Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 85/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 85
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă Chirvasă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat in examinare plangerea formulata depetentul, fiul lui si, nascut la 03.12.1954, domiciliat in com./sat C, jud. I, impotriva rezolutiei din 26.02.2008 data de procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel I in dosarul nr.142/P/2007 și a rezolutiei din 31.03.2008 data de Procurorul general adjunct al Parchetului de pe langa Curtea de Apel I in dosarul nr.251/II/2/2008.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta persoanele cercetate intimate și, și av. care raspunde pentru persoana cercetata intimata () A lipsa la acest termen. Lipsa fiind si persoanele cercetate intimate, și.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, in sensul ca s-a depus, prin Serviciul de registratura, adresa nr.-/03.07.2008 emisa de IPJ I - Serviciul Cercetari Penale, adresa ce se afla atasata la dosarul cauzei.
Interpelate de catre instanta, persoanele cercetate intimate si sustin ca stiu pentru ce anume au fost citati in prezenta cauza. Persoana cercetata intimata mai precizeaza ca a studiat dosarul la arhiva instantei.
Instanta invedereaza ca petentul a formulat plangere impotriva rezolutiei procurorului, pe care instanta trebuie sa o judece cu citarea tuturor partilor.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor.
Avand cuvantul persoana cercetata intimata, solicita respingerea plangerii. Sustine ca nu are nici o vină, in momentul cand detinutii sunt depusi in penitenciar, la toti detinutii li se intocmesc procese verbale de primire a documentelor, a echipamentului, a banilor, a tuturor obiectelor care le au asupra lor, iar in momentul cand pleacă din penitenciar, aceste bunuri se inapoiaza detinutului.
El, dacă avea de comentat sau de contestat, trebuia să conteste atunci cand a plecat din penitenciar in luna noiembrie, sau decembrie 2005, nu mai retine exact luna. Solicita a se mentine rezolutia procurorului.
Avand cuvantul persoana cercetata intimata solicita respingerea plangerii si a se mentine rezolutia data de procuror.
-. avand cuvantul pentru persoana cercetata intimata () A, solicita respingerea plangerii și a se mentine rezolutia data de Parchetul de pe langa Curtea de Apel
A se avea in vedere ca plangerea introdusa de catre petent, cu privire la așa-zisa faptă care a fost savarsita de A, trebuia s-o facă in termen de 60 de zile de la data comiterii, acea faptă cum a fost comisă in noaptea de 6-7 aprilie 2006, iar petentul a formulat plangerea la 17 iulie 2006. Ultimul termen expira la 07.06.2006. Deci, aproape cu o lună și ceva după termenul expirat.
Avand in vedere aceste precizari, solicita respingerea plangerii formulata de petent și a se mentine rezolutia de neincepere a urmaririi penale data de Parchetul de pe langa Curtea de Apel
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine ca, inainte de a pune concluzii, ar face o precizare care este foarte importanta in cauză și anume că, petentul, la un termen fixat la Curtea de Apel I, a declarat in sedinta publica, că nu se plange impotriva lui și a celorlalti politisti sau cadre din cadrul penitenciarului I, ci se plange numai impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale data de procuror.
initiala a petentului, a avut ca obiect nemultumirea față de faptul că, in perioada cât a fost reținut 24 de ore in Arestul IPJ și apoi in Penitenciarul I, nu i s-ar fi restituit bunurile pe care le avea asupra sa și o sumă de 4 milioane lei vechi, respectiv 400 lei RON.
Există un proces verbal din care rezultă că la data când petentul avea calitatea de inculpat si detinut, cand a fost transferat la un alt penitenciar i s-au restituit și sumele de bani și bunurile pe care le avea asupra lui. S-a incheiat in acest sens un proces verbal.
In ceea ce priveste plangerea impotriva solutiei procurorului, plangerile au fost gresit indreptate. Întâi plangerea a fost adresată Curtii de Apel I, apoi Consiliului Superior al Magistraturii și in final Parchetului de pe langa Curtea de Apel
Nemultumirea petentului constă in faptul că nu a fost solutionată cu operativitate, cu celeritate, in sensul ca s-ar fi tergiversat cercetarile.
Este adevarat că dosarul inițial a fost repartizat unui procuror, dosarul a căpătat numărul 59/P/2007, din cauze obiective, procurorul plecând in concediu de maternitate, a fost redistribuit dosarul la alt procuror, care a dat o soluție.
Petentul a fost audiat la 08.05.2007 de procurorul de caz, iar dupa aceea, nu s-a mai procedat la reaudierea acestuia pentru ca nu se mai impunea. Acest lucru l-a nemultumit.
De asemenea, petentul mai sustine ca trebuiau să se efectueze cercetari și impotriva lui și a lui pentru infractiunile de lovire si de rele tratamente, adică, pe perioada cât era in Penitenciarul I, alți deținuți l-au agresat, l-au lovit, l-au lipsit chiar și de dreptul de a scrie petiții, ori acest lucru nu s-a demonstrat in cursul urmaririi penale, așa incât, apreciaza ca plangerea este nefondata, solutia dată de procuror in aceasta cauza este fondată si solicita a fi mentinuta.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- petentul a formulat plângere împotriva Rezoluției nr. 142/P/2007 din 26.04.2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și a Rezoluției nr. 251/II/2/2008 din 31.03.2008 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.
În motivarea plângerii petentul arată că este nemulțumit de cele două rezoluții care au fost date cu rea -credință dispunându-se neînceperea urmăririi penale și respingerea plângerii de procurorul adjunct și nu de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, așa cum prevede Codul d e procedură penală în art. 278.
Petentul arată că i-a fost încălcat dreptul la petiții, dreptul la corespondență și dreptul la tratament medical, fiindu-i pusă în pericol grav sănătatea.
Se arată în plângere că odată cu transferarea petentului din Penitenciarul Iași în Arest nu i-au fost înmânate bunurile specificate în plângere și de aceea se consideră parte și parte civilă și solicită daune morale față de conducerea Penitenciarului Iași iar conducerea Inspectoratului Județean de Poliție Iad at dovadă de complicitate și toleranță cu privire la actele ilegale ale Penitenciarului și.
Arată petentul că medicul arestului i-a refuzat tratamentul medical și l-a supus forțat să presteze munci administrative deși se deplasa în cârje metalice pe durata detenției iar la Penitenciar a fost declarat inapt medical pentru a munci.
Petentul arată că i-a fost deschisă corespondența oficială și a avut un șoc fizic și psihic când a fost lovit de cei 2 deținuți și i-au fracturat dintele iar reținerea sa a fost ilegală, hotărârea instanței fiind cu drept de recurs de la comunicare.
Se arată că a fost privat de libertate în mod abuziv și cu rea -credință încă 3 zile, deși trebuia să fie eliberat pe 30.04.2006 iar biletul de liberare este semnat de persoane care nu aveau dreptul și a beneficiat de învoiri ca șantaj, pentru a nu depune plângere pentru rele tratamente. Petentul solicită desființarea celor 2 rezoluții și reținerea cauzei pentru judecată.
În dovedirea plângerii, petentul depune la dosarul cauzei actele de la filele 7-15 și 53-94.
S-a atașat la dosarul cauzei rezoluția nr. 251/II/2008 din 31.03.2008 și dosarul nr. 142/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în care s-a pronunțat rezoluția din 26.02.2008.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Petentul a formulat plângere la data de 21.03.2007 împotriva conducerii Penitenciarului d e Maximă Siguranță I și a conducerii Inspectoratului de Poliție Județean I pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, supunere la rele tratamente și refuzul înmânării bunurilor personale și valori financiare.
Petentul este nemulțumit de faptul că a fost transferat abuziv când era arestat, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I în Arestul I, fără acceptul său și a fost ținut în arest 24 ore după expirarea termenului de recurs, nefiindu-i înmânate citațiile primite în arest, necunoscând termenele de judecată în procesele pe care le avea la instanța de judecată.
Petentul sesizează și faptul că în Arestul Iaf ost supus la presiuni psihice, morale și materiale de către deținuții A și, care în noaptea de 6/7.04.2006 l-au agresat cauzându-i leziuni ce au necesitat 6-7 zile în grijiri medicale, conform certificatului medico -legal nr. 871/4.05.2006 iar pentru faptele acestora se fac vinovate persoanele din conducerea IPJ și agenții care efectuau supravegherea deținuților, faptele comițându-se cu "acordul tacit" al acestora.
În cauză au fost efectuate actele premergătoare și prin rezoluția nr. 142/P/2007 din 26.02.2008 s-a dispus în temeiul art. 228 al. 6 raportat la art. 10 lit. "a,d,f" Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal (fapta nu există;, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, 267 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal (faptele nu există), și, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal (faptele nu există), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal (10 lit. "d" Cod procedură penală); șiA,pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al. 2, 193 Cod penal (10 lit. "f" Cod procedură penală) și art. 267 Cod penal (10 lit. "d" Cod procedură penală).
Pentru a hotărî astfel, procurorul a reținut următoarele:
Numitul a fost deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I de la data de 14.10.2005 în baza mandatului de executare a pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2713/29.05.2003 a Judecătoriei Iași.
La data de 2.11.2005 condamnatul a fost predat pentru cercetări la. I, conform adresei nr. - din 2.11.2005 a I - Serviciul Cercetări penale, unitate din care a și fost pus în libertate, conform sentinței penale nr. 2052/27.04.2006 a Judecătoriei Iași. La transferul din penitenciar în Arestul I deținutul a fost predat împreună cu dosarul de penitenciar, banii, bunurile personale și de valoare pe care le deținea la data depunerii pentru executarea pedepsei privative de libertate (a se vedea adresa nr. X--/10.01.2008 a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I, precum și dosarul de penitenciar).
Din perspectiva celor constatate, în sarcina făptuitorilor nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte penale de natura celor sesizate.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de conducerea Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I pe perioada detenției petentul este de relevat faptul că aceasta s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale.
Astfel, din adresa nr. X--/10.01.2008 a penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I rezultă faptul că deținutul a fost arestat la data de 14.03.2005 și depus la aceeași dată în Penitenciarul Iași pentru executarea unei pedepse privative de libertate de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2713/29.05.2003 a Judecătoriei Iași.
La data de 2.11.2005 condamnatul a fost predat pentru cercetării la. I, conform adresei nr. -/2.11.2005 -Serviciul Cercetări penale.
De menționat este faptul că transferul deținutului în Arestul s-a realizat urmare unor plângeri formulate de către și prin care sesiza aspecte de natură penală, fapt ce a impus efectuarea unor verificări în legătură cu aspectele sesizate (a se vedea adresa nr. -/2.11.2005 a I).
Cu prilejul transferării deținutului către Arestul I, acesta a fost predat împreună cu dosarul de penitenciar, banii, bunurile personale și de valoare pe care le deținea la data depunerii pentru executarea pedepsei privative de libertate (a se vedea procesul -verbal nr. 747/2.11.2005).
După data predării către I, condamnatul nu au mai revenit în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, astfel că activitatea conducerii instituției vizează perioada 14.10 -02.11.2005.
Față de cele constatate, în sarcina numitului - persoană care a îndeplinit funcția de director al Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I în perioada evocată, conform adresei nr. X/31492/20.06.2007 - nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, activitatea acestuia, fiind desfășurată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 275/2006.
În legătură cu activitatea desfășurată de conducerea I, precum și a personalului care efectua supravegherea deținuților în perioada în care petentul s-a aflat în arest, sunt de făcut următoarele precizări:
În perioada 2.11.2005 -3.05.2006, perioadă în care deținutul s-a aflat în Arestul I, funcțiile de conducere au fost îndeplinite de către comisar șef, comisar șef, precum și de comisar de poliție, care a îndeplinit funcția de șef arest.
Conform dosarului de penitenciar al condamnatului, a documentelor înaintate de I și a adresei nr. -/28.01.2008, reclamantul a fost transferat în Arestul I la data de 2.11.2005 conform adresei nr. -/2.11.2005;
La data introducerii în arest a fost încheiat procesul -verbal de percheziție corporală la introducerea în arest, nr. 747/2.11.2005. Actul evocat conține date cu privire la persoana care face obiectul percheziției (date de stare civilă, precum și situația medicală), precum și cu privire la bunurile aflate în posesia acestuia. În procesul -verbal nr. 747/2.11.2005 sunt consemnate bunurile aflate asupra condamnatului, nefiind însă menționată vreo sumă de bani și nici bunurile personale pretins a fi reținute la plecarea din penitenciar, respectiv o giacă din piele și o pereche de pantaloni din stofă.
Procesul -verbal întocmit la introducerea în Arestul I (la momentul transferului din Penitenciarul Iași ), face dovada bunurilor pe care deținutul le avea asupra sa, actul fiind semnat de către arestat, fără însă a formula vreo obiecție cu privire la nerestituirea unor bunuri de către funcționarii penitenciarului.
De precizat este faptul că, pe perioada deținerii sale în arest, condamnatul a fost transferat și în alte unități de deținere din țară ( Penitenciarul Rahova ), urmare afacerilor judiciare pe care petentul le avea și pe rolul altor instanțe ( Înalta Curte de Casație și Justiție, spre exemplu).
De asemenea, nu lipsit de semnificație este și faptul că pe toată perioada deținerii în Arestul I, petentul a beneficiat de "regimul liber" de executare, aspect care rezultă din procesul -verbal din data de 11.11.2005, angajamentul condamnatului, precum și din declarațiile martorilor și. Procesul -verbal întocmit conform ordinului nr. -/27.09.2002 consemnează activitatea comisiei de selectare a deținutului pentru a presta activități gospodărești în cadrul unității. Totodată, "angajamentul" dat de deținut cu prilejul selecționării sale prin procesul -verbal din 11.11.2005 atestă "regimul privilegiat" de care acesta a beneficiat în perioada executării pedepsei în cadrul
În aceeași perioadă, deținutul a beneficiat de două învoiri în perioadele 04.03. (ora 10,00) până la data de 06.03. (ora 14,00) 2006 și 22.04.2006 (ora 9,00) până la 25.04.2006 (ora 8,00).
Aspectele menționate au fost evocate pentru a releva faptul că susținerile petentului cu privire la "agresiunile psihice și fizice" la care ar fi fost supus pe perioada detenției, cu acordul tacit al conducerii I sunt lipsite de substanță.
De altfel aspectele evocate sunt confirmate și de martorul, fost deținut, coleg de cameră cu petentul și beneficiar al aceluiași regim de executare cu acesta.
Mai mult, atât, cât și martorul au declarat faptul că petentul, beneficiind de "regimul deschis", conform regulamentului, avea acces liber în arest și, de asemenea, bunurile personale și banii se aflau în posesia acestuia și nu la magazia unității.
Ambele persoane susțin că deținutul a părăsit arestul cu bunurile personale și precizând totodată că, în situația în care nu i-ar fi fost restituite parte din bunuri, la plecare ar fi putut solicita acest lucru, cu atât mai mult cu cât, la acel moment au fost prezenți și comisarii și.
Prin urmare, omisiunea consemnării în procesul -verbal de percheziție corporală, întocmit la introducerea în arest a predării bunurilor și valorile aparținând petentului, obligațiile care intră, conform adresei nr. -/28.01.2008 a I - în sarcina șefului de schimb, respectiv, nu poate fi asociată acțiunii sau inacțiunii cerută de legiuitor pentru existența infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
În raport de cele consemnate, în ceea ce privește activitatea numitului, constând doar în neconsemnarea mențiunilor evocate -omisiune ce ar putea fi calificată C mult ca și abatere disciplinară - neînceperea urmăririi penale.
În ceea ce privește acuzația conform căreia, pe perioada deținerii în arest, petentul ar fi fost agresat de către alți deținuți, însă șeful arestului I - comisarul nu a dispus nici o măsură, sun t de făcut următoarele precizări:
În conținutul plângerii penale, petentul nu face referire în mod expres, la o agresiune exercitată asupra sa în noaptea de 6/7.04.2006 de către doi deținuți, pentru ca, în declarația dată procurorului, să precizeze că astfel de evenimente se petrec în mod frecvent, fără ca șeful arestului să ia măsuri împotriva persoanelor vinovate.
Întreaga activitate infracțională, conform susținerilor petentului s-ar fi realizat și cu acordul cadrelor care au asigurat supravegherea deținuților în noaptea pretinsului incident.
Din verificările efectuate în cauză a rezultat faptul că. în noaptea de 6/7.04.2006, serviciul de pază și supraveghere a persoanelor private de libertate aflate în camera 19 din Arestul, I, situată la etajul II și care a constituit postul nr. 2 de pază, a fost asigurat de către agentul șef și agent șef adjunct.
Din adresa nr. -/11.01.2008 a I - Serviciul Cercetări Penale, rezultă că în perioada detenției în arest a condamnatului nu au existat sesizări din care să rezulte implicarea sa în vreun eveniment care să-i fi cauzat leziuni.
De altfel, plângerea care vizează săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 al.2 și 193 Cod penal a fost introdusă cu nerespectarea termenului prev. de art. 284 Cod procedură penală (a se vedea prima plângere care a fost restituită petentului, întrucât a fost formulată cu nerespectarea disp. Art. 222 Cod procedură penală, formulată la data de 17.07.2006), motiv pentru care urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale față de A și.
Cât privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal, pretins a fi fost comisă de către cei doi deținuți, de persoanele din conducerea unității și de către persoanele ce au asigurat supravegherea deținuților în noaptea de 6/7.04.2006, sunt de făcut următoarele precizări:
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal este necesar ca subiectul activ al infracțiunii să fie calificat, respectiv doar de o persoană care, datorită calității sale, are posibilitatea și autoritatea de a dispune cu privire la tratamentul persoanelor aflate în stare de reținere, deținere ori în executarea unei măsuri de siguranță sau educative.
Sub aspectul elementului material, este necesar ca activitatea făptuitorului să se realizeze prin acțiuni de supunere la rele tratamente care, în înțelesul legiuitorului, implică abateri nepermise de la condițiile de deținere, igienă, hrană, îmbrăcăminte, regim de odihnă, muncă plimbare, asistență medicală, etc.
Prin urmare, raportat la condițiile cerute de legiuitor prin incriminarea în disp. art. 267 Cod penal, nu se poate reține în sarcina numiților A și săvârșirea infracțiunii de supunere la rele tratamente, neputând fi subiecți calificați ai infracțiunii sesizate.
În ceea ce-i privește pe comisarul, în calitate de șef arest pe perioada detenției reclamantului, cât și pe agenții și care au asigurat paza deținuților în noaptea pretinsei agresiuni asupra petentului (6/7.04.2007), nu se poate reține că activitatea acestora s-ar fi realizat în afara dispozițiilor legale și că s-ar circumscrie laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 267 Cod penal.
În ceea ce privește acuzația conform căreia punerea în libertate a reclamantului s-a realizat cu depășirea termenului prevăzut de lege, cu 24 de ore, sunt de făcut următoarele precizări:
Conform adresei nr. -/28.01.2008 a I - Serviciul Cercetări penale - în perioada 28.04. -3.05.2006 situația persoanelor private de libertate cărora le expira baza legală de deținere era verificată de ofițerul responsabil de arest, comisar și șeful Serviciului Cercetări Penale, comisar șef.
În cauză, prin sentința penală nr. 2052 din 27.04.2006 a Judecătoriei Iașia fost admisă cererea de liberare condiționată a condamnatului.
Copia disp. sentinței penale a fost primită la arest la data de 28.04.2006 și tot în aceeași zi i-a fost comunicată deținutului pe bază de semnătură (colțul din dreapta sus).
Deținutul a fost pus în libertate la data expirării termenului de recurs, respectiv 3.05.2006 (cu precizarea că ziua de 1.05.2006 a fost zi nelucrătoare) când sentința penală nr. 2052/2006 a rămas definitivă prin nerecurare, termenul de recurs făcându-se în conformitate cu disp. art. 186 al. 2 și 4 Cod procedură penală.
De altfel, aceeași mențiune - cu privire la data rămânerii definitive a sentinței penale - a fost făcută și de instanța de judecată pe exemplarul doi al copiei dispozitivului prezentat de personalul arestului în ziua de 3.05.2006.
Prin urmare, în mod corect s-a dispus punerea în libertate a deținutului la data de 3.05.2006, dată la care sentința a rămas definitivă și a devenit executorie, conform art. 415 al. 1 Cod procedură penală.
Cât privește susținerea petentului, conform căreia nu i-ar fi fost înmânate citațiile emise în procesele pe care petentul le avea pe rolul instanțelor de judecată, ceea ce a avut drept consecință pierderea termenelor de judecată, este de menționat faptul că aceste susțineri nu sunt conforme realității.
Astfel, din adresa nr. 51193/4.05.2006 a I - Serviciul Cercetări Penale, rezultă incontestabil, faptul că, ulterior eliberării deținutului, au fost restituite Tribunalului Iași citațiile emise în dosarul nr. 4895/2005 și 15/2006, cu precizarea că persoana citată a fost liberată condiționat.
Prin urmare, aducându-se la cunoștință instanței de judecată aspectul punerii în libertate a persoanelor citate (adresa fiind înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 4895/8.05.2006) și, implicit, nerealizarea procedurii de citare la locul de deținere, instanța de judecată urma să respecte procedura de citare la domiciliul petentului, conform disp. art. 291 Cod procedură penală.
Având în vedere actele de urmărire penală administrate în cauză, nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte de natură penală, în sarcina făptuitorilor.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care a repartizat-o spre soluționare Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași cu respectarea prevederilor art. 278 al. 1 Cod procedură penală.
În motivarea plângerii petentul susține aceleași motive, solicitând reanalizarea cauzei prin prisma motivelor arătate în plângerea inițială, contestând rezoluția procurorului și cerând cercetarea celor vinovați pentru vătămarea fizică și materială care i-a fost produsă pe timpul detenției.
Prin rezoluția nr. 251/II/2/2008 din 31.03.2008 Procurorul General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iașis -a dispus în conformitate cu prevederile art. 275 -278 Cod procedură penală, respingerea plângerii numitului ca nefondată, reținându-se că motivele de nelegalitate invocate de petent nu se confirmă.
Astfel, la data de 17,VII.2006 petentul adresează o plângere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, care neîndeplinind condițiile prevăzute de art. 222 Cod procedură penală i se restituie cu indicația de a respecta aceste prevederi, cu atât mai mult cu cât petentul a fost polițist.
Ulterior, se adresează și Consiliului Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară - Serviciul Inspecției Judiciare pentru Procurori, care prin adresa 1346/IJ/533//2006 din 14.XII.2006 i se răspunde în același sens, adresă prin care i s-a precizat și ce trebuie să cuprindă o plângere.
La data de 19.III.2007, petentul adresează o altă plângere Curții de Apel Iași, prin care solicită a se efectua cercetări pentru infracțiunea de abuz în serviciu, supunere la rele tratamente și refuzul înmânării bunurilor personale și valori financiare, plângere în care relatează și incidentul din noaptea de 6/7.04.2006.
Această plângere este înregistrată la Curtea de Apel Iași cu nr. 59/P/2007 și este trimisă, conform dispozițiilor procedurii penale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, organ competent de a efectua urmărirea penală.
La data de 28.III.2007 plângerea este repartizată procurorului pentru a cita petentul și de a stabili obiectul plângerii, persoanele reclamate și faptele săvârșite (lucrarea este înregistrată cu nr. 303/VIII/1/2007).
Petentul este audiat de procuror lad ata de 8.2007, când a precizat faptele pentru care solicită cercetarea și persoanele vinovate.
Urmare referatului întocmit de procuror la data de 17.2007, procurorul general dispune a se efectua cercetări de către același procuror.
În cauză s-au administrat probe până la data de 19.XII.2007, când dosarul a fost redistribuit doamnei procuror, urmare intrării în concediul prenatal a doamnei procuror, care a apreciat că nu se im pune reaudierea petentului.
Petentul este în eroare și cu privire la termenul de soluționare, în 20 zile a dosarului, iar art. 277 Cod procedură penală prevede acest termen de soluționare, însă a plângerii împotriva soluției.
Examinând actele dosarului și lucrările dosarului, se constată că, rezoluția dată de procuror este legală și temeinică.
Astfel, în mod legal, procurorul a constatat că plângerea făcută împotriva deținuților -A și pentru infracțiunile prev. de art. 180 și 193 Cod penal este tardivă întrucât fapta reclamată s-a pretins a fi comisă în noaptea de 6/7.IV.2006 iar petentul a făcut prima plângere la data de 17.VII.2006, termenul fiind de 2 luni, expirând la data de 7.VI.2006.
În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 267 Cod penal, de către cei doi deținuți nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât subiectul activ trebuie să fie calificat iar sub aspectul laturii obiective constă în acțiuni de supunere la rele tratamente, însă petentul nici măcar nu a sesizat incidentul astfel că nu poate fi reținută această infracțiune privind pe ofițerul responsabil de arest, comisarul și privind pe agenții și care a asigurat deținuților.
Referitor la acuzația petentului privind faptul că a stat în arest 24 ore mai mult, de asemenea nu se confirmă, întrucât deținutul a fost pus în libertate la data expirării termenului de recurs, respectiv la data de 3.2006, dată la care a luat cunoștință și atunci când a semnat de primire a copiei sentinței penale nr. 2052 din 27.IV.2006 a Judecătoriei Iași.
Din actele dosarului rezultă că citațiile primite la Arestul. I după liberarea petentului, tot conform procedurii, au fost restituite Tribunalului Iași, cu precizarea că persoana citată a fost liberată condiționat.
În ceea ce privește acuzația că atât conducerea Penitenciarului Iași cât și a nu i-a restituit bunurile personale și că în mod abuziv a fost transferat, de asemenea nu se confirmă.
Astfel, petentul a fost arestat în baza unui mandat de executare a pedepsei la data de 14.2005 și depus la Penitenciarul Iași unde a stat până la data de 2.XI.2005 când a fost transferat în Arestul I fiind eliberat la data de 3. 2006, fiind selecționat pentru a executa pedeapsa în Arestul în vederea efectuării unor lucrări administrative și nu a mai revenit în penitenciar, însă cu prilejul transferării deținutului, acesta a fost predat împreună cu dosarul de penitenciar, banii și bunurile personale, astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, conducerii, respectiv a directorului.
Apoi, în toată perioada 2.XI.2005 -3.2006, petentul a avut mai multe afaceri judiciare, la mai multe instanțe astfel că a fost transferat la Penitenciarul Brașov, Penitenciarul Rahova și Arestul
Din actele dosarului, rezultă că în momentul transferului la Penitenciarul Rahova petentul a avut asupra sa suma de 4 milioane lei.
De asemenea, în Arestul, petentul s-a bucurat de un tratament de "regim liber" de executare iar când a fost transferat a dat un angajament și totodată a beneficiat și de două învoiri.
Petentul a formulat plângere la instanță în termenul prevăzut de art. 278 ind. 1 al. 1 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petent în plângere dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestuia împotriva rezoluțiilor nr. 142/P/2007 din 26.02.2008 și 251/II/2/2008 din 31.03.2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Codul d e procedură penală stipulează în art. 228 că organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art. 221 Cod procedură penală), dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10, cu excepția celui de la lit. b ind. 1.
Potrivit art. 10 lit. "a,d,f" Cod procedură penală, dacă fapta nu există, îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată.
Raportat faptelor reclamate de petentul în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată, de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele reclamate, pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art. 228 al. 4 Cod procedură penală.
La data de 14 oct. 2005 numitul a fost condus de organele de poliție la Penitenciarul Iași, fiind încarcerat în baza mandatului nr. 3552/29.09.2005 de executare a pedepsei de 1 an închisoare, emis în baza sentinței penale nr. 2713/29.05.2003 a Judecătoriei Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1 Cod penal.
Deținutul la data de 2 nov. 2005 fost transferat în Arestul I, iar la data de 3.05.2006 a fost pus în libertate, conform sentinței penale nr. 2052/27.04.2006 a Judecătoriei Iași și biletului de liberare nr. 229/3.05.2006 emis de
Pe durata detenției acesta a fost transferat la Penitenciarul Brașov, Penitenciarul Rahova și Arestul B, unde a avut mai multe afaceri judiciare.
Transferul deținutului către Arestul I s-a făcut în baza adresei nr. -/2.11.2005a -Serviciul Cercetări Penale, ca urmare a plângerilor formulate de acesta și care impuneau efectuarea de verificări.
Odată cu acesta s-a predat dosarul de penitenciar, întocmindu-se procesul -verbal de percheziție corporală la introducerea în arest nr. 747/2 nov. 2005, în care sunt consemnate bunurile și valorile pe care le avea asupra sa, neputându-se reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal de către directorul de la acea dată a Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță I, întrucât petentul nu a cerut restituirea vreunor bunuri aflate în custodia Penitenciarului Iași iar directorul acestuia ar fi refuzat să le restituie.
Cât privește obiecțiile petentului cu privire la punerea în libertate la 3.05.2006 și returnarea unor citații la instanțele de unde proveneau acestea sunt nefondate, întrucât punerea în libertate s-a făcut la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2052/2006 și a expirării termenului de recurs iar din lucrările cauzei rezultă că citațiile nr. 4895/2005 și 15/2006 privind pe au fost procedural restituite Tribunalului Iași, fiind primite la. I după punerea în libertate a acestuia.
Din procesul -verbal întocmit de rezultă că deținutul a fost folosit la munci gospodărești în baza angajamentului din 11.11.2005 și a avut o comportare foarte bună cu agenții de poliție care deservesc arestul, cu arestații, câștigând prin muncă 52,99 zile, beneficiind și de 2 învoiri.
Prin plângere petentul arată că este nemulțumit și de soluția dată de procuror cu privire la faptele de lovire și amenințare, săvârșite în noaptea de 6 spre 7.04.2006 de deținuții -A și împotriva sa.
Față de termenul de 2 luni, prevăzut de art. 284 Cod procedură penală pentru introducerea plângerii și data când petentul a formulat prima plângere 17 iulie 2006 în mod legal procurorul a reținut că plângerea acestuia este tardivă, expirând termenul prevăzut de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. În ce privește săvârșirea de către cei 2 deținuți a infracțiunii de supunere la rele tratamente prev. de art. 267 Cod penal soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii este legală și temeinică, întrucât subiectul activ trebuie să fie calificat.
În activitatea șefului I - și a agenților de pază a deținuților, și din perioada reclamată de petent, nu se pot reține abateri sau încălcări ale dispozițiilor legale care s-ar circumscrie laturii obiective a infracțiunii de supunere la rele tratamente prev. de art. 267 Cod penal sau art. 246 Cod penal.
Nici în sarcina numiților și, comisari șefi ai I în perioada reclamată, nu se poate reține săvârșirea vreuneia din infracțiunile prev. de art. 246, 267 Cod penal, soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că faptele nu există fiind legală.
Față de această situație, soluția adoptată de Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, de respingere ca nefondată a plângerii petentului este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în bata art. 278 ind. 1 al. 8 lit. "a" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluțiilor atacate.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulata de petentul împotriva Rezoluției nr.142/P/2007 din 26.02.2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași si a Rezoluției nr.251/II/2/2008 din 31.03.2008 a Procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care le menține.
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, obliga petentul să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs, in termen de 10 zile de la pronunțare pentru persoanele cercetate și și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțata în ședința publica, azi, 02.09.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
23.09.2008
Președinte:Mihaela Chirilă ChirvasăJudecători:Mihaela Chirilă Chirvasă
