Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 91/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 91/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul de judecată CF 2 compus din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu
GREFIER _ - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 1600/P/2009 din data de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorii și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Petentul depune la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelege să se folosească în cauză, respectiv copia sentinței civile nr. 609 din 21 ianuarie 2009 a Judecătoriei Cluj N, încheierea de ședință din 25 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. 8478/2001, o altă încheiere din 15 aprilie 2002 dată în același dosar,declarația de abținere a doamnei judecător, de asemenea, o altă declarație a acesteia dată în fața procurorului, extras de CF 22256, certificatul de urbanism nr. 214, o copie a concluziilor scrise depuse de în dosarul nr. 8478/2001, precum și o copie a înscrisului depus de aceasta la data de 15 octombrie 2009 în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii.
Petentul susține plângerea astfel cum a fost formulată în scris, arătând în esență că rezoluția de neîncepere a urmăriri penale se bazează doar pe declarația făptuitorului, fără a se face nici o referire la înscrisurile depuse la dosar, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 69 și art.75 Cod procedură penală. Astfel, deși procurorul general reține în rezoluția atacată faptul că în dosarul 1600/P/2009 nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau punerea în mișcare a acțiunii penale și prin urmare nu există învinuit sau inculpat în cauză, este de remarcat reaua credință a acestuia, câtă vreme în Codul d e procedură penală comentat și adnotat, având ca autor pe profesorul universitar se menționează, la pagina 30, că persoana acuzată are dreptul de a face declarații dacă dorește, ea nefiind obligată să dea vreo declarație în tot cursul procesului penal, cu atât mai mult în cursul efectuării actelor premergătoare. De altfel, în doctrină și în practică s-a arătat că susținerea conform căreia prevederile art. 69 și 70 Cod procedură penală nu se aplică și persoanei audiate ca făptuitor în cursul actelor premergătoare nu poate fi primită, dat fiind că din interpretarea logică a acestor texte rezultă că ele se aplică cu atât mai mult înainte de începerea urmăriri penale. În sensul celor mai sus arătate, amintește sentința penală nr. 3/ din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV și care a fost însușită de Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea rezoluția din 16 decembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 1125/II/2/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cât și sentința penală nr. 31/F din 31 august 2005 a Curții de APEL BRAȘOV.
În continuare, susține că procurorul nu a respectat dispozițiile art. 74 Cod procedură penală, respectiv nu a procedat la audierea făptuitoarei, totodată, nu s-a conformat prevederilor art. 87 și 88 Cod procedură penală privind confruntarea sa cu cei doi făptuitori, și nici dispozițiilor art. 202 Cod procedură penală, în sensul de a strânge toate probele necesare pentru aflarea adevărului, soluția adoptată în cauză fiind bazată exclusiv pe declarația mincinoasă a avocatului conform căreia, concluziile sale au fost depuse pe baza înscrisurilor existente. În opinia sa, cei doi făptuitori au săvârșit infracțiunea reclamată, dat fiind că pe baza întâmpinării depusă de aceștia, a fost lezat de dreptul său de proprietate, câtă vreme terenul nu a fost evaluat.
Pe cale de consecință, solicită admiterea plângerii, infirmarea rezoluțiilor atacate și restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, în sensul de a se stabili unde se află înscrisurile existente prin care au fost evaluate componentele imobilului în litigiu, respectiv spațiile de uz comun, terenul construit și neconstruit precum și împrejmuirile imobilului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii, iar pe cale de consecință, menținerea rezoluției atacate, susținând că în cauză, întâmpinarea la care petentul a făcut referire și care a fost depusă într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Brașov nu este de natură a duce la reținerea infracțiunii reclamate în sarcina făptuitorilor, întrucât instanța a ținut cont de toate probele administrate, petentul având la îndemână căile de atac în ipoteza în care este nemulțumit de soluția pronunțată.
CURTEA,
Constată că, prin plângerea înregistrată sub nr. 1600/P/16.03.2009 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, petentul a solicitat cercetarea penală a numiților, avocat și, ex-notar, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 Cod penal. În motivarea plângerii se arată că cei doi au comis infracțiunea menționată cu ocazia depunerii întâmpinării în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov, în care au afirmat că "instanța de partaj a inclus în masa supusă partajării în întregime imobilul", ceea ce nu este adevărat, întrucât terenul nu a fost evaluat. Se mai arată că astfel, cei doi l-au instigat pe judecător să pronunțe o hotărâre nelegală, afirmând că în sentința nr. 15128/02.12.2002, instanța a inclus în întregime imobilul.
Prin rezoluția nr. 1600/P/12.08.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOVs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals, prevăzută de art. 25, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal. întrucât fapta reclamată nu există.
În considerentele rezoluției se arată că din conținutul actelor premergătoare nu rezultă faptul că și ar fi exercitat vreo activitate de determinare a vreunui magistrat în sensul comiterii unei fapte prevăzută de legea penală. Depunerea unei întâmpinări, motivată pe considerentele și dispozitivul unei hotărâri judecătorești nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.
Prin rezoluția nr. 725/II/2/2009 din data de 18.09.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluției de mai sus. Se arată în motivarea rezoluției că magistratul și-a întemeiat soluția pe actele premergătoare administrate în cauză și nu pe declarația făptuitorului, respectând dispozițiile procedural penale, respingerea cererii petentului de efectuare a unei confruntări cu fiind respinsă în mod legal și temeinic, ca o probă neutilă, nepertinentă și neconcludentă cauzei.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat plângere la instanță, conform art. 278/1 Cod procedură penală, solicitând admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pentru continuarea cercetărilor.
În motivarea plângeri petentul arată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale se bazează în exclusivitate pe declarația avocatului, fără să se facă nicio referire la materialul probatoriu depus în cauză. Petentul nu este de acord cu precizarea din rezoluția Procurorului General că în cauză nu s-a dispus începerea urmăriri penale și nu există învinuit sau inculpat, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 69, 75 și 202 Cod procedură penală. Petentul arată că textele legale menționate se aplică și făptuitorului, invocând literatura juridică de specialitate și sentințe pronunțate în alte cauze. Prin neaudierea făptuitoarei procurorul de caz se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului. Prin audierea făptuitorului petentul arată că urmărește aflarea adevărului referitor la evaluarea spațiilor de uz comun, terenul construit și împrejmuirile imobilului, ce au făcut obiectul procesului de partaj.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea arată următoarele:
Prin sentința penală nr. 15128/2 decembrie 2002, Judecătoria Brașova admis în parte acțiunea depusă și a constatat că și au dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra cotei de din imobilul situat în B,-; a constatat că asupra celeilalte cote de parte din imobil sunt coproprietari și: a atribuit bunurile menționate la nr. 1 - 10 și 12- 54 reclamantului; a atribuit pârâtei cota de parte din același imobil și bunurile mobile de la punctele 55-59, cu obligarea la plata sumei de 491.780.387 lei către reclamant; înscierea în CF a dispozițiilor instanței.
În cuprinsul hotărârii se relevă faptul că s-au administrat ca probe expertize în domeniul construcției - topografice și evaluarea bunurilor mobile, în baza cărora instanța a decis că structura locuinței de la etaj nu poate fi împărțită în două unități locative, întrucât există doar o bucătărie și un grup sanitar.
În toate plângerile penale depuse, a criticat hotărârea judecătoriei sub aspectul faptului că instanța nu a dispus o partajare a imobilului, întrucât terenul a fost evaluat.
Pe rolul Judecătoriei Brașov se află dosarul nr-, având ca obiect cererea depusă de privind revizuirea sentinței civile nr. 15128/2 decembrie 2002, întrucât nu s-a făcut o evaluare a terenului aferent construcției.
În acest dosar a fost depusă întâmpinare formulată de către pârâta, prin avocat, în care se fac următoarele precizări: " Nu se poate considera, cum propune acțiunea, că o anumită parte a imobilului care a format obiectul hotărârii de partaj nu ar fi fost evaluată, câtă vreme instanța de partaj a inclus în masa supusă partajului în întregime imobilul. De altfel, prin căile de atac exercitate în cadrul acelui litigiu, reclamantul nu a criticat sub aspectul ridicat acum absența evaluării acelui teren".
Independent de împrejurarea că cele afirmate de partea adversă în întâmpinarea formulată împotriva unei acțiuni introductive de instanță corespunde sau nu adevărului, nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina acestei părți, care își susține interesele în instanță, fiind subiectivă. Instanței îi revine rolul de a hotărî, mai întâi, în funcție de obiectul cererii și de probele propuse de părți, administrarea unor probe în cauză, iar apoi, pe baza probelor administrate, admiterea sau respingerea acțiunii. Nicidecum nu se poate afirma că vreuna din părți săvârșește infracțiunea de instigare la fals atunci când varianta propusă de aceasta nu corespunde adevărului, căci hotărârea ce se va pronunța de către judecător nu se bazează pe susțineri părților, ci pe probele administrate. Cealaltă parte, nemulțumită de afirmațiile făcute, le poate contesta și demonstra că acestea nu corespund adevărului, în cadrul procesului civil, prin mijloacele procedurale pe care le are la îndemână.
Pe cale de consecință, nici afirmațiile făcute de pârâta prin avocat în cadrul procesului civil în care petentul are calitatea de reclamant, nu pot fi socotite acte de instigare la infracțiunea de fals ce eventual ar putea-o săvârși judecătorul care va pronunța hotărârea în dosarul civil nr-. Astfel în mod întemeiat procurorul investit cu soluționarea plângerii penale formulată de către petent a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru că fapta nu există. În acest context este evident faptul că nu este necesară audierea făptuitorilor, cu atât mai mult efectuarea unei confruntări între aceștia și petent.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează ca petentul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 1600/P/2009 din data de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, confirmată prin rezoluția nr. 725/II/2/2009 din data de 18 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. /19.11.2009
Dact./23.11.2009
2 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
MINUTA SENTINȚEI PENALE NR. 91/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
.
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 1600/P/2009 din data de 12 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, confirmată prin rezoluția nr. 725/II/2/2009 din data de 18 septembrie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimații.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
Ss indescifrabil
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu
