat la criticile formulate în fața instanței în plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimați se reține că acestea sunt nefondate.
Toate criticile formulate au fost analizate în detaliu prin rezoluția atacată iar faptele reținute prin rezoluție sunt temeinice și evaluările sunt legale.
În soluțiile date de procurori de neîncepere a urmăririi penale au fost confirmate de instanță în sentința penală nr. 2394/27 septembrie 2006 Judecătoriei Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 923/R/17 noiembrie 2006 Tribunalului Vaslui și sentința penală nr. 575/30 martie 2007 în dosar nr. - a Judecătoriei Vaslui.
Soluțiile pronunțate în plângerile penale formulate în urma cercetărilor efectuate, modul de înregistrare a plângerilor sub număr unic sau separat, termenul prea scurt în care procurorul a soluționat o plângere dând soluție de neîncepere a urmăririi penale, nu intră în sfera ilicitului penal, iar în urma cercetărilor efectuate în dosarul parchetului nr. 47/P/2007 s-a demonstrat în detaliu pe fiecare critică în parte că magistrații procurori și ofițerii de poliție intimați și-au exercitat în mod legal atribuțiile de serviciu în soluționarea cauzelor repartizate spre soluționare.
Soluțiile propuse de lucrătorii poliției judiciare au fost confirmate de magistrații procurori, iar soluțiile pronunțate de aceștia au fost menținute de prim procurorul parchetului în plângerile formulate de către instanța de judecată.
Așa fiind, criticile formulate prin plângerea de față nu sunt întemeiate, rezoluția pronunțată în dosarul penal nr. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI fiind legală și temeinică pentru toate considerentele pe care aceasta le cuprinde.
În consecință, în temeiul art. 248 ind. 1 alin. 8 lit. "c" Cod procedură penală va respinge plângerea penală de față formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 09 noiembrie 2007 dată n dosar nr. 47//P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin rezoluția din 28 decembrie 2007 dată în dosar nr. 1191/II/2/2007 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care va fi menținută, ca legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 278 ind. 1 al. 8 lit. "a" Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta, cu sediul în Germania și sediu ales în de,-/12-A, județul V, prin procurator împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 09 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 47/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, menținută prin rezoluția din 28 decembrie 2007 dată în dosarul nr. 1191/II/2/2007 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care o menține.
Obligă pe petent să achite statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Ianuarie 2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored. /
17.02.2009/2 ex.-
2 ex.-
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2009
Președinte,
17 Februarie 2009
Președinte:Tatiana JuverdeanuJudecători:Tatiana Juverdeanu
