Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 1/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.278/1 cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA PENALĂ NR.1
Ședința publică din 8 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine, judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petenta ROMANI - CENTRUL PENTRU INTERVENȚIE SOCIALĂ ȘI STUDII, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva rezoluției din 24 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, din dosar nr.202/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute de art.246 și 250 cod penal.
La apelul nominal se prezintă avocat, care substituie pe avocat, pentru petenta ROMANI - CENTRUL PENTRU INTERVENȚIE SOCIALĂ ȘI STUDII, intimații, și, lipsă intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care intimatul precizează că intimatul nu s-a prezentat la acest termen întrucât este plecat în misiune și depune la dosar un memoriu din partea acestuia.
Părțile prezente precizează că nu au de formulat alte cereri.
Curtea, constatând plângerea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru petentă, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției contestate și trimiterea cauzei la parchet pentru completarea probatoriului și începerea urmăririi penale față de făptuitori, iar în subsidiar reținerea cauzei spre soluționare. Precizează că parchetul nu a motivat suficient rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, referindu-se constant doar la dosarul având ca obiect tâlhărie, fără a motiva rezoluția din dosarul având ca obiect purtarea abuzivă a organelor de poliție. Argumentele considerate de parchet decisive în luarea deciziei de neîncepere a urmăririi penale sunt că întreaga percheziție a fost înregistrată audio-video și că procesele verbale au fost semnate atât de către martorii asistenți cât și de către persoanele percheziționate, însă așa cum declară martorii și persoanele vătămată nu au fost înregistrate și momentele în care organele de poliție au săvârșit abuzurile descrise. Mai mult, procesele verbale au fost semnate de câte doi martori asistenți, însă nu rezultă dacă aceștia nu erau lucrători de poliție. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul solicită respingerea plângerii ca nefondată, soluția parchetului fiind legală și temeinică, la dosar au fost depuse filmările efectuate cu ocazia percheziției, iar organele de poliție nu au exercitat nici un fel de violență asupra persoanelor percheziționate.
Intimatul solicită respingerea plângerii considerând soluția parchetului ca legală și temeinică, întrucât s-a respectat procedura cu ocazia percheziției și nu s-au exercitat acte de violență sau amenințări asupra persoanelor percheziționate. Mai mult, unul din telefoanele sustrase a fost găsit în locuința lui.
Intimatul precizează că soluția parchetului este legală, persoanele percheziționate nu au ridicat obiecții cu ocazia percheziției, reținându-se acest lucru și în procesele verbale întocmite cu această ocazie.
Intimatul solicită respingerea plângerii, întrucât nu au fost exercitate acte de violență cu ocazia percheziției. Este specific etniei rome să facă presiuni asupra organelor de poliție.
Intimatul solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale ca fiind legală și temeinică, întrucât nu s-au exercitat acte de violență și amenințări asupra persoanelor percheziționate și s-a respectat procedura privitoare la efectuarea perchezițiilor.
Intimatul a solicitat respingerea plângerii, percheziția fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
Intimatul a solicitat menținerea soluției parchetului ca fiind legală și temeinică și nu are de făcut alte declarații.
Intimatul a solicitat respingerea plângerii.
Intimatul a solicitat respingerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a plângerii ca nefondată și menținerea soluției ca legală și temeinică, apreciind că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina intimaților, având în vedere că din aceste acte rezultă că cei în cauză și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu potrivit legii, nu și-au depășit sub nici o formă competențele, iar acea percheziție a fost încuviințată de către instanță, dat fiind existența unei reclamații privind o infracțiune de tâlhărie. În ceea ce privește solicitarea de a se reține cauza spre rejudecare, precizează că, printr- decizie pronunțată recent de ÎCCJ, se arată că în cauzele în care s-a adoptat soluția neînceperii urmăririi penale, reținerea spre rejudecare de către instanță nu poate fi dispusă.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri înregistrate în sistem audio conform art.304 cod procedură penală,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin plângerea împotriva actelor procurorului înregistrată la această instanță sub nr- din 20.01.2009, petentul Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii a contestat Rezoluția din data de 24.11.2008, pronunțată în dosarul nr. 202/P/2008 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând în principal, judecarea cauzei pe fond și condamnarea persoanelor vinovate, iar în subsidiar, restituirea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că Parchetul a reținut o stare de fapt care nu numai că nu corespunde cu afirmațiile victimelor abuzului reprezentanților poliției și ale martorilor, dar nici nu este susținută, în cuprinsul rezoluției din data de 24.11.2008, de probe administrate în dosar.
Petentul a prezentat situația de fapt, precizând că aceasta rezultă din declarațiile extrajudiciare de la familiile percheziționate, incluzând persoane agresate fizic și/sau verbal, precum și martori.
A semnalat săvârșirea, de către făptuitori, a infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 1 Cod penal (prin întrebuințarea de expresii jignitoare), prev. de art. 250 al. 2 Cod penal (prin amenințare și prin lovire), precizând că au fost încălcate dispozițiile art. 106 al. 1, coroborat cu art. 104 al. 1 Cod procedură penală, precum și dispozițiile art. 246 și art. 247 Cod procedură penală.
De asemenea, petentul a apreciat că Parchetul nu a motivat suficient rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, criticând faptul că în cuprinsul acesteia a fost menționată etnia într-un context irelevant și s-a făcut vorbire despre simularea unui leșin, fără a se aduce probe obiective în sprijinul ipotezei unui leșin simulat.
Cu privire la investigația realizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petentul a apreciat-o ca fiind superficială, având în vedere faptul că procurorul nici măcar nu a încercat să stabilească identitatea persoanelor care reclamă că au fost supuse la violențe fizice și verbale, situație în care nici prezentarea punctului de vedere al acestor persoane nu este posibilă. A mai arătat că în mod nelegal, Procurorul nu a arătat nici calea și nici termenul în care poate fi contestată rezoluția, în contradicție cu prevederile imperative ale codului d e procedură penală.
Concluzionând, petentul a arătat că Procurorul s-a mărginit să preia concluziile și relatările legate de fapta de tâlhărie, probabil chiar din cuprinsul dosarului privind această faptă și nu a întreprins nici un fel de demersuri suplimentare pentru a identifica ipoteze legate de fondul memoriului, din care rezulta că 7 persoane din localitatea au reclamat că fuseseră supuse la violențe fizice și psihice din partea reprezentanților poliției.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar o serie de înscrisuri.
În cauză, s-a dispus atașarea dosarului nr. 202/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Inspectoratul de Poliție Județean S sub nr. R/3771 din 24.07.2008, Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii a arătat următoarele:
Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii este o organizație non-guvernamentală care militează pentru apărarea și respectarea drepturilor omului, în general, și ale minorității romilor, în special.
promovează conceptul politic al romilor ca minoritate europeană iar în derularea programelor sale, cooperează atât cu organizații guvernamentale cât și neguvernamentale, din țară și din străinătate, cu organizații ale romilor și cu specialiști ne-romi.
Romani colaborează cu instituțiile de stat și cu organizațiile internaționale pentru prevenirea și combaterea discriminării etnice, prevenirea violenței interetnice în comunitățile locale și creșterea securității romilor, ca persoană și ca minoritate în diaspora, în spațiul - Organizația pentru Securitate și cooperare în Europa.
În data de 23 iulie 2008, în jurul orelor 10,00, cetățenii din localitatea, județul S, au contactat telefonic Romani și au relatat faptul că șapte persoane au fost agresate fizic și verbal de către lucrătorii de poliție din localitatea. Din cele menționate de persoana care a contactat Romani, au reieșit următoarele:
Poliția a intervenit în data de 23 iulie 2008, în jurul orelor 5,30 - 6,00, în două case, în care se aflau și persoanele în cauză, având două mandate de percheziție. În curtea celor două imobile, reprezentanții poliției au agresat persoanele menționate, atât fizic cât și verbal, conform spuselor acestora. Asupra unora dintre cei șapte efectele agresiunilor au rezultat în agravarea stării de sănătate, aceștia suferind de diferite handicapuri.
Patru dintre persoanele agresate au fost la postul de poliție, unde au dat declarații, o persoană fiind și reținută pentru 5 ore. Această persoană susține că la postul de poliție a fost lovit în cap de către un reprezentant al poliției până a leșinat, fiind ajutat de familie, ulterior, să-și revină.
Nici o persoană dintre cele agresate și/sau la postul de poliție și/sau arestate nu au fost informate cu privire la motivul percheziției, interogării sau arestului, nici în scris, prin documente oficiale și nici verbal.
S-a menționat și faptul că, în data de 23 aprilie 2008, Romani, în parteneriat cu Prefectura S, au organizat o masă pentru cultivarea măsurilor de încredere între comunitățile de romi și autoritățile locale, în contextul condamnării statului român, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru rele tratamente și discriminare aplicate minorului "", în luna aprilie 2001, de către lucrători de poliție din comuna. Discuțiile, la care au participat și reprezentanți ai poliției locale, au inclus propuneri de soluții pentru evitarea derulării acestor incidente, între reprezentanți ai poliției și membri ai minorităților romilor.
Astfel, Romani și-a manifestat îngrijorarea față de posibilitatea repetării acestui tip de incident, în data de 23 iulie 2008, în contextul celor relatate de cetățenii din localitatea. Prin urmare, s-a subliniat faptul că evenimentele prezentate mai sus, așa cum sunt relatate de persoanele agresate, constituie violarea Articolelor 3 și 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de cele prezentate mai sus, s-a solicitat în mod respectuos să se precizeze care este punctul de vedere oficial privind derularea evenimentelor din data de 23 iulie 2008, din localitatea, județul
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 202/P/2008 din 24.11.2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații, comisar șef în cadrul S, inspector principal în cadrul S, subinspector în cadrul S, subinspector în cadrul S, agent șef în cadrul S, agent șef adjunct cadrul S, agent șef adjunct în cadrul S, agent șef în cadrul S, agent principal în cadrul S și, agent în cadrul S, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în dauna intereselor persoanelor și purtare abuzivă, prevăzute de art. 246 și art. 250 Cod penal, reținându-se că faptele sesizate în ziua de 23 iulie 2008 de cetățeni din orașul, județul S, ROMANI - Centrul Pentru Intervenție Socială și Studii B, nu corespund adevărului.
Împotriva rezoluției sus-menționate, Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava nr. 7/II/2/2009 din 23.01.2009, reținându-se că intimații și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, care rezultă și din înregistrarea video și este dovedită și de faptul că cele două procese verbale, întocmite cu ocazia perchezițiilor, au fost semnate de persoanele percheziționate și de martori, fără nici un fel de obiecțiuni.
Verificând rezoluțiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, conform art. 278/1 al. 7 Cod procedură penală, instanța constată că plângerea împotriva actelor procurorului formulată de către Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii este întemeiată, apreciind că în cauză nu a fost efectuată o anchetă oficială efectivă, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța constată că Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii a semnalat faptul că la data de 23.07.2008, în jurul orei 10,00, cetățeni din localitatea, județul S, au relatat faptul că șapte persoane au fost agresate fizic și verbal de către lucrători de poliție, cu ocazia executării a două mandate de percheziție.
Articolul 3 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale prevede că "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante".
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a definit tratamentul degradant ca fiind "un tratament care umilește individul în fața lui însuși sau a altor persoane ori care îl determină să acționeze contrar voinței sau conștiinței sale" (cauza nr. 5856/72 Tyrer contra Regatului Unit). Curtea a calificat ca fiind tratament degradant, aplicarea, de către un agent al statului, a unor lovituri ușoare, care au produs leziuni minore (Hotărârea pronunțată în cauza Barbu împotriva României).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "atunci când o persoană afirmă că a fost supusă la tratamente contrare articolului 3 din Convenție din partea organelor de poliție sau a altor servicii asemănătoare ale statului, această dispoziție a Convenției, coroborată cu obligația generală impusă statului de articolul 1 din Convenție de a "recunoaște oricărei persoane aflată sub jurisdicția sa drepturile și libertățile garantate de Convenție" instituie o obligație a statului implicit de a iniția și derula o "anchetă oficială efectivă". Această anchetă, asemenea celei impuse de articolul 2 din Convenție, trebuie să fie capabilă să conducă la identificarea și pedepsirea persoanelor responsabile. În caz contrar, în ciuda importanței sale fundamentale, interdicția legală generală de a supune o persoană la tratamente inumane sau degradante ar deveni ineficientă în practică și ar fi posibil, în anumite cazuri, ca reprezentanți ai statului să desconsidere în totalitate, folosindu-se de impunitatea absolută de care se bucură, drepturile persoanelor aflate sub controlul lor" (Hotărârea Labita contra Italiei, Hotărârile pronunțate în cauzele împotriva României, împotriva României).
"Pentru ca o anchetă privind infracțiunile de omucidere sau de rele tratamente comise de către agenții statului să poată fi considerată ca efectivă, se poate considera, în general, că este necesar ca persoanele competente să desfășoare ancheta, precum și cele care au efectuat cercetările să fie independente de persoanele implicate în evenimente" (Hotărârea Gulec împotriva Turciei, Hotărârea Ogur împotriva Turciei, Hotărârea pronunțată în cauza Barbu împotriva României). Acest lucru presupune nu numai absența oricărei legături ierarhice sau instituționale, ci și o independență practică (Hotărârea Ergi împotriva Turciei, Hotărârea Kelly și alții împotriva Marii Britanii, Hotărârile pronunțate în cauzele Barbu împotriva României, împotriva României).
Instanța constată că persoanele cercetate, respectiv intimații, au calitatea de organe de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului S, iar verificarea aspectelor reclamate prin plângere a fost efectuată de către Compartimentul Inspecției Internă al Inspectoratului de Poliție al județului S, stabilindu-se că nu s-a constatat comiterea unor abuzuri sau încălcări ale legislației de către polițiști cu ocazia desfășurării perchezițiilor sau audierii persoanelor, aceștia acționând conform metodologiilor și dispozițiilor în vigoare (f 12, 17 - 22 - dosar de urmărire penală).
Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiția ca persoanele care au efectuat cercetările să fie independente de persoanele implicate în evenimente, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind, deci, dată, absența oricărei legături ierarhice sau instituționale, împrejurare care conduce la concluzia că ancheta efectuată nu poate fi considerată ca fiind efectivă.
De asemenea, instanța constată că cercetările efectuate în cauză sunt incomplete, impunându-se suplimentarea acestora.
Astfel, în cuprinsul plângerii formulată de Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii, nu sunt descrise în mod amănunțit faptele reclamate, nu sunt precizate numele și prenumele celor șapte persoane despre care s-a arătat că au fost agresate fizic și verbal de către lucrătorii de poliție din localitatea și nici nu sunt indicate mijloacele de probă.
Ori, potrivit disp. art. 222 al. 2 cod procedură penală, plângerea trebuie să cuprindă și descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum și a mijloacelor de probă.
Se impunea, deci, în opinia instanței, ca organele de urmărire penală, în baza rolului activ impus de art. 4 Cod procedură penală, să îl cheme pe reprezentantul legal al Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii, pentru a lămuri conținutul plângerii formulate, în sensul de a preciza în ce anume constă fiecare faptă de agresiune fizică și verbală, numele și prenumele fiecăreia dintre persoanele pretins agresate, precum și mijloacele de probă pe care înțelege să le propună în susținerea plângerii, urmând să procedeze în consecință.
Instanța apreciază că doar după precizarea aspectelor sus-menționate, după audierea tuturor celor șapte persoane pretins vătămate și a tuturor intimaților, precum și după administrarea probelor admise în acuzare și, respectiv, în apărare, exista posibilitatea de a se dispune în cauză o soluție temeinică.
Ori, în cauză nu au fost luate declarații persoanelor sus-menționate, nu au fost audiați martorii asistenți la efectuarea celor două percheziții domiciliare, respectiv, G, Tocilă și, deși aceștia ar fi putut furniza informații pertinente în soluționarea cauzei, în sensul de a preciza, printre altele, dacă persoanele la domiciliul cărora s-au efectuat perchezițiile nu au avut, într-adevăr, de făcut nici o obiecție în legătură cu derularea procedurilor respective și consemnarea constatărilor.
Instanța constată că din cuprinsul rezoluției procurorului de caz și a procurorului ierarhic superior, rezultă că activitatea desfășurată cu ocazia perchezițiilor efectuate la domiciliile numiților și a fost înregistrată cu mijloace video, iar în urma vizionării materialului înregistrat, nu s-a constatat săvârșirea unor acte de violență fizică sau verbală, în timp ce din cuprinsul plângerii împotriva actelor procurorului adresată Curții de Apel Suceava, rezultă că persoanele vătămate și alți martori susțin că nu au fost înregistrate momentele în care organele de poliție au săvârșit abuzuri.
Față de această împrejurare, instanța apreciază că în cauză se impunea a se stabili dacă a fost înregistrată întreaga activitate desfășurată cu ocazia celor două percheziții domiciliare, începând cu momentul pătrunderii organelor de poliție în domiciliul fiecăreia dintre persoanele percheziționate și până la momentul părăsirii acestuia, precum și dacă în conținutul înregistrărilor de imagini există sau nu întreruperi, urmând ca în acest sens să se administreze proba cu o expertiză tehnică.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 278/1 al. 8 lit. b Cod procedură penală, instanța va admite plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii, constatând că este întemeiată.
Va desființa Rezoluțiile nr. 202/P/2008 din 24.11.2008 și nr. 7/II/2/2009 din 23.01.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 Cod penal.
În cauză urmează ca în baza rolului activ impus de art. 4 Cod procedură penală, organele de urmărire penală să îl cheme pe reprezentantul legal al Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii, pentru a lămuri conținutul plângerii formulate, în sensul de a preciza în ce anume constă fiecare faptă de agresiune fizică și verbală, numele și prenumele fiecăreia dintre persoanele pretins agresate, precum și mijloacele de probă pe care înțelege să le propună.
După ce plângerea penală va fi precizată, în cauză vor fi efectuate cercetări, prin care se vor verifica toate acuzațiile aduse intimaților, urmând ca în acest sens să fie avută în vedere și plângerea împotriva actelor procurorului depusă la Curtea de Apel Suceava, precum și înscrisurile anexate plângerii.
Instanța apreciază că în cauză se impune audierea tuturor celor șapte persoane pretins vătămate și a tuturor intimaților, a martorilor asistenți la efectuarea perchezițiilor domiciliare, respectiv, G, Tocilă și, precum și administrarea probei cu o expertiză tehnică, pentru a se stabili dacă a fost înregistrată cu mijloace video întreaga activitate desfășurată cu ocazia efectuării celor două percheziții domiciliare, începând cu momentul pătrunderii organelor de poliție în domiciliul fiecăreia dintre persoanele percheziționate și până la momentul părăsirii acestuia, precum și dacă în conținutul înregistrărilor de imagini există sau nu întreruperi.
În conformitate cu disp. art. 202 Cod procedură penală, în cauză se vor administra orice alte probe necesare pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cu respectarea dispozițiilor art. 67 Cod procedură penală, care prevede că în cursul procesului penal părțile pot propune probe și cere administrarea lor, cererea pentru administrarea unei probe neputând fi respinsă, dacă proba este concludentă și utilă, iar admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
De asemenea, pe parcursul cercetărilor va fi avută în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta având o aplicare directă în dreptul intern.
În urma administrării probelor, în pronunțarea soluțiilor, se impune motivarea acestora, atât în fapt, cât și în drept, cu arătarea raționamentului juridic bazat pe dispoziții legale, care a dus la darea soluțiilor ce vor urma.
Văzând și disp. art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRÂRE: 08.04.2009
În baza art. 278/1 al. 8 lit. b Cod procedură penală admite plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul Romani - Centrul pentru Intervenție Socială și Studii.
Desființează Rezoluțiile nr. 202/P/2008 din 24.11.2008 și nr. 7/II/2/2009 din 23.01.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal și de purtare abuzivă, prev. de art. 250 Cod penal.
În baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08.04.2009.
Președinte, Grefier,
Red.
2 ex. 27 aprilie 2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana
