Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 92/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.92/PI/2008
Ședința publică din 26 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe G - președintele instanței
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale formulată de către petentul, domiciliat în O,-, --1,. 32, jud. B, împotriva rezoluției nr.254/P/2007 din 14 noiembrie 2007 și nr.501/VIII.1/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, conform prevederilor art. 278/1 Cod procedură penală,
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 19 noiembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 26 noiembrie 2008, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 14 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 254/P/2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 228 Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală, a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză față de u (), - având calitatea de avocat la Baroul Bihor, și, pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fapte prevăzute și pedepsite de art. 289, 290, 291, 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, comise în formele de participație ale autoratului și complicității, în formă continuată, în concurs real de infracțiuni, conform art. 26 Cod penal, art. 33 lit. a Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal.
În motivarea rezoluției s-a reținut că, partea vătămată prin plângerea formulată, a arătat că, în perioada 17.10.2003 - 17.09.2004, a fost arestat preventiv de Tribunalul Teritorial București, fiind deținut în Arestul - Direcția Cercetări Penale B și că, având intenția de a lua măsuri cu privire la protejarea afacerilor sale și asigurarea mijloacelor de subzistență ale familiei sale - respectiv fosta sa soție, în prezent și copilul lor, în vârstă de 7 ani. Astfel, în ziua de 19.12.2003, cu ocazia unui interogatoriu la sediul DNA, la care au fost prezenți cei doi avocați ai săi, și, a cerut permisiunea procurorului de caz, să i se permită o întrevedere cu sora sa, și cu soția sa, (), cerere ce a fost încuviințată. În acest context, petentul a semnat un număr de 4-5 format A4, în alb, în scopul împuternicirii soției sale, în vederea efectuării unor operațiuni administrative, legate de conturile bancare ale SC SRL și, cu același prilej, petentul a mai semnat și 2 formulare tipizate ale SC
Petentul a susținut că, fosta sa soție se afla, la acea dată, în relații extraconjugale cu avocatul său ales, și că, aceste două persoane au folosit acele înscrisuri în alb, pentru a lua din patrimoniul său imobilul situat în-, cu scopul realizării unui folos material injust. Petentul a mai precizat că, după ce a fost pus în libertate, în data de 17 septembrie 2004, realizat că a fost indus în eroare de către avocatul său, de soția sa, u și de către cumpărătorii și, care, după susținerea petentului, au cooperat pentru însușirea imobilului din patrimoniul SC SRL și vânzarea lui la un preț derizoriu.
În susținerea acestei supoziții, petentul a precizat în plângerea sa, că foile semnate în alb de el au fost folosite de către făptuitori la redactarea, în data de 19.12.2003 a unui proces-verbal ce cuprinde hotărârea asociaților SC SRL, prin care, în calitate de cedent, a cesionat 49 părți sociale, reprezentând 98 % din aportul său la capitalul social, numitei, care a devenit astfel asociat unic și administrator al societății. Totodată, a fost redactat și actul adițional cu valoare de dată certă, în prezența avocatului, în esență cu același conținut și obiect, prin care, u cesionează aportul său de capital al aceleiași firme, în favoarea soției, care devine asociat unic și administrator.
Petentul a mai precizat că făptuitorii și, în data de 24.12.2003, folosindu-se de înscrisurile mai sus arătate, au cerut Oficiului Registrului Comerțului să înscrie mențiune de cesiune, cerere admisă de judecătorul delegat la ORC, actul constitutiv al SC SRL, modificându-se în sensul că a devenit asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale. Petentul mai susține că membrii familiei cunoșteau mijloacele prin care făptuitorii și au obținut în mod fraudulos controlul asupra SC SRL și că, au urmărit, împreună cu aceștia, un unic scop, și anume, cumpărarea la un preț derizoriu - 120.000 euro, în loc de 400 -500.000 euro, a imobilului situat în-, ce făcea parte integrantă din patrimoniul acestei societăți comerciale.
În susținerea și argumentarea plângerii sale, petentul a depus decizia civilă nr. 75 Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 11.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect recursul declarat de împotriva deciziei nr. 701/2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, prin care s-a admis recursul pe care l-a declarat, iar decizia atacată a fost modificată, în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței comerciale nr. 681/9.02.2005 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, prin care a fost admisă cererea petentului și s-a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune încheiat la 19 decembrie 2003 și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii actului anulat.
Procurorul de caz a apreciat că, intenția petentului, de folosire a acestei hotărâri judecătorești în cadrul procesului penal are valoarea unei chestiuni prealabile, conform art. 44 Cod procedură penală, coroborat cu prevederile art. 45 alin. 1 Cod procedură penală și a precizat că, reexaminând aspectele mai importante pentru aflarea adevărului în cauză, se regăsesc în mijloacele de probă administrate în dosarul penal nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în care, având aceeași calitate procesuală, de parte vătămată, a cerut cercetarea penală a numiților u, și, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală, în forma autoratului și complicității la aceste infracțiuni.
S-a reținut că, în cadrul cercetărilor întreprinse în această cauză, cu respectarea ierarhiei specifice, s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică la IPJ B, urmat de un raport de expertiză criminalistică, întocmit de Laboratorul Interjudețean T și, în final, de un raport de expertiză criminalistică, întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice al Ministerului Justiției.
S-a apreciat că, interpretarea critică a celor trei concluzii distincte, poate îmbrăca forma necesară aflării adevărului în cauză, doar prin completarea rațională a celor trei concluzii și nu prin folosirea metodei contradictorialității concluziilor acestor expertize.
După ce s-a procedat la o analiză a celor trei expertize, procurorul de caz, a reținut că, atâta timp cât existența infracțiunilor reclamante de petentul în sarcina făptuitorilor și nu poate fi dovedită, această stare profită și făptuitorilor subsecvenți, față de care aceeași partea vătămată a făcut plângere penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, în condiții art. 278 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 10 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 501/VIII.1/2007.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentului, solicitând infirmarea ei și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților, pentru faptele arătate în sesizarea adresată parchetului.
Pe parcursul soluționării cauzei, petentul a depus la dosar, în copie contractul de vânzare-cumpărare autentic privind imobilul în litigiu, încheiat între fosta sa soție și intimații și, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC SRL și intimata, prin care intimata, în calitate de asociată unică și administratoare a SC SRL vindea numitei imobilul din litigiu, precum și minuta deciziei nr. 895 din 12 martie 2008 secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ulterior, solicitată de curte în extenso, de la instanța supremă.
Prin cererea depusă la dosar (fila 34), petentul a arătat că din înscrisurile depuse rezultă că între și familia a existat o înțelegere frauduloasă privind cumpărarea imobilului, înțelegere care, coroborată cu alte probe ce putea fi administrate, puteau să determine începerea urmăririi penale.
Examinând plângerea pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Petentul a mai formulat anterior o plângere împotriva intimaților, și, plângere ce a format obiectul dosarului nr. 503/P/2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, așa cum de altminteri reține și procurorul de caz în rezoluția atacată, cu privire la același fapte.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora dispus, prin rezoluția din 23 decembrie 2005, neînceperea urmăririi penale față de cei trei intimați, iar Curtea de Apel Oradea, prin sentința penală nr. 94/PI/2007, a respins plângerea formulată de petent.
Prin decizia nr. 895 din 12 martie 2008, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 42-48 din dosar), a admis recursul petiționarului împotriva sentinței penale mai sus arătate, pe care a casat-o și, rejudecând, a admis plângerea formulată de petiționat împotriva rezoluției nr. 503/P/2004 din 23 decembrie 2005 Parchetului de pe lângă Tribunalului Bihor, pe care a desființat-o și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații, și.
În considerentele deciziei, după ce se expune starea de fapt, Înalta Curte reține că, în cauză nu s-a lămurit situația celui de-al 4-lea exemplar al actului adițional și că procurorul trebuia să depună diligențe pentru depunerea lui sau să stabilească în posesia cui se află acest act care, după spusele intimatului ar fi fost predat petentului, condiții în care și această împrejurare trebuia lămurită prin audierea intimatului și a martorului, celălalt apărător ales al petentului.
S-a mai reținut că, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de laboratorul Interjudețean T, confirmate parțial numai pentru înscrisuladiționalde către INEC B, prin expertiza din 25 octombrie 2006, se impunea efectuarea unui supliment de expertiză care să stabilească dacă și semnătura de pe actul adițional, cel obținut prin copiere electrostatică la poziția cesionar este aplicată pentru numele tipărit și peste linia____ de sub nume sau pe foaia goală.
S-a reținut că acest lucru este important deoarece vine să completeze probele ce urmează a fi administrate în cauză de către procuror, fiind de evidență că, atunci când cineva dă un mandat sau procură semnează singur, iar atunci când încheie un act de împrumut, cesiune, vânzare etc. acel act se semnează de ambele părți.
S-a mai dispus ca procurorul să administreze orice alte probe, respectiv să verifice dacă făptuitoarea a primit bani de la - mama sa, condițiile în care s-a făcut vânzarea, respectiv dacă a fost scos bunul din activele societății cu suma de 500.000.000 lei, apoi revândut la 2 zile cu 4 miliarde de lei și, mai ales, operațiile consemnate în registrul jurnal al societății, în acesta apărând încasări conform aceleași facturi. S-a mai reținut că, în același timp, după fiecare încasare, în aceeași zi, apare DP de restituire a acelorași sume. S-a reținut că, în acest fel, era posibil ca intimata să depună aceeași sumă, de 25.000.000 lei, pentru ca apoi să o retragă și apoi, în altă zi, să o depună din nou.
S-a reținut că, modul de lucrul și vânzare a imobilului, la 2 zile după cumpărare, cu un preț de 9 ori mai mare, constituie indicii de încălcare a dispozițiilor Legii nr. 87/1994 sau ale Legii nr. 31/1990.
Ținând seama de faptul că în cauză s-a dispus, în urma desființării rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, începerea urmăririi penale și cu privire la intimatul, care are calitatea de avocat în cadrul Baroului de Avocați B, s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, competent personal.
În aceste condiții, curtea de apel va reține că rezoluția din 14 noiembrie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și este netemeinică și nelegală, ținând seama de cele reținute de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în decizia nr. 2323 din 15 iunie 2008, fără a mai reitera considerentele acesteia.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 278/1 alin. 8 b Cod procedură penală, va admite plângerea petentului și, va desființa rezoluția din 14 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, va constata că, prin decizia penală nr. 895 din 12 martie 2008 secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații și.
Cu privire la intimații și, curtea va constata că procurorul de caz a reținut în rezoluția atacată doar că, atâta timp când existența infracțiunilor reclamate în sarcina făptuitorilor și nu poate fi dovedită, această stare profită și făptuitorilor subsecvenți, respectiv intimaților și, neprocedând la o analiză a susținerilor petentului în ceea ce îi privește pe aceștia și nici la administrarea vreunei probe.
Astfel, petentul susține în plângerea formulată că, soția sa a vândut imobilul cu complicitatea soților și, sens în care a făcut referire la suma, din punctul său de vedere derizorie cu care intimații și au cumpărat imobilul, de patru ori mai mică decât valoarea sa reală, precum și la faptul că, în urma ofertei de vânzare a imobilului, lansată de soția sa, și avocatul, cu un preț de 300.000 euro, în perioada ianuarie - aprilie 2004, s-au prezentat mai multe persoane dispuse să cumpere imobilul la prețul anunțat, dar că toți ar fi renunțat, când au aflat că cel care vinde nu este proprietarul de drept care era recunoscut, adică petentul.
Mai precizează petentul că doi dintre potențialii cumpărători s-au arătat dispuși să cumpere imobilul numai dacă actul de vânzare-cumpărare s-ar încheia la sediul Direcției Cercetări Penale din cadrul De asemenea, petentul face referire la condiția pusă de cei doi intimați, ca eventualul cumpărător să plătească în avans suma de 500.000.000 lei, sumă care să fie consemnată într-un contract de împrumut încheiat între cumpărător și.
Petentul susține că toate aceste condiții li s-au părut suspecte potențialilor cumpărători dar nu și intimaților și, care au acceptat, de la început, toate condițiile, deși intimata avusese anterior relații foarte apropiate cu petentul și știa de situația reală existentă între acesta și soția sa și, mai mult de atât, știa că imobilul îi aparține petentului, pentru că fusese cumpărat și amenajat cu banii pe care i-ar fi primit de la tatăl său. Petentul susține că i-ar fi spus intimatei că intenționa să divorțeze și că, făcându-și probleme în legătură cu eventualele pretenții ale soției sale, i-a mărturisit "în momente de intimitate", că acesta este motivul pentru care a trecut imobilul pe firma SC, unde soția sa avea doar 2 %. Anterior arestării sale, petentul i-ar fi spus intimatei și că intenționa să cumpere o suprafață de teren de aproximativ 160 mp, alăturată, pentru a-și mări curtea, condiții în care intimata, s-a hotărât să profite de situație și și-a convins soțul, să cumpere imobilul, la un preț derizoriu, 120.000 euro, condiții în care ar fi pus la dispoziția intimatei suma de 20.000 euro în vederea scoaterii imobilului din patrimoniul SC SRL, sumă care a fost schimbată în lei, iar sumele obținute depuse în contul SC SRL de către, până la concurența sumei de 500.000.000 lei.
A mai făcut referire petentul la faptul că, după finalizarea acestei operațiuni, în același interval de timp și la același birou notarial, au fost perfectate cele două contracte de vânzare-cumpărare pe care le-a depus în copie la dosar.
A mai precizat petentul că, intimații și au cumpărat ulterior, la o perioadă scurtă de timp după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare suprafața de 160 mp, la prețul de 30.000 euro, care reprezintă din valoarea de 120.000, cât a plătit pentru imobilul din litigiu (435 mp teren și casă demisol, parter, etaj și anexe gospodărești).
Curtea apreciază că, în raport de soluția dată de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia penală la care s-a făcut referire mai sus, se impune trimiterea cauzei la procuror și în ceea ce îi privește pe intimații și, în vederea începerii urmăririi penale, pentru comiterea, în forma complicității, a infracțiunilor pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale.
Procurorul urmează să analizeze condițiile în care intimații și au acceptat oferta de vânzare a imobilului și dacă aceștia i-au dat în avans intimatei suma de 20.000 euro, și dacă intimata ar fi folosit-o, în modalitatea arătată și în considerentele deciziei Înaltei Curți, prin depuneri și retrageri succesive, pentru a scoate din patrimoniul SC SRL imobilul.
Urmează să se stabilească și dacă, într-adevăr, intimata avea cunoștință despre situația existentă între petent și intimată și despre situația imobilului, respectiv dacă știa că petentul a trecut imobilul în patrimoniul societății SC SRL, tocmai pentru a se proteja de o eventuală pretenție a intimatei în cazul unui divorț și al unui partaj, precum și dacă intimații și aveau cunoștință de faptul că petentul era, la data perfectării contractului, deținut în Arestul B și că s-ar putea să fi fost ceva neclar cu privire la situația imobilului.
De asemenea, urmează să se administreze și probele necesare, pentru a se verifica dacă susținerile petentului, referitoare la condițiile puse în oferta de vânzare au fost într-adevăr cele arătate de acesta în plângere și dacă au existat potențiali cumpărători care au refuzat oferta tocmai datorită condițiilor care li s-au părut îndoielnice.
De asemenea, procurorul va administra toate probele necesare - audieri, confruntări, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și a aflării adevărului, pentru a se stabili dacă intimații și, cu intenție, i-au înlesnit sau i-au ajutat pe intimații u și la săvârșirea faptelor pentru care s-a dispus față de aceștia începerea urmăririi penale.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. Cod procedură penală, se va admite plângerea formulată de petent, iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale va fi desființată, se va constata că, prin decizia penală nr. 895 din 12 martie 2008 secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații și și se va trimite cauza la procuror, în vederea începerii urmăririi penale față de intimații și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală,
ADMITE plângerea formulată de petentul domiciliat în O,-, -.B,.32, jud.B, împotriva rezoluției din 14 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.254/P/2007, menținută prin rezoluția din 10 ianuarie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dată în dosarul nr.501/VIII.1/2007.
Desființează rezoluția din 14 noiembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.254/P/2007 și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimații și.
Constată că prin decizia penală nr.895 din 12 martie 2008 secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale cu privire la intimații și.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare și cu intimații.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
-- -
red.sentință, jud.- G,15.12.2008
tehnored. GM/2 ex./16.12.2008
Președinte:Groza GheorgheJudecători:Groza Gheorghe
