Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 96/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 96
Ședința publică din 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul, domiciliat în mun. D,- B, jud. B, împotriva rezoluțiilor nr. 19/P/2009 din 4 mai 2009 și 219/II/2/2009 din 8 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 octombrie 2009, susținerile celor prezenți fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 14 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul prezentei instanțe sub nr- din data de 11.09.2009, petentul a formulat plângere, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 19/P/2009 din data de 04.05.2009, respectiv 219/II/2/2009 din data de 08.06.2009, intimați fiind și.
În motivarea plângerii, acesta a arătat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaților, judecători în cadrul Judecătoriei Dorohoi, jud. B, în condițiile în care au pronunțat hotărâri având la bază documente false.
Astfel, societatea care a promovat, în dosarul civil în care s-a pronunțat această soluție, acțiunea civilă nu exista în realitate, instanța obligându-l la restituirea, către o persoană juridică desființată din lipsă de activitate, a unor bunuri, mobile și imobile.
Cu privire la aceste bunuri, se impunea a se observa că obligația de restituire se prescrie în termen de 3 ani pentru cele mobile și de 10 ani pentru cele imobile.
Așadar, ei și-au exercitat funcțiile cu rea-credință sau cu gravă neglijență.
În cauză, la solicitarea instanței, s-a depus la dosar adresa nr. 147 din 07.10.2009 emisă de către Judecătoria Dorohoi, jud.
Verificând rezoluțiile atacate, Curtea constată că plângerea petentului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin rezoluția nr. 19/P/2009 din data de 04.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza disp. art. 228 al. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și, judecători la Judecătoria Dorohoi, pentru faptele prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, parchetul a reținut că numitul a formulat plângere penală împotriva judecătorilor și de la Judecătoria Dorohoi, solicitând a se efectua împotriva lor cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal.
In cursul cercetărilor s-a stabilit că în 1991, după desființarea fostului - D, s-a înființat Societatea Agricolă - -, ce a fost înregistrată la Judecătoria Dorohoi, după care a solicitat și primit bunuri de la Comisia de lichidare a -ului.
Prin anul 1992, Societatea Agricolă - -, care nu desfășura activitate, a predat în custodie, pe bază de proces - verbal, o serie de bunuri și construcții numitului, urmând ca acesta să asigure paza și conservarea lor până la reînceperea activității sau până la lichidare.
În urma verificărilor s-a constatat că Societatea Agricolă - - nu a întocmit formele de lichidare.
La 26.09.2005, Societatea Agricolă - -, prin reprezentanți, a deschis la Judecătoria Dorohoio acțiune în revendicare împotriva lui, întrucât acesta refuza restituirea bunurilor. Dosarul a fost înregistrat sub numărul 2580/2005. În dosar, a depus o cerere reconvențională în care solicita să se constate că ar fi devenit proprietarul bunurilor prin uzucapiune, pretindea ca reclamanta să-l plătească pe toată perioada ca paznic, efectuând toate cele trei schimburi pe zi și, în plus, reclamanta să fie obligată să-i plătească contravaloarea îmbunătățirilor aduse construcțiilor.
Cererea reconvențională a fost restituită lui, iar prin sentința civilă nr.1347 din 09.11.2005 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată de judecător, s-a admis acțiunea reclamantei, iar a fost obligat să-i lase în liniștită posesie și deplină proprietate bunurile revendicate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, iar Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr.186 A din 13.03.2006, a admis recursul și a casat sentința, pe motiv că în mod greșit i s-a restituit pârâtului cererea reconvențională și nu s-au administrat toate probele necesare pentru identificarea și evaluarea bunurilor revendicate.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Dorohoi, unde a fost reînregistrată ca dosar nr-.
După administrarea probatoriului în cauză, prin sentința civilă nr.394 din 23.03.2007 (judecător ) s-a admis acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie formulată de Consiliul Local D (căruia, între timp, Societatea Agricolă - - donase bunurile respective), și a fost obligat să-i lase societății în deplină proprietate și posesie bunurile respective.
Totodată, prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât pe următoarele considerente:
- cererea de plată a serviciului de pază este considerată neîntemeiată atât timp cât, la predarea bunurilor în custodie, nu a existat nici o înțelegere în acest sens;
- cererea de obligare a reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse clădirilor este neîntemeiată, atât timp cât nu s-a făcut dovada că acele îmbunătățiri erau necesare și nici nu s-a precizat și probat cuantumul lor;
- cererea de obligare a reclamantei la plata sumelor reprezentând părțile sociale din patrimoniul fostului ale pârâtului și ale celorlalte 20 de persoane, rude sau afini cu pârâtul, este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, pârâtul nu a fost împuternicit de celelalte persoane să acționeze în numele lor, iar pe de altă parte, drepturile foștilor cooperatori asupra bunurilor prevăzute la art. 29 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 trebuiau calculate de Comisia de lichidare în termen de 9 luni de la desființarea cooperativei agricole, astfel că pârâtul a avut posibilitatea să-și valorifice aceste pretenții în condițiile și în termenul menționate mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, iar Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 859 R din 11.10.2007, l-a admis, modificând-o doar în parte, în sensul că a respins cererea de intervenție accesorie a Consiliului Local D, ca inadmisibilă, căci nu exista act autentic de donație, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
a formulat, între timp, o multitudine de plângeri penale, soluționate cu neînceperea urmăririi penale, prin rezoluțiile nr. 381/P/2007, nr. 976/P/2007, nr. 1364/P/2006, nr. 387/P/2006 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi.
Apoi a formulat plângere împotriva lui - ce a îndeplinit funcția de contabil șef la Societatea Agricolă - - și - avocat, ce a reprezentat acea societate în procese, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 Cod penal, pe motiv că au redactat, semnat și ștampilat declarații, împuterniciri și alte documente pentru a putea reprezenta o societate agricolă inexistentă, respectiv Societatea Agricolă - -, acte de care au uzat în fața Judecătoriei Dorohoi (dosar nr-) și a Tribunalului Botoșani (dosar nr. 3774/2006).
Prin rezoluția nr. 91/P/2007 din 30.05.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Plângerile împotriva soluției, formulate de, au fost respinse ca neîntemeiate prin rezoluția nr.265/II/2/2008 din 24.07.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și prin sentința penală nr.57 din 26.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
pretinde că cei doi judecători, și, au comis un act de abuz admițând acțiunile reclamantei prin cele două sentințe civile menționate și, în plus, nefiind de acord cu conținutul sentințelor, apreciază că au fost în totalitate întocmite în fals, iar comunicarea lor către părți reprezintă uzul de fals.
Or judecătorul, în virtutea atribuțiilor sale de serviciu, emite hotărâri judecătorești care conțin propriile sale convingeri, formate în baza studierii probatoriului administrat în cauză și a cunoașterii dispozițiilor legale aplicabile.
Activitățile magistraților, circumscrise înfăptuirii actului de justiție, nu pot fi cenzurate prin formularea unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri cu privire la hotărârile pronunțate putând fi valorificate prin exercitarea căilor de atac.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere, respinsă, în conformitate cu disp. art. 278 al. 1 Cod procedură penală, ca neîntemeiată, de către Procurorul General al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
S-a reținut în considerentele acestei rezoluții că pentru existența infracțiunii prev. de art.246 Cod penal este necesar ca inacțiunea sau acțiunea prin care s-a cauzat o vătămare intereselor legale ale unei persoane fie săvârșită cu vinovăție, iar forma de vinovăție cerută este intenția. Aceasta înseamnă că făptuitorul, cu voință, a efectuat acțiunea sa ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Raportând conținutul infracțiunii la activitățile desfășurate de magistrați în cele două dosare ale Judecătoriei Dorohoi, rezultă că aceștia au efectuat acte procedurale și au luat măsuri procesuale în rezolvarea cauzei, în virtutea dreptului cu care au fost investiți în funcția pe care o îndeplinesc, cu respectarea principiilor inamovabilității și independenței prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte comiterea vreunei infracțiuni, deci nici a acelora sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.
În susținerea neangajării răspunderii penale a magistraților pentru soluțiile date în cauzele rezolvate, un argument îl constituie și dispozițiile prev. de art. 97 alin. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor, în raport cu justițiabilii, exclude punerea în discuție a soluțiilor pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac, de care petentul a și uzat.
Potrivit art. 2781al. 1 Cod procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată (printre alții) poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Alineatul 7 al aceluiași articol prevede că judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Intimatul, prin sentința civilă nr. 1347 din 09.11.2005 a Judecătoriei Dorohoi, pronunțată în dosar 2580/2005 ( 49 - 50 dosar urmărire penală) a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Societatea Agricolă - -, obligându-l pe petentul din prezenta cauză, ce a avut în respectivul dosar calitatea de pârât, să predea reclamantei o serie de bunuri.
Această sentință a fost desființată prin decizia civilă nr. 186 A din 13.03.2006 a Tribunalului Botoșani, admițându-se recursul declarat de pârât și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 394 din data de 23.03.2007, pronunțată de intimata în dosar nr- al Judecătoriei Dorohoi, s-a admis acțiunea formulată de către aceeași reclamantă, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de Consiliul Local D, și a fost obligat petentul la restituirea către aceasta a unor bunuri. Totodată, s-a respins cererea reconvențională ca nefondată ( 10 - 12 dosar urmărire penală).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, admis prin decizia civilă nr. 859 R din data de 11.10.2007 a Tribunalului Botoșani, singura modificare adusă fiind cea de respingere a cererii de intervenție accesorie formulată de Consiliul Local D, ca inadmisibilă.
A susținut petentul că cei doi intimați, în calitate de magistrați, și-au exercitat funcția cu rea-credință sau cu gravă neglijență, prin aceea că au admis acțiunea civilă formulată de o persoană juridică inexistentă.
Or, după cum rezultă din materialul probator aflat la dosarul cauzei, respectiv rezoluția nr. 397/P/2005 din 30.05.2005 ( 17 dosar urmărire penală), nr. 381/P/2007 din 26.06.2007 ( 38 dosar urmărire penală), rezoluția nr. 976/P/2007 ( 39 dosar urmărire penală), rezoluția nr. 1364/P/2006 din 21.06.2007 ( 40 dosar urmărire penală), toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, rezoluțiile nr. 91/P/2007 din 30.05.2008 ( 41 - 44 dosar urmărire penală) și nr. 265/II/2/2008 din 24.07.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum și din verificările efectuate de către prezenta instanță (în adresa nr. 147/2009 a Judecătoriei Dorohoi - 52 dosar - menționându-se că societatea a fost înființată în 1991 prin încheierea din 02.09.1991, iar în registrul special al instanței nu s-au găsit înregistrate mențiuni de modificare sau desființare a ei), nu se constată, relativ la Societatea Agricolă "- -", o situație contrară celei reținute și pe larg argumentate în rezoluțiile atacate.
Din niciun act existent la dosarul cauzei nu rezultă desființarea ei.
De altfel, petentul nici nu a indicat care sunt actele false în baza cărora cei doi intimați ar fi pronunțat cele două hotărâri mai sus arătate.
A mai susținut acesta că nu s-au avut în vedere la soluționarea cauzei termenele de prescripție a acțiunii în restituire bunuri, prevăzute de lege în materie. Or, el a invocat, în apărare, aspectul că în favoarea sa ar fi operat prescripția achizitivă (uzucapiunea), în considerentele sentinței civile nr. 394/2007 fiind expuse argumentele pentru care ea nu a fost reținută ( 11 - 12 dosar urmărire penală).
Potrivit disp. art. 246 Cod penal, constituie infracțiunea de abuz în serviciu fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Constituie infracțiunea de fals intelectual, potrivit prevederilor art. 289 Cod penal, falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Se definește, prin disp. art. 291 Cod penal, infracțiunea de uz de fals ca fiind folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice.
Or, din interpretarea tuturor probelor administrate în cauză, astfel cum au fost pe larg mai sus expuse, rezultă că cei doi intimați au efectuat acte procedurale și procesuale în virtutea dreptului cu care au fost învestiți în funcțiile pe care le îndeplinesc, cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, motivându-și soluțiile adoptate, neexistând vreun indiciu de comitere a infracțiunilor pe care petentul le reclamă.
Se impune a fi avute în vedere și disp. art. 97 al. 1 și 2 din Legea nr. 303/2004, potrivit cărora exercitarea dreptului oricărei persoane de a sesiza încălcarea obligațiilor profesionale ale judecătorilor în raport cu justițiabiliiexcludepunerea în discuție a hotărârilor judecătorești care sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De altfel, petentul a uzat de calea de atac a recursului, prin soluția instanței de control judiciar menținându-se obligarea sa la restituirea bunurilor.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în conformitate cu disp. art. 2781al. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petent, menținând rezoluțiile atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în mun. D,- B, jud. B, împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 19/P/2009 din data de 04.05.2009 și nr.219/II/2/2009 din data de 08.06.2009, intimați fiind și.
Menține rezoluțiile mai sus-arătate.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.10.2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica
