Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 86/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂN I
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.86/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer judecător
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției procurorului din data de 30.07.2009 dată în dosar nr.19/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, menținută prin rezoluția procurorului general din 04 septembrie 2009 dată în dosar nr.689/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul, lipsă fiind intimații, el, A, G, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, petentul menționează că a depus la dosar o cerere și nu i s-a răspuns. Arată că a solicitat audierea martorilor A, locotenent jurist, angajat la Inspectoratul de Jandarmi Județean S și, angajat la Poliția municipiului Z; efectuarea unei expertize judiciare pentru a se putea dovedi existența infracțiunii de mărturie mincinoasă și instigare la mărturie mincinoasă; prezentarea întâmpinării depuse de către procurorul general sub semnătura unui reprezentant.
Reprezentantul Parchetului, referitor la cele solicitate arată că nu există dispoziție de prezentarea întâmpinării iar celelalte probe solicită respingerea lor ca inadmisibile având în vedere faza procesuală în care ne aflăm.
Instanța, deliberând, respinge probele solicitate cu motivarea că în această fază procesuală nu se pot administra probe și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a plângerii.
Petentul, își menține în totalitate plângerea formulată solicitând admiterea ei, desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la parchet în vederea deschiderii urmăririi penale față de făptuitori. Astfel, susține că în cauză nu s-a efectuat o cercetare penală legală. În mod eronat, procurorul, în motivarea rezoluției din dosarul nr- a copiat pasaje întregi din conținutul dosarului - în loc să motiveze în fapt plângerea lui. Actele și probele din acest dosar fac referire la o cercetare penală dintr-o altă plângere. În motivarea plângerii, procurorul nu s-a pronunțat legal pe cele două capete de cerere cuprinse în cele două plângeri. Întreaga motivare a rezoluției semnată de procurorul de caz și însușită de procurorul general s-a bazat pe probe și concluzii puse în dosarul -, dosar care are cu totul alt obiect. Susține că nu s-a administrat nici o probă pentru a se dovedi dacă există sau nu infracțiunile din cauză. Pentru toate acestea, solicită admiterea plângerii.
Reprezentantul Parchetului, raportat la actele premergătoare efectuate în cauză, apreciază că rezoluția procurorului este temeinică și legală motiv pentru care solicită respingerea plângerii și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Prin plângerea formulată în cauză de petentul, acesta a solicitat desființarea rezoluției din 30 iulie 2009 dată în dosar nr. 19/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj confirmată prin rezoluția dată în dosar nr. 689/II/22009 din 04.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,
Prin rezoluția menționată s-a reținut că petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al persoanelor vătămate (mama petentului), cât și al SRL (al cărui administrator este) împotriva făptuitorilor și, pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 a1.1 din penal și fals în declarații prev. de art. 292 din penal.
În continuarea precizărilor la plângere date în fața procurorului, petentul a precizat că în calitatea sa de ziarist, a aflat "din surse" că a existat o înțelegere între făptuitorii și și executorul judecătoresc și căpitanul de jandarmi -, ca martorii și să declare că, cu ocazia executării silite a petentului din 16.03.2006, ca urmare a unei hotărâri judecătorești, să declare în sensul că nu s-a întâmplat nici o ilegalitate și nu s-a săvârșit vreo infracțiune, fapt contrazis, susține petentul de afirmațiile sale, ale mamei sale și ale martorei.
Pentru aceste motive, petentul a declarat că înțelege să se plângă împotriva executorului judecătoresc și a căpitanului - - din cadrul Inspectoratului de jandarmi județean S, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260 a1.1 din penal.
De asemenea, petentul a declarat că se plânge pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260 a1.1 din penal față de toți participanții la acțiunea de executare silită, inclusiv colonel el, care la data executării silite avea calitatea de comandant al Inspectoratului de jandarmi județean S, precum și împotriva tuturor jandarmilor prezenți la executarea silită și a polițiștilor care au intervenit.
În data de 18.05.2009, petentul a revenit cu o nouă plângere penală împotriva executorului judecătoresc, cerând tragerea la răspundere penală a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din penal, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 din penal și neglijență în serviciu prev. de art. 249 din penal, infracțiuni care au făcut obiectul dos. penal nr. 275/P/2007, soluționat prin neînceperea urmăririi penale, soluție rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de petent, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, conform deciziei penale 1637/12 mai 2008, dosar nr. -.
Petentul a declarat că solicită cercetarea persoanelor mai sus menționate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă, întrucât consideră că toți acești făptuitori le-au cerut în mod imperativ numiți lor și să facă declarații mincinoase în sensul disculpării executorului și a celorlalți jandarmi și polițiști prezenți.
În continuarea declarației, petentul a menționat că cei doi martori au declarat în fals și în mod mincinos faptul că au văzut scene care s-au desfășurat la domiciliul său cu ocazia executării silite și că din poziția în care se aflau, între parter și etajul I pe casa scărilor aveau câmpul vizual obturat de poziția lor și de prezența unor jandarmi și a unor civili prezenți pe holul de la intrarea apartamentului și în fața ușii de la intrarea în apartament.
Prin urmare, petentul a apreciat că datorită declarațiilor mincinoase ale martorilor s-a pronunțat o rezoluție greșită în dosar nr. 275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc și a celorlalți făptuitori, respectiv polițiști și jandarmi implicați în cauză.
Din cercetările efectuate în cauză rezultă următoarele:
Persoanele vătămate și mama sa, au formulat plângere penală împotriva comisarului de poliție Comandantul Poliției Z, și colonel el - comandantul Inspectoratului de Jandarmi Județean S pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din penal, căpitan și serg. maj. (ambii din cadrul S), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 a1.2 din penal, art. 246 din penal, art. 250 a1.2 din penal, art. 192 a1.2 din penal și art. 208 a1.1, 209 a1.1 lit. a din penal, a lt. A, serg. maj. G, serg. maj., (toți in cadrul 1. S) și executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 din penal, art. 250 al.2 din penal, art. 192 al.2 din penal și art. 208 alin. 1, art. 209 al.2 lit. a din penal, precum și a agenților de poliție, G și, toți din cadrul. mun. Z, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 264 alin. 1 din penal și art. 249 alin. 1 din penal.
Prin plângerile penale formulate persoanele vătămate și au solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc și a cpt. din cadrul S pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz În serviciu și violare de domiciliu.
În esență, din conținutul plângerii, rezultă că la data de 16.03.2006, în cursul punerii în executare a dosarului execuțional nr. 593/2005, cei doi au pătruns în mod fraudulos într-un imobil care nu aparținea lui, ci mamei acestui a. Cu această ocazie, s-au furat bunuri mobile din patrimoniul unor persoane străine de dosarul execuțional (televizorul aparținând unei societăți comerciale), a fost imobilizat cu mâinile la spate, iar mama acestui a fost trântită pe canapea și imobilizată în forță.
În dovedirea celor de mai sus, persoanele vătămate au anexat la plângere copii ale mai multor Înscrisuri, inclusiv copia certificatului medico-Iegal nr. 500/I/a/86 din 17.03.2006, din cuprinsul căruia rezultă că numita a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, pot data din 16.03.2006 și nu au necesitat îngrijiri medicale.
Prin ordonanța nr. 129/II/1/2006 din 28.03.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, având în vedere calitatea de militar a cpt., a fost - dispusă declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului. Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj.
Fiind audiată de către procurorul militar la data de 20.04.2006, persoana vătămată a făcut precizări cu privire la plângerea sa inițială, declarând că dorește cercetarea executorului judecătoresc și a jandarmilor și polițiștilor care l-au . pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz În serviciu contra intereselor persoanelor, purtare abuzivă, violare de domiciliu și furt calificat. De asemenea, a formulat plângere penală împotriva comandantului Politiei mun. Z, cms. și a comandantului Inspectoratului de Jandarmi Județean S, col. el, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, constând în faptul că "nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu pentru oamenii pe care îi aveau în subordine".
Ulterior, prin ordonanța nr. 36/P/2005 din 13.06.2005, Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluja dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel, având în vedere faptul că ofițerul de poliție menționat face parte din structurile poliției judiciare. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă:
Prin sentința civilă nr. 4281 din 18.11.2003, pronunțată în dosarul civil nr. 2697/2003, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre și, precum și obligarea acestui a la plata sumei de 5.071.000 lei (ROL), cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea numitei. Prin decizia civilă nr. 527/A/2004 din 05.03.2004, Curtea de Apel Cluja respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Vâscu împotriva sentinței civile menționate și l-a obligat pe acesta!ă plătească intimatei suma de 1.500.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Întrucât sumele arătate nu i-au fost plătite, numita s-a adresat, la data de 19.09.2005, Biroul executorilor judecătorești asociați - -, unde s-a constituit dosarul execuțional nr. 593/2005, iar prin încheierea din 23.09.2005 a Judecătoriei Zalău, a fost încuviințată executarea silită pornită în condițiile arătate.
Prin procesul-verbal din 12.10.2005 întocmit de executorul judecătoresc au fost sechestrate definitiv mai multe bunuri (televizor color și telefon fax Panasonic), care au rămas în custodia debitorului Vâscu. Ulterior, s-a încercat vânzarea acestor bunuri prin licitație publică, dar nu s-au prezentat cumpărători. De menționat faptul că, în legătură cu modul de efectuare a acestei executări silite, numitul a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc și a jandarmilor care îl însoțeau, dosarul fiind soluționat prin ordonanța nr. 132/P/2005 din 15.12.2005 a Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Cluj, prin care s-a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale față de militarii jandarmi. Prin aceeași ordonanță, cât îl privește pe executorul judecătoresc, a fost dispusă declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, iar ulterior, prin rezoluția nr. 46/P/2006 din 08.06.2006, acest parchet a dispus neînceperea urmăririi penale.
Revenind la procedura de executare, la data de 03.03.2006, a fost emisă, de către biroul executorilor judecătorești, publicația de vânzare nr. 593, având ca obiect vânzarea, la licitație publică, a bunurilor mobile menționate. Totodată, prin adresa nr. 593/2005 din 03.03.2006, biroul a solicitat Jandarmeriei Z ca, în conformitate cu prevederile art. 412.proc.civ. să delege un echipaj pentru data de 16.03.2006, ora 9.00, la adresa debitorului, pentru a acorda sprijin în executarea silită. În temeiul acestei solicitări, a fost întocmit, pentru data de 16.03.2005, Planul de acțiune pentru asigurarea ordinii publice și protecției executorilor judecătorești cu ocazia punerii în executare a unor sentințe cu titlu executoriu, plan care a fost aprobat de către inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean S - col. el. La data de 16.03.2006, orele 10.00, executorul judecătoresc, împreună cu membrii echipei de jandarmi desemnați prin planul de acțiune, s-a prezentat la ușa apartamentului nr. 6 situat în municipiul Z,-, - 35, jud. S, apartament în care are închiriată o cameră. Întrucât a contestat legalitatea acțiunii de executare, potrivit declarațiilor din cpt. și ale executorului judecătoresc, pentru pătrunderea în apartament, executorul judecătoresc a împins ușa, iar ofițerul l-a înlăturat din cadrul ușii pe numitul.
Activitățile desfășurate de către executorul judecătoresc în incinta apartamentului au constat, în primul rând, în întocmirea unui proces-verbal, din conținutul cărui a rezultă faptul că a constatat sustragerea de sub sechestru a televizorului marca și a telefonului fax Panasonic, sechestrate la data de 12.10.2005. Din aceste motive, a fost declarat sechestrat definitiv un televizor color marca, care a fost ridicat de la debitor și dat în custodia creditoarei. Din declarațiile persoanelor vătămate și rezultă că leziunile acesteia din urmă au fost produse fie cu prilejul pătrunderii în apartament, fie în momentul în care, în interiorul apartamentului, a fost imobilizată de către militarii jandarmi, în momentul ridicării televizorului.
De menționat faptul că, înainte cu câteva zile de executarea silită, persoana vătămată s-a adresat atât col. el, cât și comisarului, aducându-le la cunoștință situația juridică existentă și solicitându-le sprijinul. Colonel el l-a asigurat că îl va trimite la fața locului și pe juristul unității, lt. A, iar comisar, l-a primit în audiență pe, care i-a adus la cunoștință faptul că, în situația în care "lucrurile vor degenera", va solicita trimiterea unui echipaj la fața locului.
În cursul discuțiilor cu persoanele prezente în apartament, persoana vătămată a contestat legalitatea acțiunii de executare silită, sens în care a purtat convorbiri telefonice cu col. el și comisar. Cu acesta din urmă a avut două convorbiri telefonice, solicitându-i să trimită un echipaj de poliție la fața locului, întrucât persoanele prezente au pătruns în forță și refuză să părăsească domiciliul. Comisarul i-a comunicat cele sesizate ofițerului de serviciu de la Politia municipiului Z, iar acesta a îndrumat la fața locului un echipaj de poliție format din agenții de poliție, G și.
Ajunși la locul executării, agenții de poliție și G au legitimat persoanele prezente În apartament, iar în sensul celor constatate, cei trei agenți au întocmit un proces-verbal.
Ulterior, a formulat contestație la executare care, prin sentința civilă nr. 1473 din 18.05.2006 a Judecătoriei Zalău, a fost admisă în parte, dispunându-se anularea formelor de executare pornite în dosarul execuțional nr. 593/2005, respectiv, a procesului verbal din 16.03.2006, precum și restituirea unui televizor.
Cu privire la executorul judecătoresc trebuie menționat că debitorul (parte vătămată) nu și-a îndeplinit obligați de plată a creanței de 657,1 RON datorată creditoarei, aceasta fiind nevoită să ceară în baza titlurilor executorii, executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului în cadrul prevederilor Codului d e procedură civilă. Prin formula executorie aplicată pe titlu, s-a dispus executarea hotărârilor prin forța publică. S-a format dosarul execuțional nr. 594/2005, după care obținându-se încuviințarea executării (art. 3731 din proc.civ.), în conformitate cu prev. de art. 387 și 411 din proc.civ. debitorul a fost somat să-și îndeplinească obligația de plată dar fără nici un rezultat.
Potrivit art. 411 alin. 1.proc.civ. dacă în termen de o zi de la primirea somației, debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt menținute de un terț, iar potrivit art. 3732alin. 1.proc.civ. dacă executorul judecătoresc consideră necesar, acesta va fi însoțit la îndeplinirea executării silite de organele de poliție, jandarmi sau alți agenți ai forței publice.
Executorul judecătoresc a aplicat sechestru pe un TV color și un telefon-fax Panasonic aflate la domiciliul debitorului așa cum acest domiciliu este definit de art. 13 din Decretul nr. 31/1954, (locul unde persoana fizică locuiește în mod statornic). De altfel debitorul la acea adresă avea și domiciliu administrativ conform actului de identitate.
Potrivit prevederilor art. 1909 din civil, bunurile aflate la domiciliul unei persoane se prezumă că sunt ale acesteia. Executorul judecătoresc cunoscând prevederile legale cu privire la domiciliul debitorului și ale regimului juridic al bunurilor aflate la domiciliul acestuia a aplicat sechestru pe bunurile care au fost identificate.
Conform procedurilor legale în vigoare cei vătămați sau interesați prin actul încheiat îl puteau contesta în baza și în termenul prevăzut de art. 399 alin. 1 și art. 401 alin. 1 din proc.civ.
Numai instanța investită cu o cerere în acest sens se poate pronunța asupra adevăratului proprietar al bunurilor, exceptând situația în care debitorul cu ocazia executării prezintă înscrisuri din care să rezulte în mod indubitabil proprietarul bunurilor, ceea ce nu a fost cazul în speță. Altfel, toți debitorii ar firma că bunuri din locuință nu le aparțin, executarea silită rămânând fără obiect prin răsturnarea sarcinii probei de către cei interesați.
Debitorul dovedind rea credință și sfidând prevederile art. 418 din pr.civilă a sustras de sub sechestru bunurile care au fost legal sechestrate.
Pe de altă parte, socotind că va intimida organele de executare silită, a formulat mai multe plângeri penale atât asupra executorului legal investit cu executarea silită cât și a jandarmilor care l-au însoțit, a comandantului Poliției mun. Z cât și a inspectorului șef al Inspectoratului de Jandarmi
În cauză, au fost audiați făptuitoarea și fiul acesteia prezenți la executarea silită, precum și executorul judecătoresc și căpitanul de jandarmi împotriva cărora a depus din nou plângere penală petentul.
În declarația de mână scrisă atât, cât și fiul acesteia care au fost prezenți la executarea silită din 16.03.2006 în calitate de urmăritoare creditor, precizează că își menține în totalitate declarațiile date la procurorul militar, care i-au fost citite de către procuror cu ocazia reaudierii și că nu a fost instigată sau amenințată de nimeni să facă afirmații mincinoase cu privire la modul în care a decurs executarea silită.
De asemenea, făptuitorul declară că cu ocazia audierii de către procurorul militar a relatat acestui a modul în care a decurs executarea silită la domiciliul numitului și a mamei sale, întrucât a asistat-o pe mama sa, care avea calitatea de urmăritor creditor, având de recuperat de la fostul soț aproximativ 7.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli de judecată. Mai declară că astăzi, 13.05.2009 (data audierii) când i-a fost citită de către procuror declarația de martor dată în 27.02.2007 procurorului militar, precizează că această declarație și-o menține în totalitate, deoarece corespunde adevărului și că tot ce a relatat procurorului militar a fost observat de făptuitor personal și nu a fost determinat nici de către executorul judecătoresc și nici de către șeful grupului de jandarmi să facă afirmații mincinoase.
Executorul judecătoresc în declarația dată la procuror în 13.05.2009 precizează că la 16.03.2006 a pus în executare o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv sentinței civile nr. 428/2003 a Judecătoriei Zalău.
Mai precizează că nu a discutat niciodată cu sau cu oricare altă persoană cu privire la declarațiile pe care urmau să le dea..
Cât privește pe căpitanul de jandarmi, acesta declară că în data de 16.03.2006 în calitate de ofițer la. Sac ondus o acțiune de protecție a executorului judecătoresc pentru punerea în executare a unei sentințe la domiciliul lui, ocazie cu care executorul judecătoresc a ridicat un televizor pe care l-a predat în custodie urmăritoarei. În această declarație cu privire la plângerea penală depusă de petentul, menționează că singura dată când s-a întâlnit cu a fost cu ocazia întocmirii procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc, ocazie cu care nu a purtat nici un fel de discuții și nici ulterior cu numita cu care nu s-a mai întâlnit de la data executării silite.
Petentul în plângere precizează că declarațiile martorilor și sunt false, întrucât din poziția în care se aflau nu puteau să observe cum s-au derulat evenimentele cu ocazia executării silite, afirmații care, așa cum rezultă din decizia 1637/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la fila 17, instanța supremă reține din declarația dată de în 26 februarie 2007,"ușa apartamentului a rămas deschisă tot timpul executării, iar pe hol, în fața ușii, se găsea juristul de la jandarmerie, lt. A, un civil care a refuzat să se recomande, precum și fosta mea soție și fiul ei din prima căsătorie, el ".
La fel cu privire la certificatul medico-legal nr. 500/1/a/86 din 17 martie 1006 care constată că partea vătămată prezenta în 17 martie 1006 două echimoze la nivelul brațului și a coapsei drepte, nu face dovada nodului în care acestea s-au produs ori a vinovăției jandarmilor atâta vreme, cât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.
Astfel, în declarația martorei propusă de persoana vătămată, dată la 2 martie 2007, aceasta menționează că "nu am văzut ea vreun polițist să-i fi lovit pe sau pe mama lui".
Prin urmare, chiar persoana propusă de către petent declară că atât el, cât și mama sa nu au fost agresați de către polițiști sau jandarmi, afirmațiile făptuitorilor și sunt credibile și nu au denaturat adevărul.
Având în vedere cele de mai sus apreciem că în cauză atât executorul judecătoresc, cât și jandarmii prezenți la execuție și polițiștii, precum și creditor urmăritor și făptuitorul au procedat în mod corect, nu au săvârșit infracțiunile de mărturie mincinoasă și fals în declarații ( și ) și nici infracțiunile de instigare la mărturie mincinoasă (, cpt. și ceilalți jandarmi prezenți, inclusiv șeful LJ. S, precum și toți polițiștii) și nici infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 din penal, întrucât reprezentanții autorităților și-au îndeplinit obligațiile de serviciu. Cu privire la infracțiunile prev. de art. 246 și 249 din penal pentru care a depus plângere petentul în 18.05.2009, există autoritate de lucru judecat, pronunțându-se inclusiv instanța supremă (ICCJ).
În susținerea plângerii adresată instanței petentul a precizat că, în cauză, nu a fost efectuată o cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de mărturie mincinoasă și fals în declarații comise de făptuitorii și, sens în care a solicitat în fața procurorului efectuarea unei reconstituiri și a unui experiment judiciar.
În ceea ce privește activitatea executorului judecătoresc, în motivarea rezoluției atacate, procurorul nu a făcut nicio referire la dispozițiile art. 53 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/2000.
S-a mai invocat faptul că procurorul s-a pronunțat în mod eronat și față de acuzația de instigarea la mărturie mincinoasă prevăzută de dispozițiile art. 25 rap. la art. 260 alin. 1.pen. De asemenea, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat nu se face referire la infracțiunea săvârșită de executorul judecătoresc, infracțiune prevăzută de art. 53 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/2000.
Petentul a solicitat efectuarea unui experiment judiciar pentru a se putea dovedi existența infracțiuni de mărturie mincinoasă și instigare la mărturie mincinoasă precum și audierea a doi martori ( 28).
Plângerea formulată de petent este nefondată, rezoluțiile pronunțate fiind legale și temeinice, pentru următoarele considerente:
Pe baza actelor premergătoare efectuate în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de dispozițiile art. 25.pen. rap. la art. 260 alin. 1.pen. și de asemenea, neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de dispozițiile art. 260 alin. 1.pen. și fals în declarații prevăzut de art. 292.pen.
În cauză, s-a procedat la audierea făptuitorilor și, prezenți la executarea silită, precum și a executorului judecătoresc și a căpitanului de jandarmi ( 59-64 din dosarul cauzei). Din cuprinsul acestor declarații rezultă că în data de 16.03.2006 executorul judecătoresc a procedat la punerea în executare a sentinței civile nr. 428/2003 a Judecătoriei Zalău, la acea dată, căpitanul de jandarmi conducând o acțiune de protecție a executorului judecătoresc, pentru punerea în executare a hotărârii. Din cuprinsul acestor declarații rezultă că singura dată când făptuitorul s-a întâlnit cu a fost cu ocazia întocmirii procesului verbal întocmit de executorul judecătoresc, ocazie cu care nu a purtat nici un fel de discuții cu aceasta. De asemenea, executorul judecătoresc nu a discutat niciodată cu despre conținutul declarațiilor ce urmau a fi formulate. Nu se poate susține că în cauză nu a fost efectuată o cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, respectiv de instigare la această infracțiune și fals în declarații, câtă vreme în cauză au fost efectuate acte premergătoare și s-a procedat la audierea făptuitorilor, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu există indicii ale săvârșirii faptelor penale reclamate de petent în plângerea sa.
De asemenea, solicitarea formulată de petent de a se efectua în cauză un experiment judiciar și de a fi audiați doi martori excede acest cadru procesual întrucât în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781.proc.pen. soluționând plângerea, judecătorul este dator să verifice rezoluția sau ordonanța atacată pe bazalucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2781alin. 7 nefiind posibilă administrarea de probe de natura celor solicitate de petent.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de executorul judecătoresc, prin rezoluția atacată s-a dispus de asemenea și neînceperea urmăririi penale față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246.pen. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247.pen. și neglijență în serviciu prevăzute de art. 249.pen.
Petentul a invocat în susținerea plângerii sale că, în motivarea rezoluției, procurorul nu a făcut referire și la dispozițiile art. 53 alin. 5 și 6 din Legea nr. 188/2000. Din examinarea dispozițiilor legale invocate de petent în susținerea plângerii sale rezultă că acestea se referă la refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită, fiind reglementată astfel o procedură specială ce prevede dreptul părții interesate de a introduce plângere în termen de 5 zile la judecătoria competentă; de asemenea, soluționarea plângerii se face de către instanță printr-o hotărâre în care se indică modul în care trebuie îndeplinit actul, hotărâre supusă căii de atac a recursului și doar ulterior pronunțării unei astfel de hotărâri irevocabile se poate discuta despre o eventuală infracțiune, astfel cum prevăd dispozițiile art. 53 alin. 6 din Legea nr. 188/2000. În cauză nu se poate reține nici împrejurarea că nu s-a procedat la audierea părților vătămate raportat la faptul că, astfel cum rezultă din actele dosarului, petentul a formulat mai multe precizări ale plângerii sale, acestea fiind examinate de către procuror prin rezoluția pronunțată în cauză.
Apreciind că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, având în vedere și dispozițiile art. 278 /1 alin. 8.proc.pen. instanța va respinge plângerea formulată în cauză, menținând rezoluțiile pronunțate.
În temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției din 30 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 19/P/2009, confirmată prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dată în dosarul nr. 689/II/2/2009.
Obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în suma de 200 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.MB/dact.MM
3ex./04.12.2009
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer
