Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 87/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781C.P.P.-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚĂ DE FOND
SENTINȚA PENALĂ nr. 87
Ședința publică de la 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Aurel Ilie judecător
Grefier: - - -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulate de petiționarul împotriva rezoluției nr. 411/P/2006 din 23 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a rezoluției nr. 397/II/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților, și pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod Penal, art. 267 si Cod Penal art. 267/1
Cod PenalLa apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul, asistat de av., lipsă fiind intimații, și ultima intimată fiind reprezentată de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost audiat petiționarul, după care s-a ridicat excepția tardivității formulării plângerii.
Petiționarul a solicitat admiterea plângerii și redeschiderea cercetărilor penale împotriva intimaților întrucât aceștia nu trebuiau sa dispună trecerea sa la izolare severă deoarece era bolnav. Arată că i s-a refuzat asistența medicală și că a fost lovit de membrii grupei de intervenție.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca tardivă.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra plângerii de față.
Constată că, la data de 18 octombrie 2007 a fost primită la instanță adresa nr. 1999/II/2/2007 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova înainta plângerea formulată de petiționarul, cu precizarea că aceasta reprezintă o plângere introdusă în temeiul art. 278/1 împotriva C.P.P. rezoluției nr. 411/P/2006 din 23 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a rezoluției nr. 397/II/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În motivarea plângerii formulate petiționarul arăta în esență faptul că, aflându-se în stare de deținere, în Penitenciarul Craiova, i-a fost pusă viața în primejdie de către inspectorul prin faptul că l-a băgat în camera de "refuz de hrană": Totodată a mai arătat că și alte cadre ale penitenciarului i-ar fi luat medicamentele, un fierbător și o forfecuță și, împreună cu medicii penitenciarului, i-au pus viața în pericol.
În vederea soluționării plângerii instanța a dispus atașarea pentru observare a dosarului de urmărire penală.
Din analiza dosarului respectiv instanța constată că petiționarul s-a plâns inițial organelor de urmărire penală solicitând tragerea la răspundere penală numiților, subinspector șef în cadrul Penitenciarului Craiova, - medic în cadrul C, - medic la Spitalul nr. 1 C pentru infr. de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod Penal, supunerea la rele tratamente prev. de art. 267 și Cod Penal tortură prev. de art. 267/1
Cod PenalAcesta menționat că, la data de 14.04.2006 subinspectorul a dispus trecerea sa pentru o anumită perioadă la regimul de izolare severă, fapt ce l-a apreciat ca fiind tortură și rele tratamente iar medicul nu a intervenit ca măsura dispusă să nu fie pusă în aplicare.
Audiat fiind de procuror petiționarul a mai arătat că se plânge și împotriva lui "" - identificat ca fiind inspectorul principal - întrucât, în data de 26.04.2006 acesta a solicitat grupa de intervenție iar "mascații" I-au aplicat mai multe lovituri în urma cărora I-a fost fracturată o coastă. A mai precizat că și nu I-au acordat îngrijiri medicale.
Referitor la se constată că petiționarul a arătat că deși s-a prezentat la spital, aceasta a refuzat internarea lui.
În urma cercetărilor făcute organele de urmărire penală au reținut însă o altă stare de fapt.
Astfel, printr-o hotărâre din 07.03.2006 a Penitenciarului Jilava petiționarul a fost sancționat cu 10 zile de izolare severă, hotărâre ce a fost transmisă C, unitate unde deținutul fusese transferat între timp și unde a și fost pusă în executare.
Referitor la agresarea petiționarului de către membrii grupei de intervenție s-a reținut că și acest aspect este nereal întrucât deși medicii au constatat fractura arcului costal VIII pe linia medio-axilară posterioară, deținutul însuși a declarat la 28.04.2006 că s-a lovit în momentul în care s-a ridicat din pat.
Față de aspectele constatate organele de urmărire penală au dispus neînceperea urmăririi penale, față de cei menționați, în temeiul art. 10 lit. a și c C.P.P. prin rezoluția nr. 411/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 397/II/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Petiționarul s-a adresat apoi la data de 7 septembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova reluând o parte din acuzațiile anterioare dar formulând și altele noi, referindu-se la fapte din 22.08.2007.
Audiat fiind la termenul de azi petiționarul a declarat în mod expres că prezenta plângere se referă la rezoluțiile procurorului în legătură cu faptele din 25-26 aprilie 2006 și că rezoluția procurorului general I-a fost comunicată la circa 2 luni după ce a fost dată, respectiv în luna mai 2006.
În coroborarea disp. art. 278 și 2781al. 1 rezultă C.P.P. că, împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, se poate face plângere la instanță în termen de 20 de zile de la comunicarea de către prim-procurorul unității de parchet sau procurorul general, a modului de soluționare a plângerii formulate împotriva rezoluției/ordonanței procurorului de caz.
Din rațiuni de stabilitate, securitate și siguranță a raporturilor juridice, termenul de 20 de zile, prevăzut de lege pentru ca partea nemulțumită să se adreseze instanței, este un termen de decădere iar nerespectarea lui are drept consecință constatarea tardivității plângerii.
În speța de față se constată că procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a respins plângerea formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, adoptată de procurorul de caz, prin rezoluția nr. 397/II/2/2007 din 2 martie 2007.
i-a fost comunicată această soluție la circa două luni, în mai 2007 aspect care, chiar dacă nu este probat cu înscrisuri de la dosar, a fost recunoscut de acesta în declarația dată în fața instanței.
În aceste condiții formularea unei plângeri la instanță tocmai la data de 7 septembrie 2007 depășește cu mult termenul de 20 de zile prevăzut de lege astfel că, în temeiul celor arătate mai sus, instanța va respinge plângerea ca tardivă.
Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției nr. 411/P/2006 din 23 ianuarie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, și a rezoluției nr. 397/II/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților, și pentru infracțiunile prev. de art. 246 Cod Penal, art. 267 si Cod Penal art. 267/1 Cod Penal, ca tardivă.
Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru petiționar.
Pronunțată în ședința publică de la 23 aprilie 2008.
- -
Grefier,
- -
Red. Jud.
3 ex.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie
