Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 99/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.99/2008
Ședința publică din 3 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stanca Ioana Marcu JUDECĂTOR 2: Teodora Ciur
- - - grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul G împotriva ordonanței din 15.07.2008 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr.33/P/2008.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 2.09.2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
În deliberare, constată:
În 18.08.2008, petentul Gaf ormulat plângere împotriva ordonanței din 15.07.2008 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 33/P/2008, privind pe învinuitul, executor judecătoresc în municipiul
Petentul a reclamat faptul că intimatul în calitate de executor judecătoresc din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu, prin aceea că în 8.02.2007, a poprit conturile bancare aparținând SC SA H pentru suma de 1.303.055,33 lei datorată către SC H, după care, la solicitarea debitorului, a ridicat poprirea cu motivarea că nu există titlu executoriu.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate în plângere, precum și din oficiu, Curtea constată că plângerea petentului G nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța din 15.07.2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 33/P/2008, în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. d CPP, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248/1 rap. la art. 246 CP.
Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea DNA - serviciul Teritorial Alba Iulia cu privire la numitul, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 CP.
Pentru a dispune această soluție, s-au reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 468/CA/1998 a Tribunalului Hunedoaras -a admis acțiunea reclamantei " " H, și pe cale de consecință SA (în prezent ) a fost obligată să plătească suma de 2557 lei cu titlu de despăgubiri, sumă ce a fost achitată prin ordin de plată la 06.09.1999 (așa cum reiese din cuprinsul sentinței civile nr. 493/A/2001 a Tribunalului Hunedoara ).
Ulterior, persoana vătămată a solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 468/CA/1998, precum și a deciziei nr. 4480/1999 a Curții Supreme de Justiție prin care a fost admis recursul formulat de către " ", iar SA a fost obligată să plătească suma de 1.118.300 lei cu titlu de despăgubiri și 2215 lei cheltuieli de judecată. Astfel a fost format de către intimat dosarul execuțional nr. 12/2000. Pe parcursul derulării procedurilor execuțional, prin mai multe hotărâri judecătorești a fost suspendată executarea silită.
La 21 martie 2001, prin sentința civilă nr. 493/CA/2001 a Tribunalului Hunedoaras -a admis contestația la executare formulată de către SA și s-a dispus anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional 12/2000. Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, în esență, instanța de judecată a reținut că în realitate prin decizia nr. 4480/1999 a Curții Supreme de Justiție a fost respins recursul formulat de către " " iar debitoarea și-a îndeplinit voluntar obligația. Această hotărâre judecătorească a fost menținută prin decizia civilă nr. 625/A/2001 a Curții de APEL ALBA IULIA, care a reținut aceeași motivare cu cea a instanței de fond.
In acest context, persoana vătămată, prin reprezentantul său G, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului spre a se constata că i-au fost încălcate drepturile în România.
Ulterior, în cursul anului 2007, G s-a adresat executorului judecătoresc cu o cerere prin care solicita punerea în executare atât a deciziei nr. 4480/1999 a Curții Supreme de Justiție cât și a Hotărârii nr. 1780/2002 a Curții Europene a Drepturilor Omului (dosar execuțional.44/2007).
Inițial intimatul la 8.12.2007 a solicitat BCR și BRD, Sucursalele H poprirea conturilor bancare ale SA (succesoarea în Drepturi a SA) pentru suma totală de 1.284.893,03 lei prezentând despăgubiri. După câteva zile, executorul judecătoresc a solicitat terților popriți să înceteze poprirea motivând că persoana vătămată nu deține titlu executoriu.
Raportat la conduita intimatului s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală datorită considerentelor ce se vor expune.
Astfel este de observat, cu referire la hotărârea CEDO invocată de către persoana vătămată că aceasta vizează,soluționarea unui litigiu între persoane private. Ori este de notorietate că în ceea ce privesc cauzele ce îi sunt deduse judecății, Curtea Europeană a Drepturilor Omului soluționează litigiile dintre state și rezidenți (art. 134 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului).
Prin adresa nr. LI/10279 din 21.11.2007 a Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a comunicat că plângerea cu nr. 17280/2002 formulată de către G la CEDO nu a fost comunicată deoarece a fost respinsă ca inadmisibilă..
De asemenea este de observat că în dovedirea susținerilor sale, petentul Gad epus o adresă din partea Ministerului Afacerilor Externe -Direcția Ag. Guvernamental în care s-a arătat că s-a înregistrat un memoriu al său sub nr. Ll/1134 din 21.03.2007. Ori prin adresa nr. Ll/10.279/21.11.2007, Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat că nu există un astfel de memoriu al persoanei vătămate iar numărul de înregistrare la care se face referire, vizează o altă lucrare, comunicată de către Curtea Europeană României, iar înscrisurile la care face referire persoana vătămată nu provin de la această instituție.
Datorită acestor motive s-a constatat că sub aspectul laturii obiective nu există o încălcare a atribuțiilor de serviciu iar subiectiv lipsește vinovăția.
In luna februarie 2007 la solicitarea persoanei vătămate i-au fost restituite în original actele (hotărârile) depuse la executorul judecătoresc, astfel că învinuitul a dispus închiderea dosarului execuțional.
Prin rezoluția din 5.08.2008 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 787/II/2/2008, în temeiul art. 278 CPP, s-a respins plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 33/P/2008, ca nefondată.
S-a apreciat că titlul invocat de creditorul petent G este îndoielnic: CEDO nu se pronunță pe fondul raporturilor juridice private, iar documentul original nu a fost depus. Autoritățile guvernamentale românești nu au confirmat existența pe rolul CEDO a vreunei pricini care să aibă ca obiect un litigiu cu conținut de drept privat, astfel că cel puțin subiectiv, faptele comise de executor nu îndeplinesc condițiile existenței infracțiunii pentru care s-a plâns partea vătămată.
În opinia Curții, probele administrate în cauză au evidențiat că susținerile petentului G sunt neîntemeiate, fără suport probator.
Astfel, din adresa Ministerului Afacerilor Externe - Direcția Agentul Guvernamental pentru CEDO (fila 36 dosar urm. pen.), rezultă că cererea introdusă de petent în cauza contra Românie a fost respinsă ca inadmisibilă de către Camera a III-a, fapt pentru care nu a mai fost comunicată Guvernului și nici nu se pune problema comunicării ei în Monitorul Oficial.
De asemenea, din adresa aceleiași instituții (fila 53 dosar urm. pen.), rezultă că plângerea cu nr. 17280/2002 adresată CEDO, pe care a invocat-o petentul ca temei al executării silite, nu a fost comunicată Guvernului României, iar din verificările efectuate, a rezultat că sub nr. L1/1134/21.03.2007, nu se află înregistrat memoriul petentului la CEDO, ci o altă lucrare dintr-o altă cauză.
În consecință, în mod justificat a reținut procurorul că închiderea dosarului execuțional a fost întemeiată, de vreme ce s-a constatat lipsa unui titlu executoriu provenit de la CEDO, așa cum susține petentul.
În privința titlului executoriu constând în hotărârea irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul se poate adresa cu o cerere de punere în executare a acesteia, urmând a-i fi soluționată potrivit dispozițiilor legale.
Ca atare, Apreciem că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, sub aspectul laturii obiective și subiective, câtă vreme intimatul nu a acționat cu rea credință, în scopul vătămării drepturilor petentului.
În consecință, în temeiul art. 278/1 alin.8 lit.a CPP, Curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului G, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare, conform art. 192 alin.2 CPP.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G împotriva ordonanței din 15.07.2008 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr. 33/P/2008.
Obligă petentul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu petentul și de la comunicare cu intimatul.
Pronunțată în ședința publică din 3.09.2008.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
Dact. /2 ex./12.09.2008.
Președinte:Stanca Ioana MarcuJudecători:Stanca Ioana Marcu, Teodora Ciur
