Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 97/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 97/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petentul (născut la 24.-, domiciliat în S,-,.1,.6,.3,.83 jud. S; CNP -) împotriva rezoluției dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 431/P/2009.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul aflat în stare de detenție, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că a fost atașat dosarul nr- al Judecătoriei Sibiu cu anexele acestuia.
Petentul învederează instanței că s-ar impune prezența intimaților pentru a fi audiați, conform 278 pct. 4 deoarece din declarațiile de la dosar nu rezultă absolut nimic, actele fiind întocmite în mod nelegal fără a se preciza în mod concret.
Reprezentanta parchetului se opune admiterii cererii formulată de petiționar precizând că nu se mai impune amânarea cauzei deoarece procedura de citare este îndeplinită iar prezența acestora în fața instanței, potrivit normelor procedurale nu este obligatorie.
Instanța, având în vedere cererea formulată de petiționarul, constată că este neîntemeiată argumentată de faptul că procedura prev. de art. 278/1 pr.penală este specială, nu prevede obligativitatea prezenței intimaților, textul de lege la care a făcut referire petiționarul vizează expres citarea intimaților care este justificată prin prisma faptului că au dreptul de a cunoaște orice procedură în care sunt implicați și de a combate motivele.
Având în vedere prevederile art. 278/1 alin.7 și 8.pr.penală și care prevăd că această procedură nu impune administrarea probațiunii ci hotărârea se va fundamenta exclusiv pe materialul și probele din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte înscrisuri noi, apreciază că cererea formulată de petiționar este nefondată.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Petentul susține plângerea astfel cum a fost formulată și a solicitat admiterea acesteia, desființarea rezoluțiilor atacate cu trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților.
A precizat că actele de urmărire penală nu respectă normele de procedură penală, în cauză există indicii, dovezi că intimații auz săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu deoarece cu știință, nu a au îndeplinit, sau au îndeplinit în mod defectuos actele de urmărire penală, buna știință fiind o condiție prev. de art. 246 cod penal.
A arătat că nu există nici o semnătură de luare la cunoștință despre procesul verbal încheiat de polițiști (a luat cunoștință despre procesul verbal mai târziu în cursul procesului)
Mai mult au luat declarație unei martore, pe un formulat cu regim special care încalcă disp. art. 84 și 86.pr.penală și cu toate acestea martora declară altceva, mai mult există contradicții între ceea ce declară martora și procesul verbal de cercetare la fața locului.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției atacate precizând că în mod corect s-a apreciat în urma actelor premergătoare că ofițerii de poliție au respectat normele de procedură și nu subzistă nici încercarea de a determina mărturia mincinoasă.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii de față;
În deliberare, constată că prin plângerea înregistrată la această sub dosar penal nr-, petiționarul a solicitat desființarea rezoluției emise la 5.06.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar penal nr.431/P/2009 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor - cms și inspector sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art.246 Cod penal (cms și 246 și 261 Cod penal (inspector ).
În expunerea scrisă motivelor plângerii sale, cât și oral, în fața Curții, petentul relevă în esență că modalitatea concretă în care au fost întocmite actele de procedură de către cei doi făptuitori atestă, fără echivoc îndeplinirea defectuoasă cu știință a atribuțiilor lor de serviciu.
Într- primă critică adusă rezoluției petentul susține că procesul verbal de cercetare la fața locului a fost încheiat de către cms. cu încălcarea normelor procedurale în vigoare, lipsa semnăturii de aducere la cunoștință actului îndeplinit, consemnarea unor aspecte nereale în procesul verbal, lipsa legitimității pătrunderii în locuința petentului, etc.
A doua critică adusă rezoluției, vizând persoana făptuitorului reafirmă în linii generale, acuzațiile aduse de către petiționar mai sus și anume faptul că ofițerul menționat, cu știință, a îndeplinit defectuos acte de urmările penală - în concret - ascultarea martorei, proceduri derulate cu încălcarea disp. art. 84, 86 cod penal, dreptul petentului la apărare a fost limitat într-o manieră incompatibilă cu garanțiile oferite de lege.
Se arată că făptuitorul a dispus consemnarea unor date nereale pe formularul tipizat reprezentând declarație de martor a numitei, date referitoare la identitatea și domiciliul acesteia.
Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, a înscrisurilor prezentate de către petent, conform exigențelor prev. de art. 278/1 alin.7 pr.penală, Curtea reține următoarele:
1. Prin rezoluția adoptată de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la data de 06 iunie 2009 în dosar nr. 431/P/2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ofițerul de poliție judiciară și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 cod penal și art. 261 cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul a expus, în considerente, următoarele argumente de fapt și de drept:
Procesul verbal de cercetare la fața locului din data de 29.02.2008 a fost întocmit de către cms. conform normelor de procedură penală și cu îndeplinirea obligațiilor de serviciu care i-au impus deplasarea la imobilul din-,.1,.6,.3,.83. Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că numitul locuia efectiv la acel apartament și a opus rezistență atunci când organele de poliție au dorit să intre în casă, astfel că a fost necesară distrugerea ușii de acces în apartament. Deși, în procesele verbale întocmite de polițiști la data de 29.02.2008 și 05.03.2008 se consemnează că apartamentul locuit aparține lui acesta nu a făcut nicio obiecție, nici el și nici martorii asistenți. Pe de altă parte, apreciem că infracțiunea pentru care a fost cercetat, trimis în judecată și condamnat, respectiv infracțiunea prev. de art. 189 alin.1 și 2 cod penal și infracțiunea prev. de art. 197 alin.1, 2 lit.c cod penal, nu implică o calitate specială a subiectului activ respectiv aceea de proprietar al locuinței unde ar fi avut loc comiterea infracțiunilor.
Referitor la declarația martorei s-a reținut că insp. a procedat la audierea acesteia pe formular înseriat (seria C nr. -) potrivit normelor procedurale consemnând datele legate de identitatea martorului, depunerea jurământului de către martor și depoziția acesteia. Din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă exercitarea unor constrângeri asupra martorei din partea polițistului.
Numitul a contestat depoziția martorei (care nu a putut fi audiată la instanță) atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești și a invocat nelegalitatea modului în care i-au fost luate declarațiile, aspecte care au fost însă respinse de către judecător. În acest sens, în considerentele de la fila 6 ale sentinței penale nr. 755/24 decembrie 2008 instanța de judecată a respins argumentat contestațiile inculpatului.
Față de cele expuse, s-a apreciat că în cauză ofițerii de poliție judiciară au respectat normele de procedură penală, neexistând indicii în îndeplinirea cu rea credință a atribuțiilor de serviciu contra intereselor persoanelor, nu se poate reține existența elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.
În ceea ce privește infracțiunea de încercare de a determina infracțiunea de mărturie mincinoasă s-a constatat că lipsește atât latura subiectivă cât și cea obiectivă a acesteia.
Prin rezoluția emisă în dosar nr. 619/II/2/2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA a respins la data de 08 iulie 2009 plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției sus arătate, apreciind din actele premergătoare efectuate că polițiștii și-au îndeplinit sarcinile de serviciu în limite normale și că au dispus în cauza penală supusă discuției în virtutea și limitele puterilor sale ce le recunoaște legea.
Nu există date, informații, indicii, dovezi din care să rezulte că polițiștii când au efectuat procedurile penale cu care au fost investiți au fost de rea credință.
indicate, reale sau nu, nu pot fi examinate doar pe calea căilor de atac ordinare sau extraordinare pe care le prevede legea.
Mai mult, actele procesuale contestate de către persoana vătămată ca fiind efectuate cu rea credință de către polițiști au fost menținute de judecător deși excepțiile invocate acum au fost ridicate și în fața instanței.
Nu există dovezi că martora a declarat mincinos în fața organelor de urmărire penală; procurorul nu este îndreptățit să evalueze printr-o procedură penală paralelă felul în care au fost administrate dovezile în fața instanței câtă vreme nu se afirmă și nu este dovedită reaua credință judecătorului.
3. Curtea apreciază, la rândul său, în urma examinării lucrărilor cauzei, prin prisma criticilor invocate de către petiționar că în speță, nu există motive pertinente și suficiente care să justifice o soluție de desființare a rezoluției atacate și de începere a urmăririi penale împotriva celor 2 ofițeri de poliție judiciară.
4. Analiza concretă a actelor, și mijloacelor de probă supuse discuției (procesul verbal de cercetare la fața locului și declarația martorei ) exclud, în opinia Curții orice dubiu cu privire la îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu a făptuitorilor.
5. Curtea constată că în cauză nu există minime suspiciuni care să convingă un observator obiectiv că probele au fost administrate de către cei doi făptuitori cu încălcarea flagrantă a normelor procedurale în vigoare.
6. Curtea arată că procesul verbal de cercetare la fața locului (14 dosar de urmărire penală) respectă pe deplin exigențele de formă și fond prev. de art. 91.pr.penală, astfel încât în cauză nu poate fi reținută o încălcare, cu știință sau o depășire a atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului, conferite de lege.
Se poate observa cu ușurință că situația constatată la fața locului a fost consemnată în mod real, sens în care ea a fost confirmată și de către martorii asistenți prezenți, aspect ce înlătură orice suspiciune cu privire la inserarea unor date nereale în actul procedural.
7. Curtea constată, referitor la acuzațiile aduse făptuitorului că acestea nu pot constitui o bază legală de incriminare, atâta timp cât în cauză nu există indicii minime cu privire la îndeplinirea defectuoasă de către ofițer a atribuțiilor de serviciu.
8. Curtea reține, în urma examinării declarației martorei () că acest mijloc de probă a fost administrat cu respectarea dispozițiilor legale statuate de art. 84 și 86 cod penal, contrar susținerilor petentului.
Astfel, rezultă, fără dubiu din parcurgerea declarației martorei ( 28 dosar de urmărire penală) că aceasta a fost identificată, iar domiciliul său a fost declarat în fața autorităților judiciare.
În aceste circumstanțe, nu se poate reține că intimații a acționat în afara limitelor conferite de lege.
9. Curtea subliniază, în altă ordine de idei, că aspectele relevate de către petiționar nu reprezentau elemente suficiente care să conducă la vreo încălcare a drepturilor sale legitime, aceste critici fiind ridicate de către persoana sa atât în cursul procedurilor la fond, cât și în căile de atac, fără succes.
10. Față de cele ce preced, Curtea, apreciind că în cauză nu există elemente minime care să contureze încălcarea cu știință de către intimați a atribuțiilor de serviciu, va respinge conform art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală plângerea petentului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva rezoluției adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la data de 5.06.2009 în dosar penal nr. 431/P/2009.
În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă petiționarul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3.09.2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Tehnored. VV 2 ex/09.09.2009
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu
