Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 988/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 988
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.273/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petenta personal, lipsă fiind intimații.
Procedura îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, petenta depune la dosar două înscrisuri, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor față de intimați, arătând că de la dosar au fost sustrase probe.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, întrucât petenta nu are calitatea de a exercita această cale de atac.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 273/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției procurorului din 30.05.2002 dată în dosarul nr. 39/P/2002 al Parchetului Militar Timișoara și rezoluției prim-procurorului din 16.01.2003 dată în dosar nr. 349/C/2002.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 16/27.06.2007 pronunțată de Tribunalul Militar Timișoara în dosar nr-, în baza art. 42 raportat la art. 26, art. 2781al. 1 Cod procedură penală, s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta împotriva rezoluției din 30 mai 2002, dispusă în dosarul nr. 39/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara, de neîncepere a urmăririi penale față de agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție, jud. A, și civil cercetați pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal, în favoarea Tribunalului Arad. S-a reținut că, potrivit prevederilor Legii nr. 360/2002, privind statutul polițiștilor prin care aceștia au pierdut calitatea de militari, devenind funcționari publici civili, au ieșit din competența de judecată a instanțelor militare.
Prin sentința penală nr. 334/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii formulată de petenta împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror în dosar nr. 39/P/2002 și 349/C/2002 ale Parchetului Militar Timișoara, în favoarea Judecătoriei Chișineu - S-a constatat că față de momentul la care se susține că a fost săvârșită infracțiunea nu sunt aplicabile dispozițiile art. 27 al. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 așa cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 281/2003 conform cărora infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare se judecă de tribunale și faptul că instanțele militare judecă infracțiuni săvârșite de militari în legătură cu îndatoririle de serviciu.
Prin sentința penală nr. 160/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr-, s-a dispus trimiterea plângerii formulate de petenta împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procurorul Parchetului Militar Timișoara în dosarele nr. 39/P/2002 și nr. 349/C/2002, față de intimații, din cadrul Postului de Poliție, jud. A și, Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș.
Prin sentința penală nr. 30/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr-, s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulată de petenta împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale date de procuror în dosar nr. 39/P/2002 și 349/C/2002 ale Parchetului Militar Timișoara în favoarea Tribunalului Arad.
Prin sentința penală nr. 131/21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a constatat conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Arad și Judecătoria Chișineu Criș și s-a trimis dosarul la Curtea de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin sentința penală nr. 133/PI/09.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în baza art. 43 Cod procedură penală s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, reținându-se că prevederile art. 4 pct. 1 al. 3 lit. a) din Secțiunea 4 Legii 281/2003 raportat la art. 14 al. 2 pct. II din Legea nr. 360/2002.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș la data de 11.02.2002, petenta în calitate de mandatar al numitului, reclamat inducerea în eroare a acestuia de către numiții și cu ocazia încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 600/24.09.2001, cu privire la imobilul înscris în CF nr. 984 de, cu nr. topo 97, prin vicierea consimțământului vânzătorului.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș și-a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Parchetului Militar Timișoara unde cauza a fost înregistrată sub nr. 39/P/2002/18.02.2002.
Prin referatul A din 25.03.2002 s-a propus neînceperea urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Prin rezoluția procurorului din 30.05.2002 dată în dosar nr. 39/P/2002 al Parchetului Militar Timișoaras -a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 al. 3 Cod penal.
Procurorul a reținut că prin sentința civilă nr. 488/01.08.2001, Judecătoria Chișineu Crișa revocat la cerere donația făcută în anul 1984 de către numitul în favoarea numitei, având ca obiect imobilul înscris în CF nr. 984 ul de. liber de sarcini și revenit în proprietatea lui, imobilul a fost vândut în 24.09.2001 soților și prin contractul autentificat la notarul public. După aceasta, Judecătoria Chișineu Crișa admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea celor doi soți, reținându-se nuda proprietate în favoarea cumpărătorilor și dreptul de uzufruct viager vânzător. Astfel, părțile au dobândit drepturile și și-au executat obligațiile contractuale, cumpărătorii achitând integral prețul convenit de 65.000.000 lei și intrând în posesia imobilului, iar vânzătorul cedând folosința casei, păstrând suma de bani și uzufructul viager.
Raportat la probele administrate în cauză procurorul a apreciat că nu rezultă vreo intenție sau manoperă frauduloasă a numiților și cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentic privitor la imobilul înscris în CF nr. 984 ul de și care să fi produs vicierea consimțământului vânzătorului.
Împotriva rezoluției din dosarul nr. 39/P/2002 a formulat plângere numitul, fiul numitului.
Prin rezoluția din 16.01.2003dată în dosar nr. 349/C/2002 al Parchetului Militar Timișoaras -a dispus respingerea plângerii, apreciindu-se ca fiind legală și temeinică rezoluția atacată.
Împotriva acestor soluții a formulat plângere numita, în nume personal, plângere înregistrată în data de 12.06.2007 la Tribunalul Militar Timișoara.
În motivarea plângerii a arătat că soluția procurorului este netemeinică și nelegală, încalcă drepturile omului privind proprietatea și că nu i-a fost trimisă copie de pe rezoluție ci doar o comunicare a soluției date de procuror.
La termenul de judecată din data de 10.09.2008 petenta a depus certificatul de deces al numitului decedat la data de 14.06.2002.
Conform dispozițiilor art. 2781Cod procedură penală împotriva soluțiilor menționate în acest text pot formula plângere la instanță persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.
Astfel plângerile formulate de către petentă pentru cercetarea numiților și sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune au fost formulate de aceasta în calitatea sa de mandatar a numitului conform procurorii judiciare autentificate sub nr. 231/22.01.2002.
Ulterior rezoluției Parchetului Militar Timișoara din 30.05.2002 a intervenit decesul numitului în data de 14.06.2002.
Conform art. 1532 cod civil mandatul este un contract prin care o persoană numită mandatar se obligă să încheie acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă.
Unul din cazurile particulare de încetare a mandatului îl constituie moartea unei părți, respectiv în speță al mandantului.
Analizând procura judiciară autentificată sub nr. 231/2002 prin care numitul o împuternicește pe numita să îl reprezinte în fața autorităților și să formuleze în numele său acțiuni în justiție, s-a constatat că aceasta nu cuprinde vreo clauză care să stabilească condițiile în care executarea mandatului continuă și după moartea vreuneia din părți.
Astfel, raportat la momentul formulării plângerii la instanță, respectiv 12.06.2007 și data decesului mandantului - 14.06.2002, s-a apreciat că petenta nu are calitate procesuală de a promova o plângere în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală.
De asemenea, petenta nu are nici calitatea de persoană ale cărei interese legitime să fie vătămate prin soluția procurorului dat fiind că în operațiunea cu prilejul căreia au fost sesizate organele de urmărire penală acesta a avut doar calitatea de mandatar al vânzătorului.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 2781alin. 8 lit. a) Cod procedură penală, a respins plângerea formulată de petenta.
Împotriva sentinței penale nr. 273 din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, petenta, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 2.10.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris, fiind susținut oral de către petentă conform mențiunilor din practicaua prezentei hotărâri.
Analizând legalitatea și temeiniciei sentinței penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt reținută și ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale.
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, petenta, în calitate de mandatară a numitului a reclamat inducerea în eroare a numitului de către numiții și, cu ocazia încheierii și executării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.600/29.09.2001 cu privire la imobilul înscris în CF nr.984 ul de, prin vicierea consimțământului vânzătorului. Urmare a declinării competenței, Parchetul Militar Timișoaraa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numiții și sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art.215 pen, soluție atacată de fiul numitului astfel că prin rezoluția din 16.01.2003 Parchetul Militar Timișoaraa respins ca nefondată plângerea. Petenta a acționat în calitate de mandatară a numitului, conform procurii judiciare autentificate sub nr.231/22.01.2002
Soluțiile mai sus menționate au fost atacate, la data de 12.06.2007 de către petenta, iar la termenul de judecată din 10.09.2008 petenta a depus în fața primei instanțe certificatul de deces al mandantului a cărui moarte a survenit la data de 14 iunie 2002.
Potrivit art.1523 civil, mandatul este un contract prin acre o persoană numită mandatar se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă. Pct.3 al aceluiași articol stipulează că mandatul încetează prin moartea mandatarului sau a mandantului. Dispozițiile legale referitoare la încetarea mandatului prin deces nefiind imperative, părțile pot stipula în contract o clauză derogatorie, stabilind condițiile în care executarea contractului continuă și după moarte, ceea ce în speță nu s-a realizat. În lipsa unei stipulații exprese privind continuarea mandatului și după moartea mandantului, instanța de recurs apreciază că petenta nu mai avea calitate procesuală de a iniția acțiuni în justiție. Motivarea petentei în sensul că nu formulat plângere deoarece Parchetul Militar nu i-a comunicat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimați nu este conformă cu realitatea deoarece fiul numitului, mandantul din contractul de mandat invocat de petentă a formulat plângere împotriva acestei soluții, dovadă că a avut cunoștință de rezoluția pronunțată în cauză.
Astfel, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a apreciat că petenta nu se încadrează în categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost lezate prin soluția pronunțată astfel că, în temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.273/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr.273/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/24.10.08
Tehnored AJ/30.10.08
Prima instanță: Trib. A-
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă, Laura Bogdan
