Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 95
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată - ( art.278 ind.1 p Cod Penal-), promovat de petentul împotriva deciziei penale nr.657 din 14.10.2008 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se atât lipsa petentului cât și a reprezentantului intimat SC" "SA
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Curtea, din oficiu, invocă inadmisibilitatea recursului promovat de petentul.
Nemaifiind de formulat cereri, curtea acordă cuvântul pe excepție.
Reprezentantul Ministerului public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind inadmisibil.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunțare.
Ulterior deliberări,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1918 din 16.06.2008, Judecătoria Iași, a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de către petentul împotriva rezoluției dată la 09.01.2008, în dosarul nr. 3540/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, ce a fost menținută.
S- făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală care reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru pronunța această hotărâre prima instanță reținut următoarele:
La data de 01.03.2007, petentul a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iașio plângere penala împotriva intimatei "AGROINDUSTRIALA " prin care sesiza faptul ca a fost în eroare în cursul executării unui contract de arendă încheiat cu intimata, aceasta din urmă pretinzând că în anii 2005 și 2006 obținut o producție de struguri mai mică decât cea reală. În acest fel, susține petentul, în anul 2005 i s-a făcut plata pentru 300 kg struguri, producția reală fiind de 5235 kg/ha, iar în anul 2006 refuzat să ridice "dividendele" deoarece s-a raportat o producție de 6000 kg/ha deși în realitate s-au obținut 8915 kg/ha.
Plângerea petentului a făcut obiectul dosarului nr.3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași.
Prin rezoluția dispusă la data de 09.01.2008 în dosarul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașis -a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 cod penal, in temeiul disp. art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. "b" Cod procedură penală, reținându-se că între părți există neînțelegeri de natură civilă legate de respectarea clauzelor contractuale, nefiind dovedită existența unor manevre dolozive, frauduloase din partea societății care a luat terenul în arendă.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim-procuror, iar ca urmare a nesoluționării acestei plângeri în termenul legal, petentul s-a adresat instanței cu plângerea ce face obiectul cauzei de față.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și din înscrisurile depuse în instanță, instanța reține următoarea situație de fapt:
Petentul, prin manopere frauduloase, în anii 2001 și 2002, reușit să obțină un certificat de moștenitor - de calitate, respectiv certificatul nr. 150/2001, precum și certificatul de moștenitor nr. 90/2002, prin care i se recunoștea acestuia în mod nereal calitatea de unic moștenitor al defunctei -, pentru 2 ha teren (plantație cu -de-vie).
Pentru comiterea infracțiunilor de "fals în declarații", prev. si ped. de art. 292 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, "participație improprie la fals intelectual", prev. si ped. de art. 31 din Codul penal, rap. la art. 289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal si "instigare la mărturie mincinoasă", prev. si ped. de art. 25 din Codul penal, rap. la art. 260 din Codul penal, toate infracțiunile mai sus-menționate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, petentul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași nr. 4074/P/2002, reținându-se în sarcina sa că la data de 20.11.2001 a declarat in fata notarului public ca este unicul moștenitor, declarație necorespunzătoare adevărului și care a fost consemnată în înscrisul întocmit de către această instituție, respectiv "certificatul de moștenitor - de calitate nr. 150/2001", după care ulterior, la data de 22.05.2002, inculpatul s-a prezentat la Biroul Public Notarial " ", unde a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor, în aceste împrejurări fiind eliberat de către Biroul Notarial respectiv certificatul de moștenitor cu nr. 90/22.05.2002, în care petentul a fost trecut ca unic moștenitor, deși, în realitate, prin decesul numitei - au rămas trei moștenitori, respectiv: (), si, acesta din urmă fiind tatăl petentului, care a decedat și dânsul ulterior, prin decesul tatălui inculpatului vocație la succesiunea rămasă de pe urma acestuia, pe calea reprezentării, având toți cei șapte copii (ai defunctului ), printre care și petentul.
Prin sentința penală nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 1039 din data de 11.11.2004 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 3572/2004 al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.11.2004, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepse (grațiate) de 6 (sase) luni închisoare si, respectiv, de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de "fals în declarații", prev. si ped. de art. 292 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin.(2) din Codul penal, precum si "participație improprie la fals intelectual", prev. si ped. de art. 31 din Codul penal, rap. la art. 289 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal, fiecare dintre aceste infracțiuni cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, în baza dispozițiilor art. 348 din Codul d e procedură penală, au fost desființate in totalitate si următoarele înscrisuri: certificatul de moștenitor - de calitate nr. 150/2001 din data de 20.11.2001, eliberat de Biroul Notarial " G", precum și certificatul de moștenitor nr. 90/2002, din data de 22.05.2002, eliberat de Biroul Notarului Public " ".
Deși această sentință penală de condamnare a petentului a rămas definitivă, pretinzându-se în continuare unic moștenitor al defunctei -, la data de 04.01.2005, fără a comoștenitorii, petentul a încheiat în nume propriu cu "AGROINDUSTRIALA " I contractul de arendare a suprafeței de 1,8986 ha teren, depunând pentru încheierea contractului respectiv - în dovada calității sale nereale de unic moștenitor -, alături de titlul de proprietate menționat anterior, eliberat pe numele său și al comoștenitorilor si, cele două certificate de moștenitor sus-menționate, care au fost desființate în totalitate de către instanța de judecată, prin sentința penală nr. 1203 din data de 11.03.2004 a Judecătoriei Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 1302/2003 al Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penala nr. 1039 din data de 11.11.2004 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul penal nr. 3572/2004 al Tribunalului Iași, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 26.11.2004.
Contractul de arendă a fost înregistrat la Consiliul Local, județul I cu nr. 53/7.01.2005, pe o perioadă de 5 ani (anterior, petentul încheiase un alt contract de arendă - nr. 8/06.01.2004- încheiat în cursul primei judecăți a cauzei în care a fost condamnat pentru infracțiunile anterior menționate).
Potrivit contractului, valoarea arendei a fost stabilită la 20% din producția obținută pe suprafața arendată.
Prin plângerea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3540/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, petentul a reclamat faptul ca a primit o sumă mai mică decât cea cuvenită potrivit contractului, fiind indus în eroare cu privire la producția de struguri obținută.
Susținerile petentului nu sunt întemeiate, întrucât "AGROINDUSTRIALA " Iaf ăcut calculația drepturilor de arendă pentru petent aferente anului agricol 2005 pentru suprafața de 0,6329 ha, ținând cont de toate cele trei persoane înscrise pe titlul de proprietate. De asemenea, pentru anul 2006, arenda a fost stabilită pentru suprafața de 0,90 ha, având în vedere drepturile succesorale stabilite și pentru ceilalți 6 comoștenitori ai defunctului tată al petentului.
Potrivit art. 215 alin. 1,3 cod penal Cod penal, infracțiunea de înșelăciune în convenții presupune inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu ocazia încheierii sau executării unui contract, în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Prin urmare, este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei să încheie sau să execute contractul în condițiile stipulate.
În cauză, chiar dacă ar fi adevărate susținerile petentului privind declararea unei producții de struguri mai mică decât cea reală (deși acest fapt nu a fost dovedit), nu se poate vorbi de infracțiunea de înșelăciune în convenții, întrucât, pe de o parte, acest aspect este ulterior încheierii contractului, iar, pe de altă parte, petentul nu a executat obligații contractuale în perioada de existență a acestui contract, astfel încât nu se poate vorbi despre o executare a contractului de către petent ca urmare a unor manopere dolosive.
Instanța constată astfel că în mod corect s-a reținut în rezoluția atacată că sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală, între petent și intimată existând un litigiu de natură civilă privind executarea de către intimată a obligațiilor decurgând din contractul de arendă.
Pe cale de consecință, în baza art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penale dispusă la data de 09.01.2008 în dosarul nr. 3540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, rezoluție pe care o va menține.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe petent la plata de cheltuieli judiciare către stat.
În termen legal, împotriva sentinței penale sus menționată, declarat recurs petentul .
În motivarea recursului, petentul susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât judecătorul fondului nu a avut în vedere înscrisurile pe care el le- depus la dosar, neacordându-le valoare probantă.
A solicitat petentul recurent admiterea recursului promovat și obligarea intimatei la plata contravalori strugurilor la care el era îndreptățit a-i primi.
Tribunalul Iași, prin decizia penală nr. 657 din 14.10.2008, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, tribunalul a reținut următoarele:
în art. 215 alin. 3 din Codul penal, "înșelăciunea în convenții" este o formă specială infracțiuni de înșelăciune care sub aspectul laturi obiective, presupune acțiune de inducere sau menținere în eroare a unei persoane fie cu ocazia încheierii fie cu ocazia executării unui contract în așa fel încât fără acea eroare cel înșelat să nu fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.
Cu alte cuvinte, existența infracțiuni de înșelăciune în convenții presupune desfășurarea unei acțiuni prin care să se creeze sau să se păstreze în mintea victimei o reprezentare falsă realități, reprezentare în urma căreia victima acceptă să încheie ori să execute contractul.
În speța de față, petentul susținut că fost indus în eroare de reprezentanții "AGROINDUSTRIALA " prin aceea că, în anii 2005 și 2006, i-au dat cantități de struguri mai mici decât ceea ce s-a stabilit prin contractul de arendă nr. 8 din 06.01.2005 înregistrat la Consiliul Local al Comunei, județul sub nr. 53/07.01.2005.
Analizând conținutul contractului de arendă sus menționat (aflat la filele 21-24 dosar urmărire penală), instanța de recurs constată că la momentul încheieri respectivului contract, cele două părți contractante - petentul (în calitate de arendător) și "Agroindustrială " I (în calitate de ) - au stabilit în procente valoarea arendei. Mai exact mărimea arendei fost stabilită la 20% din producția obținută de pe suprafața arendată.
Pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, tribunalul constată că la momentul încheieri contractului de arendă, petentul nu fost indus în eroare în niciun fel de reprezentanții părții cocontractante. Dimpotrivă, se reține că cel care realizat o inducere în eroare este petentul prin aceea că, la încheierea contractului, susținut față de reprezentanți ului că el este singurul proprietar al terenului în suprafață de 1,8986 ha, în condițiile în care mai existau alte șase persoane fizice care aveau calitatea de coproprietari asupra acelui teren cu de vie.
Mai mult, pentru întări susținerile sale și fi cât mai convingător, petentul a prezentat certificatul de moștenitor nr. 90/20.05.2005, înscris care era anulat printr- hotărâre judecătorească definitivă de la data de 26.11.2004 (sentința penală nr. 1203/11.03.2004 Judecătoriei Iași ).
În ceea ce privește modul în care ul și-a îndeplinit în anii agricoli 2005 și 2006 obligația de plată a arendei față de petentul, mai întâi, se impune evidenția faptul că, dată fiind modalitatea în care fost stabilită mărimea arendei - în procente - esențial este se lămuri care fost producția de struguri la hectar obținută pe terenul dat în arendă.
Așa cum rezultă din adresa nr. 2185 din 27.04.2007 emisă de "Agroindustrială " I (aflată la fila 41 dosar urmărire penală), în anul 2005 producția medie la hectar obținută de pe terenul arendat fost de 132 kg. struguri, iar în anul 2006 producția fost de 5.799 kg struguri.
În raport de aceste cantități se constată pe baza probatoriului existent la dosar că, în fiecare dintre cei doi ani agricoli - 2005 și 2006 -, petentului i- fost plătit în echivalent bănesc o cantitate de struguri reprezentând 20% din producția medie obținută. Totodată se mai constată că petentului i- fost plătită arenda aferentă unei suprafețe de teren mai mică decât cea pentru care încheiat contractul, ( 1,8986 ha teren). Însă, acest lucru s- datorat faptului că ulterior încheieri contractului de arendă, reprezentanții ului au aflat că dreptul de proprietate asupra terenului în discuție aparținea unui număr de 7 persoane, între care și petentul, persoane care au calitatea de moștenitori ai defuncților -, și și care au cote de moștenire diferite.
Aceasta fiind situația de fapt dovedită de probatoriul administrat în cauză, instanța de recurs constată că nici cu ocazia îndepliniri de către ul "Agroindustrială " obligației de plată arendei către petentul nu s- realizat inducere în eroare petentului.
Față de considerentele redate mai sus, tribunalul constată că soluția primei instanțe de respingere plângeri formulată împotriva rezoluției procurorului de neîncepere urmăriri penale este legală și temeinică, iar recursul de față este nefondat.
Decizia pronunțată este definitivă.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunal a declarat recurs petentul, pe care a criticat-o, la modul general, cu privire la motive de nelegalitate ce vizează fondul pricinii.
Recursul declarat de recurentul este inadmisibil, excepție ce a fost pusă în discuția părților la termenul de pronunțare.
În art. 3851Cod procedură penală, se arată în mod expres care anume hotărâri judecătorești pot fi atacate cu recurs, dispozițiile art. 25 și 26 Cod procedură penală reglementând competența materială a judecătoriei, ca primă instanță, în competența căreia intră, printre altele și soluționarea infracțiunilor de genul celor reclamate de petent procurorului, și, respectiv, competența materială a tribunalului, ca instanță de recurs, în competența căreia intră, printre altele și soluționarea recursurilor formulate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, ca primă instanță, cu privire la infracțiunile menționate.
Din latura acestui text de lege rezultă, fără nici un dubiu, că nu pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești rămase definitive, singura cale de atac admisă de lege, referitor la astfel de hotărâri, fiind căile extraordinare de atac, ceea ce nu e cazul în speță.
După cum rezultă din actele de la dosar hotărârea atacată cu recurs de către recurentul, este definitivă, fiind soluționată calea de atac a recursului, așa cum am arătat, de instanța competentă material, respectiv Tribunalul Iași, motiv pentru care aceasta nu mai poate fi atacată, din nou, pe calea unei căi de atac ordinară, care deja a fost exercitată. singura cale ordinară de atac pentru astfel de cauze fiind recursul.
În consecință, fiind vorba de o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat, pe de o parte, iar pe de altă parte, recursul la recurs fiind prohibit de lege, formularea unui nou recurs este inadmisibil, astfel că soluția ce se impune este respingerea recursului de față ca inadmisibil, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a) Cod procedură penală, și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, se va dispune obligarea petentului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul împotriva deciziei penale nr. 657 din 14.10.2008 a Tribunalului Iași.
Obligă petentul recurent să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
,
17.02.2009
2 ex.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu, Iulia Elena Ciobanu
