Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2438/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.545/
Ședința publică din data de 30 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR -.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-petent-persoană vătămată - împotriva Sentinței penale nr.688/30.VII.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-petent-persoană vătămată, personal și asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.421.165/30.2009, aflată la fila 12 dosarului de recurs, și intimatul-făptuitor, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul-petent-persoană vătămată a depus pe data de 28.2009, prin Serviciul "Registratură", motivele de recurs, după care intimatul-făptuitor este legitimat cu cartea de identitate seria -, nr.-, eliberată, pe data de 11.IV.2007, de S4, Biroul nr.1, -, fiul lui G și, domiciliat în B,-,.37,.2,.4,.51, Sectorul
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-petent-persoană vătămată, prin apărătorul ales, invocând cazul de casare prevăzut de art.385/9, alin.1, pct.10, Cod procedură penală, susține că procurorul s-a pronunțat numai în baza materialului probator administrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, fără să se pronunțe asupra infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal, pentru care nu a efectuat nici un act de urmărire penală, și fără să dispună efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică, pentru a se dovedi existența vreunei afecțiuni psihice, care să justifice internarea sa nevoluntară, cu atât mai mult cu cât, la locul său de muncă, este supus controlului medical psihologic, iar judecătorul fondului nu putea să susțină că internarea sa medicală psihiatrică i-a fost benefică, cu toate că nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr.487/2002, fiind transportat cu o salvare neutilată, fără medic, însoțită numai de polițist, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, rejudecând pe fond, admiterea plângerii, cu trimiterea cauzei la procuror, pentru a începe urmărirea penală față de făptuitor, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246, Cod penal.
Intimatul-făptuitor, personal, arată că nu a solicitat salvarea, ci doar și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prin însoțirea transportului, pacientul fiind asistat de o asistentă medicală, cu precizarea că lucrează în poliție din anul 1995, în prezent îndeplinind funcția de agent-șef adjunct la Poliția orașului M, județul
Reprezentantul Ministerului Public arată că intimatul-făptuitor, în calitate de polițist, nu a respectat procedura legală, potrivit căreia trebuia să-l conducă pe recurentul-persoană vătămată la sediul poliției, și, nicidecum, la un spital de psihiatrie, cu atât mai mult cu cât în ambulanță se afla doar un asistent-medical, care nu a fost audiat, însă susține că intimatul-făptuitor a acționat din culpă, așa încât pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea plângerii, cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru începerea urmăririi penale față de făptuitor, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249, Cod penal.
Recurentul-petent-persoană vătămată, personal, precizează faptul că este șofer la o unitate militară, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1257/23.2008, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a admis plângerea formulată de petentul-persoană vătămată - împotriva Ordonanței din data de 8.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.329/P/2007, și a Ordonanței din data de 27.VI.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.1199/VIII-1/2007, pe care le-a desființat, în parte, dispunând trimiterea cauzei procurorului, în vederea efectuării de cercetări penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.
Prin Decizia penală nr.286/R/20.II.2009, din Dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a casat, în totalitate, sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, pentru omisiunea de a indica în dispozitiv actele de cercetare penală care urmau a fi efectuate.
Prin Sentința penală nr.393/10.IV.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-persoană vătămată -, pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr.1.006/R/2.VII.2009, din Dosarul nr- (1324/2009), Curtea de Apel București - Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul formulat de recurentul-petent-persoană vătămată -, a casat, în totalitate, sentința penală, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, pentru nemotivare.
Prin Sentința penală nr.688/30.VII.2009, din Dosarul nr-, Tribunalului București - Secția a II-a penală, în temeiul art.278/1, punctul 8, litera a, Cod procedură penală, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-persoană vătămată -, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin Ordonanța din data de 8.2007, din Dosarul nr.329/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus, în temeiul art.228, Cod procedură penală, cu aplicarea art.11, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.10, alin.1, litera d, Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul, agent-șef adjunct de poliție, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, în variantă agravată, prev. de art.192, alin.2, Cod penal, de distrugere, prev. de art.217, Cod penal, de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189, Cod penal, de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prev. de art.266, Cod penal, și de purtare abuzivă, în varianta agravată, prev. de art.250, alin.2, Cod penal, toate cu aplicarea art.33, lit. a, Cod penal, reținându-se că pe data de 17.XII.2005, fiind solicitat prin Serviciul de Urgență 112, în calitatea sa de agent-șef adjunct de poliție în cadrul Postului de poliție 1, județul I, s-a deplasat, în jurul orei 24,00, la domiciliul persoanei vătămate -, situat în comuna 1,-, județul I, unde izbucnise un scandal între persoana vătămată și, fiul acesteia, și unde se afla o ambulanță, însă, nefiind găsită persoana vătămată, făptuitorul și ambulanța au plecat, pentru ca, în jurul orei 3,30, să fie chemat din nou la domiciliul persoanei vătămate, pe care a imobilizat-o, a urcat-o în ambulanță și a însoțit-o la Spitalul de psihiatrie ", din comuna -, județul I, unde a fost internată, cu diagnosticul "agitație psihomotorie", în perioada 17.XII.2005-28.XII.2005, stabilindu-se că făptuitorul în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a acționat potrivit dispozițiilor legale în vigoare, fără să fi avut reprezentarea caracterului nelegitim al faptelor sale, iar, prin Ordonanța din data de 27.VI.2007, din Dosarul nr.1199/VIII-1/2007, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul-persoană vătămată.
În motivare, instanța de fond a arătat că soluția procurorului este legală și temeinică, deoarece, potrivit declarațiilor martorilor, fiul persoanei vătămate, și, fratele acesteia, persoana vătămată a declanșat un scandal, în sensul că, folosind un, a spart soba de teracotă și ușa de acces în locuință, a țipat, având în mână un topor, apoi s-a încuiat în casă, astfel că, pe fondul acestui comportament nefiresc și agresiv, făptuitorul a acționat legal, prin imobilizarea și conducerea persoanei vătămate la o instituție medicală specializată, unde a fost internată, în beneficiul sănătății acesteia, cu diagnosticul "tulburare delirantă", nefiind dovedite împrejurările potrivit cărora făptuitorul a lovit, cu un obiect metalic, sistemul de închidere de la ușa camerei, i-a luat din haină buletinul de identitate, i-a pus cătușele la mâini și a urcat-o în salvare, timp în care i-a aplicat lovituri în zona abdomenului.
În termen legal, petentul-personă vătămată a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea recursului, astfel cum a fost susținut oral, recurentul-petent-persoană vătămată a arătat că procurorul s-a pronunțat numai în baza materialului probator administrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, fără să se pronunțe asupra infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal, pentru care nu a efectuat nici un act de urmărire penală, și fără să dispună efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică, pentru a se dovedi existența vreunei afecțiuni psihice, care să justifice internarea sa nevoluntară, cu atât mai mult cu cât, la locul său de muncă, este supus controlului medical psihologic, iar judecătorul fondului nu putea să susțină că internarea sa medicală psihiatrică i-a fost benefică, cu toate că nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr.487/2002, fiind transportat cu o salvare neutilată, fără medic, însoțită numai de polițist.
În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, pct.10, Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, rejudecând pe fond, admiterea plângerii, cu trimiterea cauzei la procuror, pentru a începe urmărirea penală față de făptuitor, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246, Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivelor de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Astfel, mai întâi, se impune precizarea că, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, recursul declarat împotriva unei sentințe penale care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.385/9, alin.1, Cod procedură penală, ci instanța de recurs este obligată ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele de fapt și de drept. Așadar, având în vedere devoluția integrală a recursului, Curtea va examina soluțiile procurorilor și ale instanței de fond, în raport cu probatoriul administrat.
Declarațiile constante ale persoanei vătămate, potrivit cărora pe data de 17.XII.2005, înfuriată că martorul, fiul său, nu vrea să muncească și a lovit-o în mai multe rânduri, îndurând rușinea de a fi bătută de propriul fiu, a spart, cu un, soba de teracotă, care încălzea ambele camere în care aceștia locuiau, apoi, văzând că fiul său a mers la locuința martorului R -, vecin, care este polițist în comuna Jilava, județul I, s-a încuiat, de frică, într-o cameră, de unde, nefiind găsit de fiul său, însoțit de făptuitor, polițist în localitate, după plecarea acestuia și a ambulanței, a ieșit, în fugă, pe stradă, unde a fost văzut de martorul R -, însă a reușit să se refugieze în apartamentul martorului, nepoata sa, unde a fost găsit de fiul său și de făptuitorul polițist, care i-a pus cătușele, a urcat-o în ambulanță și a internat-o la Spitalul de psihiatrie ", din comuna -, județul I (filele 8-10, 33-38, 83 și 84, dosar de cercetare penală), se coroborează atât cu declarațiile martorilor, fiul persoanei vătămate (filele 39-42, 67 și 68, 82, dosar de cercetare penală), și, fratele persoanei vătămate (filele 43-46, 66, 81, dosar de cercetare penală), care au confirmat situația de fapt descrisă, inclusiv împrejurarea că, sosit a doua oară, făptuitorul a urcat-o și însoțit-o în ambulanță pe persoana vătămată, care a fost internată în Spitalul de psihiatrie ", din comuna -, județul I, cât și cu fișele de solicitare salvare nr.54.525/17.XII.2005, ora 0,22 (filele 17 și 18, dosar de cercetare penală), și nr.54.532/17.XII.2005, ora 3,30 (filele 19 și 20, dosar de cercetare penală), ambele întocmite de Stația de salvare M, cu adresa fără număr și nedatată, emisă de Spitalul de psihiatrie " ", în care se menționează că persoana vătămată a fost adusă cu ambulanța, având număr de înmatriculare B-05-, condusă de șoferul, în care s-au mai aflat asistentul-medical și făptuitorul, fiind internată în perioada 17.XII.2005-28.XII.2005, cu diagnosticul "tulburare delirantă" (fila 14, dosar de cercetare penală), precum și cu biletul de ieșire din spital nr.4440/28.XII.2008, eliberat de Spitalul de psihiatrie " ", județul I, în care se menționează că persoana vătămată a fost internată pentru un episod delirant, pe fond endogen (filele 22 și 23, dosar de cercetare penală). Potrivit art.162, Cod procedură penală, măsura de siguranță a internării medicale provizorii poate fi luată numai în cadrul unui proces penal, doar de către instanța de judecată, care are obligația de a-l asculta pe învinuit sau inculpat, asistat juridic, în prezența procurorului, și, mai apoi, confirmată tot de către instanța de judecată, pe baza avizului comisiei medicale, printr-o hotărâre judecătorească, supusă căii de atac a recursului, care nu suspendă executarea. În speță, nu numai că procesul penal lipsește, dar nu există nici măcar o sesizare, prin plângere penală sau prealabilă ori printr-un proces-verbal de sesizare din oficiu, pe care să-l fi întocmit făptuitorul, în calitatea sa de polițist, care, în aceste condiții, nu putea lua decât măsura administrativă de conducere a persoanei vătămate la secția de poliție și, nicidecum, la un spital de psihiatrie. În plus, nu exista nici un act medical care să ateste starea psihică alterată a persoanei vătămate, care, de altfel, lucrând ca șofer la o unitate militară, nu suferea de nici o afecțiune psihică, așa după cum dovedesc talonul cu evidența examinărilor psihologice periodice, care cuprinde inclusiv la perioada 13.2004-30.XI.2005 (fila 77, dosar de cercetare penală), și fișa de consultații medicale pentru conducătorii de autovehicule nr.2.832/26.2005, întocmită de Ministerul Apărării Naționale - Centrul Medical de Diagnostic (fila 78, dosar de cercetare penală). C puțin din acest punct de vedere, afirmația instanței de fond, conform căreia internarea medicală a fost benefică pentru persoana vătămată, este total nepotrivită și cu un profund caracter cinic, care nu-și avea locul într-o hotărâre judecătorească.
Așadar, făptuitorul, polițist cu o vechime de aproximativ 10 ani în profesie, și-a îndeplinit, cu bună-știință, în mod defectuos atribuțiile sale de serviciu, cauzând persoanei vătămate cel puțin o vătămare a intereselor legale, poate chiar încălcându-i dreptul la libertate individuală, consacrat de art.23 din Constituția României. De aceea, la încadrarea juridică a faptei penale, Curtea apreciază că, atâta timp cât nu există un proces penal în curs de desfășurare, nu poate fi reținută infracțiunea de arestare nelegală și cercetare abuzivă, prevăzută de art.266, Cod penal, și, de asemenea, întrucât nu au fost stabilite, în mod clar, împrejurările internării, cel puțin prin audierea asistentului-medical, aflat în ambulanța cu număr de înmatriculare B-05-, în care a fost transportată persoana vătămată, nu poate fi avută în vedere, în acest moment procesual, infracțiunea de lipsire de liberate în mod ilegal, în varianta agravată, prevăzută de art.189, alin.1 și alin.2, Cod penal, sub forma coautoratului, instigării sau complicității.
Procurorul va trebui să audieze pe asistentului-medical, de la Stația de salvare M, și, în egală măsură, având în vedere înscrisurile întocmite la internarea medicală, pe medicii sau pe orice altă persoană, care au fost de față la luarea acestei măsuri, stabilindu-se, cu acuratețe, situația de fapt și participanții penal.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul declarat de recurentul-petent-persoană vătămată - împotriva Sentinței penale nr.688/30.VII.2009 a Tribunalului București -Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în totalitate, și, rejucând pe fond, în temeiul art.278/1, alin.8, litera b, Cod procedură penală, va admite plângerea formulată de petentul-persoană vătămată împotriva Ordonanței din data de 8.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.329/P/2007, și a Ordonanței din data de 27.VI.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.1199/VIII-1/2007, pe care le va desființa, cu trimiterea cauzei la procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în vederea începeri urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare în fond și în recurs avansate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera d, Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurentul-petent-persoană vătămată - împotriva Sentinței penale nr.688/30.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în totalitate, sentința penală recurată și, rejucând pe fond:
În temeiul art.278/1, alin.8, litera b, Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petentul-persoană vătămată - împotriva Ordonanței din data de 8.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.329/P/2007, și a Ordonanței din data de 27.VI.2007 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul București, din Dosarul nr.1199/VIII-1/2007, pe care le desființează, cu trimiterea cauzei procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în vederea începeri urmăririi penale față de făptuitorul, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246, Cod penal.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în fond rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
-Secția a II-a penală: jud...
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Cristina Carmen Craiu, Magdalena
