Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 80/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 80
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - - -
UDECĂTORI: - -
-
- -- grefier
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - legal reprezentat de - - procuror
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.217/P din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul petent lipsind intimatul pentru care a răspuns avocat ales
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care:
Recurentul a solicitat ca instanța să-i pună în vedere intimatului să facă dovada că s-a aflat în concediu de odihnă în luna decembrie deoarece așa și-a motivat absența. De asemenea a solicitat ca apărătorul ales să depună la dosar delegația și chitanța.
Avocat G pentru intimat a solicitat respingerea cererii formulată de petent deoarece nu are nicio relevanță. A depus la dosar delegația și chitanța de plată a onorariului.
Procurorul a pus concluzii de respingere a cererii.
Instanța apreciază că cererea formulată de petent nu are relevanță în cauză și dispune respingerea.
Recurentul petent, apărătorul ales al intimatului și procurorul au învederat instanței că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Petentul având cuvântul a lăsat soluția la aprecierea instanței solicitând a fi avute în vedere concluziile depuse în scris la dosarul cauzei.
Avocat ales G având cuvântul pentru intimat a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sentința pronunțată fiind legală și temeinică. A mai arătat că, petentul nu a respectat termenul de depunere a plângerii iar ÎCCJ a statuat printr-o decizie că, termenul de introducere a plângerii este un termen de decădere. A solicitat să fie avute în vedere concluziile scrise depuse la instanța de fond.
A solicitat ca recurentul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Procurorul având cuvântul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin sentința penală nr. 217/P/20.11.2009 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul penal nr- a fost respinsă ca tardivă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 697/P/10.01.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
În temeiul art. 193 al. 6. p p. . a fost obligat petentul să plătească intimatului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 192 al. 2. p p. . a fost obligat petentul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.355 din 17.05.2006, pronunțată de Judecătoria Roman, în dosarul penal nr.1515/2006, în baza art.42 alin.1 raportat la art.2781alin.1 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului, formulată de petentul, în favoarea Tribunalului Neamț.
S-a reținut în considerentele sentinței că, petentul s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, cu o plângere penală împotriva agentului șef de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal.
Prin rezoluția nr.163/II-2/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, în temeiul art.10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul șef de poliție. Instanța învestită cu soluționarea cauzei a constatat că, potrivit art.2781alin.1 Cod procedură penală, plângerea se soluționează de către instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art.27 alin.3 lit. a din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.281/2003, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organ de cercetare al poliției judiciare, se judecă în primă instanță de tribunal.
Față de această situație, Judecătoria Roman și-a declinat competența de soluționare a cauzei, după cum s-a arătat mai sus.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Neamț, sub nr.1128/P/2006.
Prin sentința penală nr.164 din 30.08.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 11.01.2006, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț în dosarul nr.697/P/2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin rezoluția din 11.01.2006 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în dosarul nr.697/P/2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul șef de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal.
Examinând plângerea și dosarul de urmărire penală nr. 697/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, instanța a constatat că plângerea este nefondată.
Astfel, prima instanță a reținut că, la data de 29.09.2005, la domiciliul petentului s-a efectuat o percheziție, în baza autorizației dată prin încheierea nr.17 din 28.09.2005 a Judecătoriei Roman, la care au participat mai mulți polițiști printre care și agentul. La domiciliul petentului au fost găsite mai multe bunuri, pe care acesta nu le-a putut justifica, așa cum rezultă din procesul verbal din 29.09.2005. Făptuitorul avea în lucru dosarul nr.2612/P/2005, privind autori necunoscuți, care au sustras mai multe bunuri din incinta SC "" SRL.
De la domiciliul petentului, intimatul a ridicat patru motoare de 1,5 kw, care corespundeau semnalmentelor celor sustrase de la SC "" SRL și o bicicletă, care, de asemenea, corespundea descrierii dintr-un alt dosar de furt.
S-a mai reținut că bicicleta ridicată nu s-a confirmat a fi cea sustrasă și a fost restituită petentului, iar două din cele patru motoare au fost recunoscute de administratorul, motiv pentru care au fost predate în custodie lui, până când societatea păgubită ar fi făcut dovada provenienței lor.
Cum percheziția domiciliară și ridicarea bunurilor suspectate nu au depășit cadrul legal, în temeiul art.228 alin.4 raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul șef de poliție.
Împotriva acestei soluții, a formulat plângere, în temeiul art.278 Cod procedură penală, petentul.
Prin rezoluția nr.163/II-2/2006 din 20.03.2006, dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul, constatându-se că la efectuarea percheziției domiciliare nu au rezultat activități infracționale din partea intimatului.
Tribunalul Neamța constatat că cele două rezoluții sunt legale și temeinice, întrucât actele de cercetare au fost efectuate de intimat cu respectarea Codului d e procedură penală, astfel că plângerea formulată de petent a fost respinsă, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, petentul, soluționat prin decizia penală nr.658 din 11.10.2006 a Curții de APEL BACĂU, pronunțată în dosarul penal nr-, prin care în temeiul art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de petent împotriva sentinței penale nr.164/P/30.08.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț, s-a casat în totalitate sentința, iar în temeiul art.2781alin.8 lit.b Cod procedură penală, s-a admis plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.697/P/2005 din 11.01.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, confirmată prin rezoluția nr.163/II-2/2006, din data de 20.03.2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, s-a desființat rezoluția atacată și s-a trimis cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimatului, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art.246 Cod penal și violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal.
S-a stabilit ca organul de urmărire penală să efectueze următoarele cercetări:
- dacă intimatul face parte din poliția judiciară, sens în care să se înainteze ordinul ministrului administrației și internelor, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care au fost desemnați lucrătorii din cadrul Ministerului d e Interne specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală, în funcție de care se va stabili competența organului de cercetare penală;
- condițiile participării intimatului la efectuarea percheziției domiciliare, în raport de încheierea nr.17 din 28.09.2005, pronunțată de Judecătoria Roman, în vederea stabilirii situației de fapt cu privire la învinuirile care i se aduc intimatului, privind săvârșirea celor două infracțiuni, urmând a se proceda la: audierea petentului, audierea lucrătorilor de poliție nominalizați în procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, audierea martorilor propuși de petent, respectiv, Benche, și, audierea intimatului și administrarea oricăror alte mijloace de probă de natură să conducă la stabilirea existenței sau inexistenței celor două infracțiuni.
În baza probelor administrate, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, prin rezoluția nr.697/P/2005 din 10.01.2007, în temeiul art.249, art.11 pct.1 lit. b și art.10 lit. a Cod procedură penală, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului, agent principal de poliție la Poliția municipiului R, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.192 alin.2 și art.246 Cod penal.
Împotriva acestei rezoluții, petentul s-a adresat cu plângere prim- procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, la data de 20.03.2008, care prin rezoluția nr.237/II-2/2008 din 20.05.2008, a respins-o ca neîntemeiată.
Împotriva acestor rezoluții petentul a formulat plângere, care a fost înaintată acestei instanțe prin corespondență cu AR, la data de 24.06.2008, plângerea fiind înregistrată la Tribunalul Neamț, sub nr- din 26.06.2008.
Prin sentința penală nr. 226 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, s-a respins ca tardivă, plângerea formulată de petent.
Instanța, din oficiu, a dispus atașarea dosarului penal nr.697/P/2005, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a solicitat relații privind comunicarea către petent a rezoluțiilor nr.697/P/2005 din 10.01.2007 și nr. 237/II-2/2008 din 20.05.2008, date de procurorul și prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, relații aflate la filele 21-22 din dosar.
În raport de relațiile primite,tribunalul a constatat că plângerea formulată de petent a fost tardiv introdusă la instanță.
Petentul s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției dată la data de 10.01.2007, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, în dosarul penal nr.697/P/2005, rezoluție comunicată petentului la data de 29.01.2007, prim- procurorului aceluiași Parchet, la data de 20.03.2008, depășind termenul legal de 20 zile.
Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, a trecut peste această tardivitate și a respins ca neîntemeiată, plângerea petentului, prin rezoluția nr.237/II-2/2008 din 20.05.2008, rezoluția fiindu-i comunicată petentului, în aceeași zi.
Cu toate că i s-a pus în vedere petentului să depună în instanță, dovezile de comunicare ale celor două rezoluții, acesta a refuzat să facă acest lucru, precizând că le va depune direct la Curtea de APEL BACĂU.
Împotriva acestei din urmă rezoluții petentul a formulat plângere la instanță la data de 24.06.2008, conform plicului aflat la fila 2 dosar, plângerea fiind înregistrată la instanță la data de 26.06.2008.
Conform art.278 alin.31Cod procedură penală, s-a reținut că, rezoluțiile sau ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.
Potrivit art.2781alin.1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii formulate împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și art.278 Cod procedură penală, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Constatând că petentul a formulat plângerea de față, peste termenul legal de 20 zile, în temeiul art.2781alin.8 lit. a Cod procedură penală, aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, petentul, care a arătat că sentința recurată este nelegală, întrucât a formulat plângerea în termenul prevăzut de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 134 din 19.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul penal nr-, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, s-a admis recursul declarat de petent, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleeași instanțe.
S-a reținut în considerentele deciziei că, plângerea formulată de petent împotriva rezoluției procurorului, a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția prim - procurorului nr. 237/II-2/2008 din 20.05.2008.
Rezoluția prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț,a fost comunicată petentului, potrivit borderoului și adresei Parchetului, la data de 20.05.2008, însă nu există dovada de primire a corespondenței de către petent.
instanței de fond,că plicul cu corespondența nu putea ajunge în mai mult de o zi sau două de la P N la R, nu poate ține loc de dovadă certă că petentul a primit rezoluția împotriva căreia a formulat plângere, într-un termen mai decât cel în care a formulat efectiv plângerea, în lipsa unei confirmări de primire, pe care Parchetul trebuia să o înainteze instanței împreună cu dovada de înaintare.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Neamț, sub nr-.
Tribunalul, examinând plângerea petentului, sub aspectul excepției invocate din oficiu, constată următoarele:
Petentul s-a adresat cu plângere împotriva rezoluției nr.697/P/10.01.2007, dată de Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, și, comunicată la data de 29.01.2007, prim-procurorului aceluiași Parchet, la data de 20.03.2008.
Potrivit art.278 ind.1 alin.2 Cod procedură penală, în cazul în care prim-procurorul parchetului, nu a soluționat plângerea în termenul de 20 zile, prevăzut de art.277 Cod procedură penală, următorul termen de 20 zile, prevăzut de art.278 ind.1 alin.1 Cod procedură penală, curge de la data expirării primului termen de 20 zile.
În consecință, de la data depunerii plângerii împotriva rezoluției procurorului, la prim-procurorul unității de parchet competente și până la introducerea plângerii la instanță, trebuie să se scurgă un interval de 40 zile, depășirea acestui termen legal, constituind termen de decădere pentru partea interesată.
În speță, petentul a depus plângere la instanța de fond, la data de 24.06.2008, în condițiile în care ar fi trebuit să o depună până maxim la data de 30.03.2009, neavând nicio relevanță când i-a fost comunicată petentului, rezoluția dată de prim-procurorul unității de parchet.
Față de practica neunitară a instanțelor din tară în această materie, prin decizia nr.15 din 16.04.2009, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că natura juridică a termenelor prevăzute de art.278 alin.3 și art.278 ind.1 alin.2 Cod procedură penală, este aceea că termenele sunt de decădere.
Având în vedere că această decizie este obligatorie pentru instanțe, se constată că petentul a depus plângerea la Tribunalul Neamț, după aproximativ 3 luni de la data depunerii plângerii la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, astfel că plângerea este tardivă.
Față de cele ce preced, în temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins ca tardivă, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.697/P/10.01.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț și a rezoluției nr.237/II-2/20.05.2008 a prim-procurorului aceluiași parchet.
Împotriva sentinței a declarat recurs petentul. În motivarea recursului, recurentul a arătat că de la dosar lipsesc mai multe probe, soluțiile pronunțate de procuror și de Tribunalul Neamț sunt influențate de relațiile pe care intimatul le are în sistemul judiciar, plângerile petentului au fost analizate superficial de către parchet. S-a solicitat casarea sentinței recurate, admiterea plângerii și trimiterea dosarului la parchet pentru continuarea cercetărilor.
Analizând sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
În cauză, astfel după cum a reținut și prima instanță sunt incidente prevederile art. 278 ind. 1 al. 2. p p. . în sensul că ne aflăm în situația în care prim procurorul parchetului nu a soluționat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut de art. 277. p p. . astfel că plângerea la instanță trebuia făcută în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de 20 de zile.
Se observă că prin decizia penală 134/19.02.2009 a Curții de APEL BACĂUs -a arătat că în lipsa dovezii de confirmare a soluției date de primul procuror plângerea recurentului - petent se consideră a fi făcută în termen, însă ulterior acestei decizii, prin decizia în interesul legii nr.15 din 16.04.2009 pronunțată de ÎCCJ, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 414 ind. 2 al. 3. p p. . s-a stabilit că natura juridică a termenelor prevăzute de art. 278 al. 3 și art. 278 ind. 1 al. 2. p p. . este de decădere. Față de soluția pronunțată de către ÎCCJ în cauză devin incidente prevederile art. 278 ind. 1 al.2 iar C.P.P. nu ale art. 278 ind. 1 al. 1.C.P.P.astfel cum s-a apreciat de către Curtea de APEL BACĂU în precedenta decizie, împrejurare în raport de care plângerea petentului este într-adevăr tardivă.
Se constată astfel că justificat prima instanță a respins plângerea ca tardivă, urmând astfel a fi respins și recursul de față ca nefondat.
În consecință nu vor mai fi examinate motivele de recurs invocate de petent și care privesc fondul cauzei, întrucât tardivitatea plângerii atrage imposibilitatea examinării fondului.
În cauză vor fi aplicate și dispozițiile art. 192, 193.C.P.P. în baza cărora recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și intimat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - petent împotriva sentinței penale nr. 217/P/20.11.2009 pronunțate de Tribunalului Neamț în dosarul penal nr-.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2.C.P.P. obligă recurentul petent să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În conformitate cu dispozițiile art. 193 al. 6.C.P.P. obligă recurentul - petent să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Mengoni Arin Alexandru, Adrian Bogdan Pocovnicu
GREFIER,
red. sent.
red. dec. recurs
tehnored.2 ex.15.02.2010
Președinte:Mengoni Arin AlexandruJudecători:Mengoni Arin Alexandru, Adrian Bogdan Pocovnicu
