Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 84/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.84/P/2009
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare - în primă instanță - plângerea penală formulată de petentul - născut la 13.09.1967, fiul lui și,în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 29 mai 2009, dată în dosar nr.268/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluției din 22 iunie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosar nr.289/II.2/ 2009, împotriva actelor procurorului, potrivit dispozițiilor art.2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat petentul în stare de arest lipsă fiind intimații și.
Ministerul Publica fost reprezentat prin doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul învederează instanței că nu dorește apărător din oficiu și că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra plângerii.
Petentul susține plângerea, solicitând admiterea acesteia, trimiterea cauzei la parchet în vederea efectuării cercetărilor, pentru motivele invocate pe larg în scris. Petentul susține, în esență, că a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului, întrucât în dosarele nr.124/C/2009, nr.145/C/2009, nr.146/C/2009, 162/C/2009 și 163/C/2009 întocmite de judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Oradeai -au fost admise plângerile sale, cum de altfel și prin încheierile din dosar nr.121 din 23 martie 2009, nr.147 din 6 aprilie 2009. Ca atare, rezoluția parchetului este nelegală, câtă vreme judecătorul delegat a confirmat că cele relevate de el în plângerea sa sunt întemeiate. Apreciază că inspectorul și agentul, angajați ai Penitenciarului Oradea au întocmite acte în fals care nu corespund realității, la distribuirea actelor pentru semnarea de primire acestea fiind antedatate. Totodată, învederează că nu i se predă corespondența primită, aceasta fiind păstrată la dosarul de penitenciar, cu toate acestea, cerându-i-se să semneze pe "dovezile de predare - primire", astfel că nici un act parvenit de la instituțiile statului pe numele său -parchet, poliție, instanțe - și care trebuiau să-i fie înaintate, ca urmare a semnării proceselor verbale de primire, nu au intrat în posesia sa. De altfel, Regulamentul de Aplicare a Legii nr.275/2006 la art.64, stipulează actele ce pot fi reținute la dosarul de penitenciar. Astfel, i-au fost reținute abuziv actele din dos.5358/2008 și 3261/2008 ale Curții de Apel Cluj, declarând în fals că am refuzat să semnez, întrucât nu i-au fost aduse la cunoștință la timp și semnând procesele verbale de primire actele erau reținute, cu toate că erau emise pe numele lui și nu Administrației Penitenciarului. Mai învederează faptul că a înaintat plângerea și sub aspectul relelor tratamente la care a fost supus în penitenciar, respectiv că în data de 6 martie 2009 când a sosit prin transfer la Penitenciarul Oradea nu i s-a asigurat timp de cinci zile regimul alimentare de 6 mese pe zi și injecțiile, el suferind de diabet, conform actelor medicale de la dosar, fiind dispus să facă în orice moment o criză diabetică. Această împrejurarea a fost reținută și de judecătorul delegat în dosarul nr.146/C/2009, fiindu-i admisă plângerea și obligată Administrația Penitenciarului să-i asigure dreptul la asistență medicală, la tratamente medicale și hrana corespunzătoare. Mai invocă petentul și faptul că deși a fost dus în instanță, a fost ținut pe coridoare și nu a fost prezentat în fața instanței. în sala de judecată și că. nu a fost audiat în prezenta cauză.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere ca nefondată a plângerii formulată de petentul și, drept urmare, menținerea ca legale și temeinice a soluțiilor atacate, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 29 mai 2009, dată în dosarul nr. 268/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa dispus, în temeiul art. 228 alin. 6, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de inspectorul de penitenciar și agentul șef adjunct, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută și pedepsită de art. 289 Cod penal și neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal și supunerea la rele tratamente,prevăzută și pedepsită de art. 267 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-a arătat, cu privire la prima infracțiune reclamantă, că în data de 19 martie 2009, petentului, care este deținut în Penitenciarul Oradea, i s-au prezentat mai multe citații și comunicări, toate antedatate și, deși i s-a cerut de către un angajat al penitenciarului să le semneze, acesta a refuzat, având în vedere antedatarea lor.
Cu privire la celelalte două infracțiuni reclamate, se arată că petentul este diabetic insulino-dependent și bolnav cardiac și, cu toate acestea, din 6 martie 2009, până în 10 martie nu a primit norma de hrană corespunzătoare regimului de diabet.
De asemenea, în zilele de 16 și 17 martie 2009, fost transportat la Penitenciarul Satu -M și, în această perioadă a primit hrană, la fel ca și ceilalți deținuți sănătoși, primind alimente constând în, biscuiți, gem și sărată, toate interzise consumului unui bolnav de diabet și cu probleme cardiace. De asemenea, petentul a invocat și faptul nu beneficiază de un aparat pentru măsurarea glicemiei și, din această cauză, nu poate să-și dozeze insulina pe perioada în care primește hrană.
A mai susținut petentul că deși a formulat o cerere, înregistrată sub nr. 189 din 9 martie 2009, prin care solicita să i se asigure dreptul la petiționare, cererea i-a fost respinsă în mod nelegal.
Procurorul de caz, pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, a reținut că în data de 16 martie 2009 s-a distribuit procedura de citare și comunicare cu persoanele deținute de către Serviciul de evidență din cadrul Penitenciarul Oradea, printre aceste acte aflându-se și cele destinate petentului și că, pe toate aceste acte, înainte de distribuirea pentru înmânare deținuților, au fost aplicate ștampilele care conțin mențiunea "luat la cunoștință deținut, data: 16 martie 2009".
Deoarece, în momentul în care s-a făcut distribuția, petentul nu se afla în Penitenciarul Oradea, actele i-au fost prezentate în data de 19 martie 2009, condiții în care petentul a refuzat să semneze de luare la cunoștință, pe motiv că ar fi fost antedatate, deși acea posibilitatea să scrie personal pe fiecare citație momentul luării la cunoștință, indiferent de data care apărea pe formula standard aplicată prin ștampilare.
S-a reținut că inspectorul și agentul au întocmit un număr de 5 procese-verbale, datate 19 martie 2009, în care au consemnat refuzul luării la cunoștință pentru fiecare comunicare în parte.
Procurorul a reținut că nu s-a săvârșit nici o infracțiune de fals intelectual de către cei doi angajați ai penitenciarului, odată ce în procesele-verbale sunt inserate date corespunzătoare adevărului.
S-a mai menționat că nu se poate reține vreun fals intelectual nici în privința aplicării ștampilei cu data de 16 martie 2009, câtă vreme aceasta s-a făcut la data distribuirii corespondenței de serviciul de evidență.
Cu privire la norma de hrană care trebuia să-i fie alocată petentului, s-a reținut că acesta a sosit, prin transfer din Penitenciarul Gherla, în Penitenciarul Oradea, în data de 6 martie 2009, în jurul orelor 19,00, într-o zi de vineri și cum alocarea normei de hrană se face zilnic cu 24 de ore înainte, iar pentru zilele sfârșitului de săptămână în ziua de vineri, până la orele 15,30, nu a mai fost posibilă întocmirea notei pentru alocarea de hrană specifică bolnavilor de diabet.
Cât privește hrana ce i se distribuie petentului pe timpul transportului, s-a reținut că, prin Ordinul MJ nr. 2713/C din 15 noiembrie 2001, la Norma 20, se prevede hrană, nefăcându-se distincție în privința deținuților bolnavi, condiții în care angajații penitenciarului nu au posibilitatea de a aloca altă hrană petentului pe parcursul unui transport.
Cu privire la cererea înregistrată sub nr. 189 din 9 martie 2009, s-a constatat că cererea s-a referit la obținerea a două copii și că aceasta a fost aprobată.
Față de cele mai sus arătate, procurorul a constatat că nu se poate reține în sarcina vreunei persoane angajată a Penitenciarului Oradea încălcarea vreunui prevederi legale care să constituie element material al infracțiunii de abuz în serviciu ori vreo activitate de natură a face parte din latura obiectivă a infracțiunii de supunere la rele tratamente.
S-a mai reținut, legat de împrejurarea că petentul nu a beneficiat de o hrană corespunzătoare regimului său medical pe parcursul transportului, că aceasta este cauzată de o deficiență de reglementare a operațiunilor interne din cadrul penitenciarelor și nu-i poate fi imputată unei persoane anume.
Procurorul de caz a comunicat o copie a rezoluției și cu Administrația Națională a Penitenciarelor, în vederea luării unor măsuri pentru reglementarea activității din penitenciare, de natură să prevină pentru viitor situații de natura celor descrise.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin rezoluția din 22 iunie 2009, dată în dosarul nr. 289/II.2/2009.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, apreciind că aceasta nu este legală, deoarece există mai multe dosare soluționate de judecătorul delegat la penitenciar, privind aspectele vizate de rezoluție.
În memoriul depus ulterior la dosar, petentul reiterează susținerile din plângere, făcând referire în plus la faptul că nu i se predă corespondența primită, aceasta fiind păstrată la dosarul de penitenciar, că deși este dus la instanțele unde citat, nu este prezentat la cauze. Mai invocă petentul și faptul că nu a fost audiat în prezenta cauză.
Examinând rezoluția prin prisma plângerii formulate și pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că este întemeiată, iar plângerea petentului este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Mai întâi, se impune precizarea că, au fost solicitate de la Penitenciarul Oradea, dosarele nr. 124/C/2009, 145/C/2009, 146/C/2009, 162/C/2009 și 163/C/2009 ale judecătorului delegat.
Din considerentele încheierii nr. 163 din 22 aprilie 2009 dată de judecătorul delegat în dosarul nr. 163/C/2009, rezultă că petentul are pe rolul instanțelor naționale, ale unităților de parchet sau de poliție un număr de 186 dosare, atât de natură penală, cât și civile.
În ceea ce privește prima infracțiune reclamată de petent, respectiv cea de fals intelectual se va reține că, într-adevăr petentului i-au fost comunicate, în data de 19 martie 2009, citațiile emise de Curtea de Apel Cluj în dosarele nr-, -, -, citația emisă de Tribunalul Satu -M în dosarul nr- și comunicarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea dată în dosarul nr. 153/P/2008.
Pe toate aceste acte a fost aplicată de Biroul evidență al penitenciarului ștampila "luat la cunoștință deținut" și data de 16 martie 2009.
Petentul a refuzat primirea lor, datorită faptului că pe acte era aplicată ștampila cu data de 16 martie 2009, condiții în care numiții și, delegați cu îndeplinirea procedurii, au întocmit, pentru fiecare act în parte, un proces-verbal în care au consemnat motivul pentru care petentul a refuzat primirea acestora acte. Unul dintre motivele de refuz ale petentului a fost acela că actele nu i-au fost aduse la cunoștință în termen util, iar altul că nu i s-a pus la dispoziție un exemplar al actelor comunicate.
Din adresa Penitenciarului Oradea nr. A2-22099/ din 10 aprilie 2009, aflată la dosarul parchetului, rezultă că, în data de 16 martie 2009, în jurul orei 14,00, s-a distribuit procedura de citare și comunicare cu persoanele aflate în stare de detenție de către serviciul evidență al unității de penitenciar, condiții în care, anterior distribuirii, pe toate actele s-a aplicat ștampila cu data de 16 martie 2009.
Deoarece petentul nu se afla în acea dată în penitenciar, fiind transferat în Penitenciarul Satu M, pentru a fi prezentat în instanță, actele i s-au comunicat în data de 19 martie 2009.
Așa cum s-a arătat mai sus, ca urmare a refuzului petentului de a primi actele, cele două persoane din cadrul evidenței, delegate cu îndeplinirea procedurii, au întocmit procesele-verbale la care s-a făcut referire, aflate și ele în copie la dosarul parchetului, în care au făcut referire la refuzul petentului de a le primi, precum și la motivele invocate de către acesta.
În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina celor doi angajați ai penitenciarului săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.
Astfel, potrivit art. 289 Cod penal, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări constituie infracțiunea de fals intelectual.
Or, inspectorul de penitenciar și agentul șef adjunct, au întocmit procesele-verbale la care s-a făcut referire, în care au consemnat doar împrejurări corespunzătoare adevărului.
Petentul avea posibilitatea să menționeze pe actele ce urmau a i se preda data reală la care le-a primit, sau să le ceară celor doi angajați să facă această mențiune.
Față de cele ce preced, curtea apreciază că, într-adevăr, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, inspectorul de penitenciar și agentul șef adjunct consemnând în procesele-verbale întocmite în data de 19 martie 2009, împrejurări conforme adevărului.
În ceea ce privește solicitarea petentului, de a i se preda actele comunicate de instanță sau de parchete, respectiv hotărârile sau rezoluțiile, se va constata că, așa cum rezultă din încheierea nr. 146 din 6 aprilie 2009, dată de judecătorul delegat în dosarul nr. 145/C/2009, în raport de dispozițiile art. 42 din Legea nr. 275/2006, plângerea petentului a fost admisă iar administrația penitenciarului a fost obligată să efectueze și să remită petentului copii ale documentelor aflate la dosarul său individual, costul copiilor fiind suportat de administrația locului de deținere.
În același sens s-a pronunțat judecătorul delegat și prin încheierea nr. 121 din 23 martie 2009, dată în dosarul nr. 124/C/2009.
În ceea ce privește celelalte două infracțiuni reclamate de petent, respectiv cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal și supunere la rele tratamente, prevăzută și pedepsită de art. 267 Cod penal, curtea va reține următoarele:
Petentul, care într-adevăr este diabetic insulino-dependent și cardiac, a sosit în Penitenciarul Oradea, prin transfer din Penitenciarul Gherla, în data de 6 martie 2009, zi de vineri, ora 19,00.
Așa cum rezultă din adresa nr. A2 - 22099/ din 7 mai 2009 Penitenciarului Oradea, aflată la dosarul parchetului, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează hrănirea persoanelor private de libertate, notele de efective întocmite de locțiitorul șefului de tură și aprobate de directorul adjunct pentru siguranță și regim sunt predate la compartimentul hrănire, în vederea întocmirii buletinului de distribuție a alimentelor, cu 24 de ore înainte, iar pentru sfârșitul de săptămână, respectiv pentru zilele de sâmbătă și duminică, nota de efective se întocmește în ziua de vineri, până la ora 15,30.
Deoarece petentul a sosit din transfer într-o zi de vineri, în jurul orelor 19,00, nu i-a putut fi alocată norma de hrană specifică bolnavilor de diabet, nota de efective fiind întocmită până la orele 15,30, însă acest lucru a fost remediat, începând cu ziua de luni, 9 martie 2009, dată începând cu care a fost întocmit tabelul nominal de alocare la regimul alimentar specific și meniurile zilnice, astfel încât să fie asigurate mesele necesare unei astfel de afecțiuni.
Astfel fiind, ținând seama de argumentele expuse în adresa la care s-a făcut referire mai sus, nu se poate reține în sarcina persoanelor care au aceste atribuții comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și supunere la rele tratamente.
Cât privește asigurarea, pe timpul transportului la instanțele de judecată a normei de hrană specifice unei persoane bolnave de diabet, curtea va constata că, judecătorul delegat, prin încheierea nr. 147 din 6 aprilie 2009, admis în parte plângerea petentului și a dispus obligarea administrației Penitenciarului Oradea ca, pe timpul transportului la instanțele de judecată din alte județe, să asigure persoanelor private de libertate, bolnave de diabet, alimentele care reprezintă hrana cuprinsă în norma nr. 20 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2713/C/2001, adaptată acestei afecțiuni.
Este de precizat că, potrivit acestei dispoziții, pe timpul transportului la instanțele de judecată în alte județe, persoanelor private de libertate li se asigură hrană care conține: biscuiți, telemea de vacă, conserve de legume, marmeladă, ouă de, pâine de, sărată sau afumată.
Ulterior, judecătorul delegat, prin încheierea nr. 247 din 13 iulie 2009, dată în dosarul nr. 244/C/2009, a răspuns din nou sesizării petentului, iar din considerentele încheierii rezultă că a luat toate măsurile necesare pentru ca persoanelor private de libertate, bolnave de diabet, să li se asigure alimentele care reprezintă hrana cuprinsă în norma nr. 20 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2713/C/2001, adaptată acestei afecțiuni.
Astfel fiind, curtea va constata că nu se poate reține în sarcina vreunei persoane angajate a Penitenciarului Oradea săvârșirea unei fapte care să intre în conținutul laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - neputându-se reține neîndeplinirea, cu știință, a unor atribuții de serviciu ori îndeplinirea lor mod defectuos - sau supunerea la rele tratamente - de asemenea, neputându-se reține în ceea ce-l privește pe petent încălcări abuzive ale regimului de cazare, de igienă, de alimentare, de muncă, de odihnă sau asistență medicală ori ale tratamente inumane sau degradante -, nici în acest caz nefiind întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiunii, condiții în care soluția procurorului este una temeinică și legală.
Se mai impune precizarea, în ceea ce privește aparatul de măsurare a glicemiei că, în cursul lunii aprilie 2009, mediul Penitenciarului Oradea, a discutat cu petentul în vederea unei programări la un consult diabetologic, pentru obținerea aparatului și, așa cum rezultă din nota telefonică întocmită, în 23 aprilie 2009, petentul a primit aparatul pentru măsurarea glicemiei cu bandeletele necesare.
Față de cele ce preced, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentului care, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza dispozițiilor art.2781alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea formulată de petentul - născut la 13.09.1967, fiul lui și,în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 29 mai 2009, dată în dosar nr.268/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluției din 22 iunie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în dosar nr.289/II.2/ 2009.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu petentul din Penitenciarul Satu M și părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
hotărâre / 23.10.2009
/ 23.10.2009.
3 ex.
1 com. cu petentul/23.10.2009
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
