Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE Nr. 89 Dosar nr-

Ședința publică de la 06 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Barbu

JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru

JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu

GREFIER - - -

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,

- procuror șef Secție judiciară în

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 596/S din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales, avocat pentru recurenta petentă, lipsă,. Se constată lipsa intimatului făptuitor.

Procedura îndeplinită.

Se prezintă sora intimatului făptuitor care depune la dosar, în copie, trei acte medicale din care rezultă că numitul a fost internat în ianuarie și că nu se poate deplasa. Arată că este de acord cu judecarea cauzei în lipsa intimatului.

Apărătorul desemnat din oficiu este de acord cu judecarea cauzei în lipsa făptuitorului.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.

Instanța, deliberând, constată că prezenta cauză se poate judeca și în lipsa intimatului făptuitor.

Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.

Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 596/S din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanței procurorului dată în dosarul nr. 303/P/2006 de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul relativ la infracțiunea de tentativă de omor, ca netemeinică pentru mai multe aspecte:

Starea de fapt a fost corect reținută cu ocazia efectuării cercetărilor la urmărirea penală. A existat un conflict verbal care, pe fondul stării de ebrietate, făptuitorul a luat arma de la domiciliul său și a tras în soția sa.

Prin rezoluția parchetului s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov relativ la săvârșirea de făptuitor a infracțiunilor prev de art. 182 alin. 2 Cod penal, apreciind că în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Petenta a atacat rezoluția pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, însă la data de 3 iulie 2007 prim procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașova respins plângerea formulată.

Prin sentința penală nr. 596/S din 14 noiembrie 2007 Tribunalul Brașova respins plângerea petentei împotriva rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 303/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov la data de 16.05.2007.

Apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Brașov este netemeinică, în speță fiind vorba de tentativă de omor și nu vătămare corporală gravă.

Din rezoluția procurorului rezultă că diferența dintre cele două infracțiuni se referă la latura subiectivă, respectiv dacă este vorba de intenție directă sau indirectă.

Solicită a se constata modalitatea săvârșirii faptei, obiectul folosit - armă cu și numărul de zile de îngrijiri medicale, de 40-45, că din raportul de constatare tehnică rezultă starea funcțională a armei, că s-a tras de la 1,5 calculat de la gura țevii și că a avut intenția de suprimare a vieții părții vătămate.

Același lucru rezultă din comportamentul inculpatului care a refuzat să cheme salvarea, după care a lăsat-o pe soție singură în bucătărie, fără să-i acorde vreun ajutor, părăsind locuința comună.

Apreciază că starea de ebrietate a făcut ca făptuitorul să nu aibă o Ť. precisă și a nimerit, astfel, piciorul, însă acesta a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate ca rezultat al acțiunii sale, fiind dovedită intenția de suprimare a vieții.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și, pe cale de consecință, să se dispună trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov cu mențiunea de începere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunea de tentativă la omor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de petentă, având în vedere următoarele:

Făptuitorul, chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții părții vătămate, a acceptat posibilitatea de a - i pune viața în primejdie.

Arată că nu este de acord cu motivul cuprins în referatul parchetului privitor la faptul că dacă ar fi vrut să o omoare ar fi reușit, ci consideră că, raportat la obiectul folosit care era să producă moartea persoanei și la zona vizată, coroborat cu celelalte probe de la dosar, corectă este încadrarea prev de art. 182 alin. 2 Cod penal.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 597/14 noiembrie 2007 Tribunalului Brașovs -a dispus respingerea plângerii formulate de petenta împotriva ordonanței din 16 mai 2007, pronunțată în dos. nr. 303/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, confirmată prin rezoluția prim - procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr. 575/II-2/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Prin ordonanța procurorului dată în dosarul penal nr. 303/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal, art. 136 din Legea nr. 295/2004, art. 193 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că în data de 13.05.2006, pe fondul unei stări conflictuale, făptuitorul, aflat în stare de ebrietate, a îndreptat o arma de vânătoare calibru 12 marca seria - spre soția sa, trăgând un cartuș către aceasta, însă scopul nu a fost acela al suprimării vieții acesteia, întrucât dacă ar fi urmărit acest lucru, avea posibilitate și experiența necesară în mânuirea armei și putea să ochească o zonă vitală a corpului de la distanța mică de la care se afla ( 1,5 metri), cu un rezultat sigur, dar urmare a acțiunii lui a rezultat doar vătămarea corporală gravă a petentei.

Prin rezoluția Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 03.07.2007, pronunțată în dosarul penal nr. 575/II-2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașovs -a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentă împotriva ordonanței procurorului, menționată mai sus, reținându-se că nu s-a stabilit, în afara oricăror dubii rezonabile, existența intenției făptuitorului de a suprima viața petentei și s-a considerat că dacă acesta ar fi fost scopul urmărit de către făptuitor, acesta ar fi putut să-l realizeze fără dificultate, având în vedere că a folosit arma de la o distanță de 1,5 metri și avea experiență în mânuirea armei, posedând permis port-armă din 1990 și a participat la diverse vânători.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că susținerile petentei privind faptul că făptuitorul a apăsat pe trăgaciul puștii de vânătoare cu intenția, directă sau indirectă, de aou cide nu sunt dovedite fără putință de tăgadă.

Astfel, prin cele două rapoarte de expertiză menționate de către petentă în motivele plângerii formulate se constată leziunile produse petentei, respectiv distanța de la care s-a tras cu arma; faptul că petenta a fost rănită în zona coapsei și că făptuitorul a tras de la o distanță de 1,5 metri nu înseamnă implicit că făptuitorul a acționat cu intenția, directă sau indirectă, de aou cide pe petentă.

Susținerea petentei în sensul că făptuitorul mai întâi a ochit partea superioară a corpului petentei și datorită stării de ebrietate împușcat-o în coapsă nu este dovedită prin alte mijloace de probă, declarația petentei în acest sens fiind contrară declarației făptuitorului, care a susținut că a ținut arma înclinată spre picioarele petentei și din eroare a apăsat pe trăgaci.

Prin urmare, raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul constată că există un dubiu puternic în ceea ce privește existența intenției, directe sau indirecte, a făptuitorului de aou cide pe petentă și în consecință se impune aplicarea în cauză a principiului " in dubio pro reo ".

Față de considerentele expuse, tribunalul constată că ordonanța procurorului dată în dosarul penal nr. 303/P/2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, relativ la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c Cod penal, precum și disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal și rezoluția Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov din data de 03.07.2007, pronunțată în dosarul penal nr. 575/II-2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov sunt legale și temeinice și, în consecință, va respinge în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală plângerea formulată de către petentă împotriva ordonanței procurorului dată în dosarul penal nr. 303/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, care a solicitat casarea sentinței și admiterea plângerii, desființarea ordonanței și începerea urmăririi penale față de făptuitorul sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor, arătând că probele confirmă existența intenției acestuia de a-i suprima viața, arătând pe larg, împrejurările de fapt care confirmă această intenție.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, se constată că acesta este nefondat.

Prima observație ce se impune a fi făcută în cauză este aceea că procurorul, prin ordonanță, a dispus neînceperea urmăririi penală față de făptuitorul sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 175, 175 lit. c Cod penal și a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov sub aspectul comiterii de către același făptuitor a infracțiunilor de vătămare corporală gravă și amenințare, prevăzute de art. 182 alin. 2 și respectiv art. 193 Cod penal și a infracțiunii prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu precizarea că starea de fapt ce ar constitui conținutul infracțiunii de vătămare corporală gravă este aceeași cu cea care ar reprezenta conținutul infracțiunii de tentativă la omor.

În această situație, procurorul era obligat să pronunțe o soluție de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă, în condițiile în care a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și să decline competența de soluționare a cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, nicidecum să dispună disjungerea cauzei, deoarece nu este vorba de alte fapte; disjungerea reprezintă un remediu procesual care devine incident pentru alte fapte sau persoane, în caz de conexitate sau indivizibilitate și numai dacă prin aceasta se urmărește o mai bună administrare a actului de justiție.

Astfel, se constată că prin neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșii infracțiunii de tentativă la omor și declinarea competenței la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, procurorul nu a pronunțat o soluție asupra fondului cauzei, chiar dacă în considerentele ordonanței acesta a formulat aprecieri cu privire la lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece partea vătămată are posibilitatea ca la momentul reluării cercetărilor pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă să solicite administrarea de probe, precum și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu există nici un impediment ca procurorul ce instrumentează cauza, în măsura în care apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, să procedeze la schimbarea încadrării juridice și să decline competența către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

În aceste condiții, soluția corectă era aceea a respingerii plângerii ca prematură, deoarece în lipsa unei soluții asupra fondului cauzei, nu se poate formula plângere împotriva ordonanței de netrimitere în judecată.

Această soluție se impune din economia textului ce reglementează instituția plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată potrivit art. 278/1 Cod procedură penală, care în primul alineat prevede că "după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate formula plângere".

Analizând plângerea prin prisma acestui text legal, rezultă cu evidență că plângerea poate fi formulată numai atunci când procurorul, prin soluția adoptată, nu a dispus trimiterea în judecată a persoanei împotriva căreia s-a formulat plângerea, or, în speța dedusă judecății, chiar dacă procurorul, în mod greșit a dispus neînceperea urmăririi penale, disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, se constată că nu a pronunțat o soluție asupra fondului cauzei, deoarece procurorul ce va instrumenta cauza sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, va avea posibilitatea, în măsura în care probele confirmă, să dispună schimbarea încadrării juridice și să decline cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov.

Pe cale de consecință, se constată că recursul este nefundat și potrivit art. 278/1 alin. 10 și art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de petenta, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cu aplicarea art. 192 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 596/14 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov, pe care o menține.

Obligă petenta să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

Red./07.03.2008

Dact./10.03.2008

- 3 exemplare -

Jud.fond -

Președinte:Elena Barbu
Judecători:Elena Barbu, Mihaela Alexandru, Simona Franguloiu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 89/2008. Curtea de Apel Brasov