Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.88/
Ședința publică din data de 06 Februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de recurenta-petenta SC SRL, prin administrator, cu sediul în B, strada - nr.39, județul B, împotriva Sentinței penale nr.246/24.11.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- privind pe intimații: și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-petentă SC RON SRL B, reprezentată prin administrat și prin avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 06.02.2009 emisă de Baroul Brăila -Cabinet de avocat " ", lipsă fiind intimatul-făptuitor și intimatul-făptuitor
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată; a fost atașată copie de pe Sentința penală nr.246/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, după care;
Recurenta, prin apărător, nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Recurenta-petentă SC SRL B, prin avocat ales, formulează concluzii de admitere a recursului, de casare a sentinței iar, în rejudecare, de admitere a plângerii, de desființare a rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetării penale și, ulterior, pentru începerea urmăririi penale împotriva celor doi făptuitori.
Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a stabilit în mod corespunzător situația de fapt dedusă judecății.
Natura activității desfășurate de cei doi făptuitori a fost interpretată eronat; nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit competențelor lor, făptuitorii nu aveau decât obligația de a asista pe executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor sale de executare silită.
Făptuitorii, în lipsa executorului judecătoresc, au exercitat atribuțiuni efective de evacuare silită. Deși se reține de către instanță că aceștia nu ar fi participat la executarea silită decât ca supraveghetori ai operațiunii de executare, din dosarul cauzei rezultă că aceștia au organizat efectiv evacuarea silită, că au luat măsuri de echipare a autoturismului, de deplasare a acestuia, de ducere la un anume loc, creând o stare de pericol prin faptele lor, depășindu-și competențele.
Instanța de fond nu a reținut aceste aspecte și a apreciat că făptuitorul G, în plus, a dat dovadă de suficientă implicare în rezolvarea atribuțiunilor sale de serviciu în sensul că a mers acasă la administratorul societății, că l-a înștiințat pe soția și fiica acestuia, aspecte care sunt relevate printr-un proces verbal semnat de un martor asistent.
Apreciază că acest proces verbal este neverosimil și apreciază ca fiind ciudată implicarea organului de poliție care nu avea decât competențe stricte să asiste pe executor în procurarea de astfel de documente acoperitoare pentru el.
faptul că societatea respectivă a mai avut și alte autovehicule în curtea aceleiași societăți și că același organ de poliție s-a implicat în evacuarea silită și a altor autovehicule pe care întotdeauna le-a adus în curtea societății.
Insă, de această dată, fără să fie asistat de executor judecătoresc, au dus autovehiculul intr-o altă parte de unde a dispărut. Totodată, un bun al societății a apărut la tatăl făptuitorului
În ceea ce privește remorca; apreciază că instanța a mers pe o supoziție. Având probatorii că la un moment dat, când tatăl făptuitorului G locuia în oraș, remorca ar fi fost acolo, depozitată de societate, și că, ulterior, prin faptul că a fost găsită în comuna unde s-a mutat, pe toată perioada remorca a fost la tatăl acestuia, dată de către societate, deci deținută legitim.
Astfel, numai o simplă supoziție a fost suficientă ca să convingă instanța că acel bun nu a fost furat ci, că a fost deținut legitim de tatăl făptuitorului
Or, nu numai că această supoziție nu are un suport, dar, mai mult, administratorul societății susține că niciodată remorca nu a fost niciodată la tatăl făptuitorului.
Susține că, deși a încercat să probeze acest aspect, propunând probe în timpul cercetării penale, deși a indicat numele martorului care știa de existența la momentul evacuării autovehiculului de existența remorcii, instanța nu a luat în considerare, nu a fost verificat.
În ceea ce privește considerentele juridice, apreciază că față de documentele care se află la dosar, de probele administrate, sunt indicii categorice privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal în sensul că făptuitorii și-au exercitat abuziv și și-au depășit competențele, cu consecința păgubirii societății-recurente.
Totodată, susține că există indicii și cu privire la săvârșirii infracțiunii de furt, condiții în care apreciază că instanța de fond trebuia să dispună admiterea plângerii formulate de petentă și trimiterea cauzei la procuror, ceea ce solicită și instanței de recurs, prin admiterea recursului formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentatul Ministerului Public apreciază că soluția dată în cauză de procuror s-a raportat strict la conținutul plângerii care a fost formulată și la împrejurările de fapt invocate. În condițiile în care a existat o activitate de evacuare silită iar cu această ocazie s-a stabilit că la o dată ulterioară se impune ridicarea acelui utilaj până la o dată ulterioară, respectiv 05.06.1001 iar această activitate nu s-a realizat de către petent, în mod evident, ceea ce s-a întâmplat ulterior s-a încadrat în această activitate și a reprezentat finalizarea procedurii respective, relevant fiind faptul că scopul în care a fost ridicat bunul nu a fost în niciun caz acela al vătămării intereselor legale ale persoanei vătămate car nu a depus diligențe pentru ridicarea acestui bun, în condițiile care au fost stabilite cu ocazia executării silite ce a fost declanșată inițial.
Consideră că nu se putea reține existența infracțiunii prev. de art.246 Cod penal și soluția a fost una legală iar soluția pronunțată de instanța de fond a fost întemeiată, impunându-se respingerea recursului declarat.
Recurenta-petentă SC SRL B, prin avocat ales, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, consideră că este o apreciere eronată a Parchetului. Trebuie stabilit dacă a fost sau nu evacuare silită de către cei doi intimați, care nu aveau dreptul să procedeze la evacuări silite, depășindu-și astfel competențele.
Scopul nu a fost dovedit, fapta există iar rezultatul este păgubirea petentei.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Petenta SC SRL Baf ormulat recurs împotriva sentinței penale nr.246/24.11.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr.2521L/113/2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.246 din 24 noiembrie 2008, Tribunalul Brăilaa respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul disp.art.2781cod procedură penală de petenta SC SRL B, prin reprezentantul legal, împotriva rezoluției nr.297/II/2/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, privind pe făptuitorii și
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
Prin plângerea adresată Tribunalului Brăila în baza art. 278/1 al.1 Cod procedură penală și care formează obiectul dosarului penal nr-, petenta SC SRL, prin reprezentant legal, a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila și a rezoluției de respingere a plângerii dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila privind pe făptuitorii și G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal și trimiterea lor în judecată pentru a fi condamnați pentru comiterea acestei fapte.
Din actele și lucrările dosarului Tribunalul a constatat, în fapt, următoarele:
La data de 13.03.2006, SC SRL B, prin reprezentantul său legal, a formulat o plângere împotriva făptuitorilor și G sesizând faptul că la data de 15.06.2001 au ridicat din de cereale un autotren de 22 tone încărcat cu diferite obiecte aparținând societății, pe care l-au dus pe un teren în afara pieții, abandonându-
Din cercetări a rezultat că în cursul anului 2001 cei doi făptuitori își desfășurau activitatea ca agenți de poliție în perimetrul cartierului Lacu cuprinzând și de animale și cereale
Societatea SRL avea în acea perioadă un spațiu de depozitare de 24. în cadrul ui închiriat de la Direcția Administrației Piețelor și
Datorită neachitării chiriei începând cu 01.01.2000 Conciliul Local Municipal B - Direcția Administrației Piețelor Bac hemat în judecată pe administratorul societății SC SRL solicitând obligarea acestuia la plata chiriei restante și evacuarea societății din spațiul ocupat în de cereale și animale, cauză care a făcut obiectul dosarului nr. 6673/2000 a Judecătoriei Brăila.
În baza sentinței civile nr. 204/10.01.2001 s-a format dosarul de executare silită nr. 223/2001 înregistrat la executorul judecătoresc.
La data de 01.06.2001, în prezența administratorului și a reprezentanților B, a agenților de poliție și G, executorul judecătoresc a procedat la evacuarea unor bunuri aparținând SC SRL.
La solicitarea petentului, autoturismul de 22 tone a rămas în, acesta angajându-se ca în termen de 5 zile să-l ridice.
Cu această ocazie s-a încheiat procesul verbal din 1.06.2001 în care se menționează:
- autoturismul de 22 tone va fi ridicat până la data de 05.06.2007 orele 16,00 de către;
- creditoarea B acceptă acest termen;
- în cazul în care la data de 5.06.2001, orele 16,00 reprezentantul SC SRL nu va ridica autotrenul creditoarei nu va răspunde de pagubele produse cu ocazia ridicării.
Acest proces verbal a fost semnat fără obiecțiuni de, executorul judecătoresc și reprezentantul B fiind documentul care atestă executarea evacuării dispuse de instanță.
Cum până la data de 5.06.2001 și nici ulterior nu s-a prezentat să-și ridice utilajul, o comisie din cadrul B, în prezența făptuitorilor au ridicat autotrenul de 22 tone fără a-i aduce vreo atingere integrități și l-au transportat în afara ui, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal nr. 2690/15.06.2001.
Făptuitorii, în calitatea pe care o aveau, au asistat la buna desfășurare a activității, nu au participat la operațiunea de evacuare.
Deși petentul se angajase să-și ridice autotrenul în termen, iar ulterior i s-a dat posibilitatea să o facă și mai târziu cu toate că răspunderea pentru eventualele pagube în cazul în care nu-și ridica și asigura bunul, făptuitorul G s-a deplasat în ziua de 15.06.2001 la domiciliul lui pentru a-i aduce la cunoștință că autotrenul fusese ridicat din, însă nu l-a găsit și i-a comunicat fiicei acestuia, situația existentă încheindu-se un proces verbal.
Mai mult, a mers în aceeași zi și la domiciliul concubinei petentului, C, cărei i-a relatat situația autoturismului din pentru a-i comunica petentului.
Procesele verbale s-au încheiat în prezența martorului asistent, de 27 ani din
a contestat executarea efectuată de executorul judecătoresc și reprezentantul T
Prin sentința civilă nr. 7099/12.09.2001 dosar 9718/2001 i-a fost respinsă cererea.
De asemenea, cu cererea nr. 9717/2001 a solicitat instanței trimiterea în judecată a reprezentanților T care au efectuat ridicarea autoturismului la data de 15.06.2001, - și, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213 Cod penal și art. 25 raportat la art. 213 Cod penal, cerere respinsă prin sentința penală nr. 561/5.03.2002 soluție menținută prin decizia penală nr. 124/10 mai 2002.
În cauză au fost audiați:, Nicoi, care alături de documentele menționate atestă situația prezentată.
Petentul a sesizat faptul că în autotrenul evacuat avea o semiremorcă tip pe care ulterior ar fi găsit-o în curtea tatălui făptuitorului
Din verificări s-a constatat că era prieten cu, tatăl făptuitorului G căruia în anul 1998 i-a împrumutat semiremorca proprietatea sa.
Acesta a stat parcată până în anul 2000 în curtea unui vecin până s-a mutat în comuna.
În acel moment a dorit să dea semiremorca înapoi lui dar acesta a spus că nu are spațiu, astfel că semiremorca a fost depozitată la domiciliul lui în curte, la vedere unde urma să stea până când ar fi găsit un cumpărător.
Martorul a declarat că la începutul anului 2001 mers împreună cu la domiciliul lui pentru a vedea semiremorca având intenția de aoc umpăra.
Acesta se afla depozitată într-o zonă centrală a curții, nu era acoperită și părea să fi stat mult timp în acel loc.
și au discutat despre vânzarea semiremorcii pe care s-a hotărât să o cumpere și pe care chiar în acel moment a agățat-o de autoturismul cu care venise părăsind curtea.
a fost depozitată la domiciliul lui, unde s-a aflat și în timpul urmăririi penale.
Reținând această situație de fapt, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăilaa dat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 1821/P/2006 față de făptuitorii și G pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
Împotriva acesteia petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, care a respins-o ca nefondată prin rezoluția nr. 297/II/2/2008.
În continuare, petenta SC SRL B, prin reprezentantul legal, s-a adresat Judecătoriei Brăila cu plângere împotriva ambelor rezoluții iar prin sentința penală nr. 1513/26 sept. 2008 s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, având în vedere că făptuitorii erau agenți de poliție la acea dată.
Petentul și-a menținut plângerea formulată împotriva făptuitorilor și G pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 Cod penal deoarece consideră că aceștia nu aveau competența ca să procedeze la executarea silită și de fapt autoturismul a fost expus la furt prin măsurile luate.
Că nu a fost cercetată împrejurarea că nici el și nici fiica sa nu a fost încunoștințat efectiv de măsurile care urmează a fi luate iar martorul asistent care a semnat aceste procese verbale nu are discernământ și nici nu a fost audiat.
Că nu s-au făcut cercetări cu privire la posibilul furt al autoturismului de către făptuitori, și că remorca a fost găsită la tatăl lui G, în curtea acestuia.
Împotriva Sentinței penale nr.246/2008 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs petenta SC SRL B apreciind-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia, desființarea rezoluțiilor procurorului și trimiterea cauzei pentru completarea cercetării penale, cu consecința începerii urmăririi penale împotriva celor doi făptuitori.
Apreciază că instanța de fond nu a reținut unele aspecte ce conduc la ideea că făptuitorul Gad at dovadă de insuficientă implicare în rezolvarea atribuțiilor sale de serviciu și că în mod greșit s-a implicat în evacuarea silită, ducând autovehiculul în curtea locuinței tatălui său.
Arată că întregul probatoriu existent la dosar conduce la ideea că cei doi inculpați și-au depășit atribuțiile de serviciu, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu.
Analizând sentința penală pronunțată de instanța de fond, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor recurentei-petente, precum și prin prisma prevederilor art.3859al.3 privind cazurile de casare ce urmează a fi luate în considerare și din oficiu, Curtea constată că Tribunalul Brăilaa pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
In mod corect, instanța de fond a apreciat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa emis o rezoluție legală și temeinică, întrucât, la dosarul cauzei sunt suficiente probe din care să reiasă faptul că făptuitorii și G nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei fapte penale.
In cauză au fost audiați martorii:, Nicoi, și, din declarațiile cărora reiese că reprezentantul petentei, era prieten cu, tatăl făptuitorului G, căruia în anul 1998 i-a împrumutat semiremorca proprietatea sa, care a stat parcată până în anul 2000 în curtea unui vecin până când acesta s-a mutat. In acel moment a dorit să-i dea d-lui remorca înapoi, însă acesta nu avea spațiu pentru aod epozita. De asemenea, cei doi au discutat despre eventuala vânzare a remorcii către martorul, în curtea căruia a rămas parcată remorca.
Din aceste declarații reiese că reprezentantul societății comerciale petente se afla în relații cu cei doi făptuitori și că, toate activitățile acestora s-au încadrat în limitele legale, fără a se contura existența elementelor materiale ale vreunei infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.l lit.b Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC SRL B împotriva sentinței penale nr.246/2008 a Tribunalului Brăila și să o oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC SRL, prin administrator, cu sediul în B, strada - nr.39, județul B, împotriva Sentinței penale nr.246/24.11.2008 a Tribunalului Brăila, pronunțată în dosarul nr- privind pe intimații: (fiul lui - și, născut la data de 22.08.1972 în B, domiciliat în B, str. -. - nr.25, bloc 1, scara 7, apartament 10, județul B, CNP:-) și (fiul lui și, născut la 12.08.1963 în B, județul B, cu domiciliul în B,-, - apartament 29, județul B, și în B, strada - C M nr.2, - 1, apartament 29, județul B, CNP:-).
Obligă petenta-recurentă la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /12.02.2009
Tehnored. -/ 2 ex./13.02.2009
Fond:
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
