Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 96/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-SENTINȚA PENALĂ NR. 96/
Ședința publică din 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin - procuror.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, plângerea formulată de petentul, domiciliat în Râmnicu V,-, - scara B, apartament 11, județul V, împotriva ordonanței din data de 09 ianuarie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.165/P/2007, repartizat din nou aleatoriu, după admiterea cererii de abținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2009 când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea a fost amânată la 15 octombrie 2009 și apoi la 16 octombrie 2009.
CURTEA
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art.278/1 Cod pr.penală, curtea constată următoarele:
Din cercetările penale prealabile efectuate în cauză, rezultă că petentul G, în luna iunie 2002, solicitat proprietarilor apartamentelor situate pe scara sa, să-i închirieze spațiul cu destinația "uscătorie" de la parter, pentru a-și deschide un cabinet de avocatură, întocmind în acest sens un tabel nominal cu persoanele care erau de acord cu această convenție, ele dându-și consimțământul prin semnătură.
Ulterior întocmirii tabelului nominal, petentul a adăugat pe înscrisul respectiv, mai exact pe versoul tabelului pe care l-au semnat proprietarii apartamentelor, mențiuni nereale, în sensul că obiectul convenției este vânzarea-cumpărarea uscătoriei comune.
Actul astfel modificat a fost folosit de către petent cu ocazia judecării unei cauze la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, fiind depus, în copie, în dosarul nr.13027/2002.
În prezenta cauză, cronologic, s-au derulat următoarele evenimente:
Folosindu-se de actul falsificat, acțiunea în constatare formulată de petent la data de 11.12.2002, a fost soluționată definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr.23/R/02.2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a constatat că între părți a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare.
Nemulțumiți de modul de soluționare a litigiului civil, o parte din proprietari au formulat plângere penală împotriva petentului, aceasta fiind soluționată prin rezoluția nr.1452/P/18.08.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care s-a dispus confirmarea propunerii organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală pentru infracțiunea prev.de art.215 Cod penal, în baza art.10 lit.d Cod procedură penală, soluție care, ulterior a fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin Rezoluția din data de 30.03.2005, prin care s-a mai dispus reunirea cauzei cu cea care constituie obiectul dosarului nr.1612/P/03.05.2004.
Aceasta a fost soluționată prin Ordonanța nr.1612/P/2004 din 05.05.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.290 și art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal și aplicarea amenzii administrative în cuantum de 1.000 lei.
Plângerea formulată în baza art.278 Cod pr.penală, a fost respinsă prin Ordonanța nr.407/II/2/2005 din 08.06.2005, de către prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Nemulțumit de soluție, petentul s-a adresat instanței de judecată, conform art.278/1 Cod procedură penală, plângerea sa fiind inițial respinsă, prin sentința penală nr.1509/08.11.2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, însă, prin decizia penală nr.341/R/28.03.2006, Tribunalul Vâlcea, urmare a admiterii recursurilor, a casat hotărârea recurată, admițând plângerile, a desființat ordonanța și a trimis cauza la Parchet pentru redeschiderea urmăririi penale, apreciindu-se ca insuficient, probatoriul administrat.
La o dată ulterioară, s-a pronunțat Ordonanța nr.165/P/2007 din 9 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G, avocat în cadrul Baroului V, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.de art.290 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind aplicabile disp.art.18/1 Cod penal; aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1.000 RON învinuitului Totodată HG, în temeiul disp.art.249 Cod pr.penală, comb.cu art.11 pct.1 lit.b și art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1, 2 și 3 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei ordonanțe, în baza art.278 Cod procedură penală, a fost respinsă prin Rezoluția nr.289/II/2/2008 dată de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI. Nemulțumit de soluție, petentul a formulat plângere la această instanță, conform art.278/1 Cod pr. penală.
Prin sentința penală nr.81/F din 25 septembrie 2008 Curții de APEL PITEȘTI, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii, fiind menținută ordonanța atacată, însă, prin decizia penală nr.532 din 16 februarie 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de petent, casată sentința și cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru motive de nulitate absolută (nesemnarea încheierii de dezbateri de către judecător).
Infracțiunea de falsificare a unui înscris sub semnătură privată care face obiectul disputei în această speță și care a fost imputată petiționarului constă în aceea că acesta din urmă a adăugat ulterior, pe verso tabelului nominal semnat de proprietarii blocului, mențiunea că există simplul acord de voință în sensul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect uscătoria de la parterul blocului, petentul în cauză, având calitate de cumpărător.
După ce a falsificat actul sub semnătură privată, în modalitatea descrisă, petentul a depus înscrisul la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.3027/2002, dosar în care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții (părțile vătămate în acest dosar) și intervenientul, să se constate că între acesta și pârâți a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare a spațiului cu destinația uscătorie, situat la parterul blocului 8,.B, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Inițial, acțiunea civilă a petentului a fost respinsă dar, ulterior, în baza recursului promovat de partea interesată, cale deschisă în urma admiterii unei contestații în anulare, a fost admisă prin decizia civilă nr.23/P din 2 februarie 2004.
Important de reținut, că deși petentului i s-a solicitat la un moment dat depunerea înscrisului original, acesta nu l-a adus în fața instanței de judecată, pretinzând că i-a fost sustras de către autori necunoscuți, în urma unei spargeri în locuința sa.
In urma cercetărilor penale întreprinse sub acest aspect, în dosarul nr.2262/P/2004, prin rezoluția cu același număr, s-a dispus clasarea cauzei privind AN, cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art.208, 209 Cod penal, ca urmare a plângerii formulate de G, reținându-se că era imposibil să se pătrundă în imobil în condițiile constatate de organele de urmărire penală, avându-se în vedere natura și importanța conjuncturală a bunurilor ce s-au reclamat a fi sustrase.
Faptele, așa cum au fost săvârșite de petent, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.290 Cod penal, iar probele dosarului susțin soluția dată prin ordonanța atacată, petentul falsificând înscrisul incriminat și folosindu-l ulterior în procesul civil pentru obținerea unui drept nemeritat.
Astfel, denunțătorii au susținut, fără dubiu, inclusiv cu ocazia interogatoriului luat în cadrul procesului civil, că obiectul convenției a fost închirierea spațiului cu destinație de uscătorie și nu vânzarea-cumpărarea acestuia.
În acest sens, sunt declarațiile numiților ( fila 17 dosar nr.765/P/2007), - ( fila 19), (fila 21), (fila 23), (fila 25).
Au fost și proprietari ai apartamentelor care, în calitate de martori au susținut că au fost de acord să vândă cota indiviză din spațiul uscătoriei, însă au arătat totodată că, tabelul pe care l-au semnat era un simplu tabel nominal, fără a cuprinde alte mențiuni ( filele 10, 11, 12, 13 dosar nr.1612/P/2004).
O parte din ei, și, în cadrul procesului civil au formulat întâmpinări prin care au menționat că au vândut petentului cota lor din uscătoria de la parterul blocului, fiind de acord cu vânzarea acesteia.
Ulterior, a relatat organelor de poliție că tabelul semnat de el nu este cel prezentat în copie xerox, că obiectul convenției a fost închirierea și că întâmpinarea scrisă i-a fost dictată de petent ( fila 240).
Tot sub dictare, au fost întocmite întâmpinările și de către ( fila 243) și (fila 249), iar martorul a negat că ar fi scris un asemenea act. ( fila 247), în condițiile în care nu a fost de acord cu vânzarea uscătoriei.
Mai mult, martora, în aceeași declarație a arătat că actul indicat de organele de poliție și depus la dosar, nu este cel prezentat de petent și semnat privind închirierea uscătoriei.
Toate aceste probe, îndreptățesc instanța să constate ca fiind singulare și subiective declarațiile martorilor (fila 6 - dosar nr.765/P/2007), - ( fila 7), - (fila 8), care pretind că au văzut înscrisul în forma originală, denumit "contract de vânzare-cumpărare".
Nu lipsită de importanță este și constatarea pe care curtea o face în sensul că reclamarea furtului înscrisului de către petent a avut loc la data de 20.06.2004, adică la puțin timp după ce intimații au formulat plângerea penală ( data de 03.05.2004) ce a format obiectul dosarului nr.1612P/2004, fiind evidentă intenția petentului de a fi absolvit de obligația prezentării actului în original.
Prin experimentul judiciar efectuat la data de 13.01.2005 de către organele de cercetare penală s-a demonstrat că escaladarea prezintă un grad ridicat de dificultate, că părăsirea imobilului pe această cale este aproape imposibilă și că, cioburile rezultate prin spargerea geamului ar fi trebuit să fie dispuse grupat, central și nu împrăștiate, pe lângă zid ( filele 179-175 dosar nr.1612/P/2004).
In opinia curții, consumarea infracțiunii a avut loc de îndată ce s-a produs urmarea imediată și anume crearea unei stări de pericol prin uzarea de acest înscris falsificat în vederea producerii de consecințe juridice.
S-a invocat neîntemeiat de către petent soluționarea definitivă a cauzei prin Rezoluția nr.1452/P/2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, rezoluția amintită a fost infirmată prin Rezoluția din 30.03.2005, prin care s-a dispus reunirea cauzei cu cea care constituie obiectul dosarului nr.1612/P/2004.
Caracterul definitiv și irevocabil al deciziei civile nr.23/P/02.02.2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI nu este un argument hotărâtor în favoarea reținerii față de petent a dispozițiilor art.10 lit. Cod procedură penală, întrucât prin hotărârea indicată s-a soluționat un litigiu civil, în baza probelor administrate, nefiind analizat caracterul penal al faptei imputate.
Prin urmare, decizia civilă nu are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză penală, în care se cercetează săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului.
În fine, este neîntemeiat și ultimul motiv pe care se întemeiază plângerea, organul de urmărire penală conformându-se directivelor impuse de Tribunalul Vâlcea prin decizia penală nr.341/R/2006, fiind eliminată orice contradicție privind obiectul convenției și clarificarea poziției denunțătorilor care ulterior, în cadrul procesului civil, au depus întâmpinări, prin care au formulat apărări de fond, arătând că nu au fost de acord vreodată cu vânzarea spațiului uscătorie.
Față de toate cele ce preced, plângerea formulată de HG este nefondată, motiv pentru care, va fi respinsă, în baza art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală și va fi menținută Ordonanța nr.165/P/2007 din 09.01.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul cu același număr.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în raport de soluția adoptată de respingere a plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 al. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G, domiciliat în Râmnicu V,-, -.8,.B,.11, împotriva Ordonanței nr.165/P/2007 din data de 9 ianuarie 2008, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și, pe cale de consecință, menține ordonanța atacată.
În baza art.192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe petent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
2 noiembrie 2009
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu
