Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 81/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 81/2008
Ședința publică din 10 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Trif
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluțiilor nr. 405/II/2/2008 și 19/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată. Arată că din actele de la dosar nu rezultă intenția intimaților de a săvârși un abuz.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei penale de față:
În deliberare constată că:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub dosar nr- la data de 3 iunie 2008 petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 405/II/2/2008 și 19/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, privind pe intimații - și - executori judecătorești, și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal.
În susținerea cererii sale petentul arată că rezoluțiile emise de parchet nu sunt legale, fiind dovedit că intimata -, în calitate de executor judecătoresc l-a somat o singură dată pe petent la data de 25.10.2007 în dosarul execuțional pe care aceasta îl instrumenta, că somația a fost trimisă la o altă adresă, iar agentul poștal a menționat că cel citat este mutat de 10 ani și, cu toate acestea, intimata a procedat cu știință și în mod abuziv la punerea sub sechestru a imobilului proprietatea soției sale și, mai mult decât atât, intimata a întocmit un proces-verbal al cheltuielilor execuționale în care a consemnat cheltuieli fictive, cum ar fi cheltuieli cu notarea somației în cartea funciară, ori imobilul este proprietatea extratabulară a soției petentului, așa cum rezultă din actele dosarului.
În finalul motivelor plângerii, petentul a apreciat că prin rezoluțiile emise de parchet a fost nedreptățit, în contextul în care s-a dovedit că intimata - a procedat greșit, cu știință, când a pornit executarea silită asupra unui bun care aparținea soției sale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate în plângere, precum și din oficiu, conform dis. art. 278/1 alin. (7) din Codul d procedură penală, Curtea de apel constată că plângerea petentului nu este întemeiată, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Prin rezoluția din 11 martie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA - dosarul nr. 19/P/2008, în temeiul art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmării penale față de - și ( intimații din prezenta cauză) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Pentru a pronunța această rezoluție s-a reținut, în fapt, de către procurorul anchetator că partea vătămată a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că în calitate de executor judecătoresc, la data de 25.10.2007, fără o prealabilă somație a indisponibilizat un imobil proprietatea soției sale, urmare punerii în executare a unei hotărâri judecătorești care îl privea doar pe el și că din actele premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sesizate deoarece lipsește vinovăția, iar pe de altă parte, nu există o încălcare a atribuțiilor de serviciu, fiind dovedit că executorul judecătoresc a procedat de mai multe ori la somarea debitorului, respectiv a petentului din prezenta cauză, că acesta a evitat să primească somațiile deși i-au fost trimise prin scrisoare recomandată și că pentru indisponibilizarea imobilului executorul judecătoresc a avut în vedere adresa Primărei com., jud. H unde este menționat petentul ca proprietar al imobilului.
Soluția a fost menținută de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA prin Rezoluția din 29 aprilie 2008, pronunțată în lucrarea nr. 405/II/2/2008.
Curtea de Apel, examinând actele și lucrările dosarului, apreciază că susținerile petentului sunt neîntemeiate, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.
În concret, cercetările efectuate nu au evidențiat indicii sau probe care să ateste că intimata, în calitate pe care o avea de executor judecătoresc ar fi acționat cu rea-credință, încălcându-și îndatoririle de serviciu și prejudiciindu-l în acest mod pe petent.
Petentul avea deschisă calea justiției de a contesta la instanța civilă actele de executare pretins nelegale efectuate de intimată, lucru pe care de altfel l-a și făcut.
Astfel, prin sentința civilă nr. 553/7.02.2008 pronunțată de Judecătoria Petroșania fost admisă contestația la executare formulată de petent, în calitate de debitor și de soția acestuia și au fost anulate formele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 1/2007 de Executorul Judecătoresc - și încetarea executării silite pornite asupra imobilului, teren și casă de locuit, situat în comuna, sat, nr. 56, jud. H, pe considerentul că imobilul este proprietatea contestatoarei, care nu a fost obligată față de creditorul.
Este adevărat, că din actele premergătoare rezultă că intimata și-a întemeiat actele de executare silită pornite la cererea creditorului și în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3160/2007 a Judecătoriei Petroșani, pe adresa nr. 746/27.03.2007 a Primăriei com., însă Curtea nu poate reține că executorul judecătoresc cu rea-credință a procedat la continuarea procedurilor de executare silită și a indisponibilizat imobilul, în contextul în care din adresa primăriei rezultă că debitorul figura în evidențele fiscului ca proprietar asupra imobilului.
Cu alte cuvinte, din probele administrate cauzei nu se poate reține că intimata a continuat procedurile de executare silită asupra imobilului, cunoscând că acesta nu este proprietatea debitorului ( petentului din prezenta cauză).
Relevant sub acest aspect este tocmai împrejurarea dovedită cauzei că imobilul este proprietatea extratabulară a numitei, soția petentului. Ori, în contextul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, nu se poate susține că executorul judecătoresc "cu știință" a continuat formele de executare silită, în scopul de a vătăma interesele legale ale petentului, executorul judecătoresc bazându-se pe adresa emisă de organele administrației locale.
Mergând pe același raționament, atâta timp cât în sarcina intimatei, nu se poate reține vreun interes în derularea procedurii de executare silită pornită în condiții de legalitate, printr-o atitudine vădit tendențioasă, faptele acesteia nu realizează elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod just procurorul a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. d) Cod procedură penală, ca o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale care are ca obiect tragerea la răspunderea penală a numitei -.
În ce privește susținerile din plângere referitoare la cheltuielile fictive pe care le-a pretins intimata, Curtea apreciază că acestea urmează a fi solicitate eventual pe cale civilă și nu continuând pe cale oferită de procedura penală.
În consecință, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a) din Codul d e procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va fi obligat petiționarul să plătească statului suma de 30 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției din 29.04.2008 emise în dosar nr. 19/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă petiționarul să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.07.2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Concediu odihnă -
Semnează vicepreședintele Curții
Judecător
Red.
Dact.
2 ex./30.07.2008
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif
