Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 99/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 99/ DOSAR NR-
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
Completul de judecată F 5 compus din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată de petentul, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,pronunțată la data de 14 august 2009 în dosarul nr. 1710/P/2009.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul, lipsă fiind făptuitorul,
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri prealabile de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra plângerii.
Petentul solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris, desființarea celor două rezoluții, iar pe cale de consecință, restituirea cauzei la parchet în vederea continuării cercetărilor împotriva făptuitorului cu privire la infracțiunile reclamate.
În susținerea plângerii, arată în esență că făptuitorul, cu bună știință nu și-a îndeplinit obligațiile de serviciu, soluționând nejustificat, prin rezoluții de neîncepere a urmăriri penale două dosare în care a avut calitatea de petent, prin soluțiile adoptate favorizându-i pe făptuitori, cauzându-i vătămări ale intereselor sale legale. În acest sens înțelege să facă referire la dosarul nr. 734/P/2008 cu privire la care procurorul a respins plângerea formulată, soluție care însă a fost infirmată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, pe motiv că nu au fost administrate toate probele necesare cauzei. După infirmarea soluției, procurorul a soluționat din nou plângerea, cu toate că la acel moment nu mai avea calitate de prim procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rupea, fiind încetată delegația în acest sens. Făptuitorul a pronunțat aceeași soluție ca și prima dată, aceasta fiind infirmată din nou de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov. Mai mult decât atât, făptuitorul a soluționat și plângerea formulată împotriva primarului - dosar nr. 862/P/2008 - astfel că în opinia sa, făptuitorul i-a favorizat pe cei reclamați.
În plus, arată că soluția procurorului i-a fost comunicată la o adresă necunoscută,cu toate că în plângerea formulată a indicat adresa de domiciliu.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de petent, menținând rezoluția adoptată în cauză, care se află la adăpost de orice critică. Apreciază că în raport de actele premergătoare efectuate, nu se poate reține în sarcina făptuitorului infracțiunile reclamate, acesta respectând dispozițiile legale în materie.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la nr. de mai sus, formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la 14 august 2009 în dosarul nr. 1710/P/2009, s-a solicitat infirmarea acestei rezoluții ca netemeinică și nelegală, arătând că în mod greșit s-a reținut că vinovăția procurorului nu a fost dovedită, deși rezoluția sa a fost infirmată de procurorul ierarhic superior, că modul în care acesta a soluționat plângerea dovedește intenția sa dea favoriza infractorul iar trimiterea soluției la o altă adresă a fost cu intenția de a nu formula plângere în termenul prevăzut de lege și audierea superficială a martorilor propuși.
Petentul a mai arătat că procurorul nu ave drept de semnătură la data soluționării plângerii, respectiv la data de 10.06.2009, potrivit ordinului nr. 14/26.01.2009 emis de Procurorul General care, în mod eronat nu și-a exercitat atribuțiile specifice de punere în mișcare a acțiunii penale și sesizarea instanței, astfel încât procurorul împotriva căruia a formulat plângerea i-a favorizat pe cei doi reclamanți.
Verificând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului se constată că plângerea este nefondată.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 14 august 2009 în dosarul nr. 1710/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 și respectiv art. 264 Cod penal.
În motivarea acestei rezoluții s-a reținut, în esență, că petentul a formulat plângere împotriva procurorului, imputând acestuia că a soluționat prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, două dosare n care a avut calitatea de petent, pretinzând că prin aceste rezoluții i-a favorizat pe făptuitori, cauzându-i vătămări ale intereselor legale și în special, de ordin moral.
Petentul a arătat că la data de 10.10.2008 a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Rupea în legătură cu faptul că la jumătatea lunii august 2008, în timp ce sea fla într-un magazin din com., a fost abordat de polițistul comunitar care nu era în exercitarea atribuțiilor de serviciu și care l-a bruscat, insultat și amenințat.
Urmare a acestei plângeri s-a procedat la audierea martorilor propuși de către petent care, cu excepția soției sale, nu au confirmat cele reclamate, ci s-au limitat la a relata că între păți s-a purtat o discuție mai aprinsă.
Soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procurorul a fost greșit comunicată, la o adresă greșită, din eroare. Chiar așa fiind, petentul a formulat plângere împotriva acesteia în termenul legal.
Această plângere a fost admisă pe considerentul că nu au fost audiați toți martorii propuși de petent, iar ulterior, același procuror a dispus tot o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
La data de 2 decembrie 2008 petentul a formulat o nouă plângere împotriva numitului - primarul comunei în legătură cu care a reclamat că a fost amenințat și insultat de către acesta, atitudine ce ar fi fost observată atât de fiul acestuia, cât și de soția petentului.
Cercetările în cauză au fost efectuate sub supravegherea aceluiași procuror care, prin rezoluție a confirmat propunerea organului de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale, soluție ce a fost comunicată petentului șu care a înțeles să nu o atace în fața procurorului ierarhic superior.
Petentul a înțeles să formuleze plângere împotriva procurorului care a supravegheat cercetarea penală și a dispus cele două soluții de neîncepere a urmăririi penale pe motiv că acesta a fost superficial și părtinitor, că nu a avut intenția de a afla adevărul și nu a ținut seama de faptul că plângerea împotriva primei rezoluții a fost admisă, că intenționat i s-a comunicat soluția la o adresă greșită, pentru a pierde termenul legal de contestare și a favoriza infractorul, fiind de rea credință.
Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că procurorul nu a dat dovadă de rea credință, a avut rol activ în administrarea actelor premergătoare și soluționarea cauzei, soluția dispusă fiind în concordanță cu probele și actele aflate la dosar.
S-a mai reținut că admiterea plângerii de către primul procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov prin care s-a stabilit necesitatea audierii și a altor martori, nu dovedește prin ea însăși intenția procurorului de a vătăma interesele petentului ori de a favoriza alte persoane, ci un mod diferit de apreciere a probelor și actelor premergătoare.
Cu privire la expedierea soluției la o adresă greșită, s-a constatat că aceasta este rezultatul unei neglijențe minore în cadrul activității de comunicare a corespondenței cu justițiabilii și în nici un caz nu se pune problema intenției magistratului de a-l împiedica să formuleze plângere înăuntrul termenului legal.
Referitor la împrejurarea că procurorul nu ar fi avut drept de semnătură s-a arătat că acesta avea drept de semnătură prin delegare.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 18 septembrie 2009 în lucrarea nr. 759/II/2/2009 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția procurorului este conformă cu art. 203 Cod procedură penală și că în mod corect s-a apreciat că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză.
Curtea constată că rezoluția atacată este legală și temeinică, deoarece, așa cum s-a arătat în motivarea acesteia, dar și în considerentele rezoluției din 18 septembrie 2009 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea conținând motivări ce nu sunt de natură a demonstra reaua credință a procurorului.
Astfel, se susține că procurorul a fost superficial și părtinitor, că nu a avut intenția de a afla adevărul și nu a ținut seama de faptul că plângerea împotriva primei rezoluții a fost admisă, că intenționat i s-a comunicat soluția la o adresă greșită, pentru a pierde termenul legal de contestare și a favoriza infractorul, fiind de rea credință.
Așa cum corect a demonstrat Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, nu se poate susține că urmare a admiterii plângerii formulate împotriva primei rezoluți de neîncepere a urmăririi penale s-ar face dovada relei credințe a procurorului ce a supravegheat activitatea de cercetare penală; pur și simplu, procurorul ierarhic superior a considerat oportun și necesar să mai fie audiați și alți martori, chiar dacă audierea acestora nu a modificat starea de fapt inițial reținută. Aceasta nu înseamnă că procurorul ar fi fost superficial și tocmai aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a introdus instituția plângerii împotriva actelor procurorului, tocmai pentru a se îndrepta erorile sau greșelile care nu sunt de natură a constitui nici infracțiuni, nici abateri disciplinare, fiind vorba pur și simplu de chestiuni legate de interpretarea probelor ori a actelor premergătoare.
Prin urmare, afirmația petentului cu privire la faptul că astfel s-ar face dovada relei credințe a procurorului este lipsită de fundament.
În ce privește comunicarea la o adresă greșită, aceasta reprezintă doar o simplă eroare ce nu ar fi atras în nici un caz decăderea petentului din dreptul de a formula plângerea, având în vedere că acest termen începe să curgă de la comunicarea actului de procedură, or, dacă actul a fost greșit comunicat la altă adresă, termenul nu a început să curgă, astfel că afirmația petentului că procurorul în mod intenționat i-a comunicat actul la altă adresă tocmai pentru a pierde termenul de formulare a plângerii este nu numai lipsită de temei, dar și tendențioasă.
Pe cale de consecință, instanța constată că rezoluția atacată este legală și temeinică și potrivit art. 278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea formulată de petentul ca și va menține rezoluția atacată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data de 14 august 2009 în dosarul nr. 1710/P/2009.
Obligă petentul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
încetat activitatea prin pensionare
semnează grefier șef secție
Red. SF/16.12.2009
Dact.BD/21.12.2009
- 2 exemplare -
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Cristina Dănescu
