Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 10/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR. 10/PI/2009
Ședința publică din 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Groza Gheorghe Dumitrescu Adina G - președintele instanței
Procuror: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare plângerea împotriva actelor procurorului formulată de petentul.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat petentul, în stare de detenție, asistat de apărătorul din oficiu av., în baza delegației nr. 5419/2008, emisă de Baroul Bihor și au lipsit intimații și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Petentul a depus la dosar un memoriu.
Nefiind excepții sau cereri prealabile, s-a acordat cuvântul părților asupra plângerii.
Apărătoarea petentul a solicitat să fie admisă plângerea formulată de acesta, pentru motivele pe care petentul le-a arătat în scris.
Petentul a solicitat să fie aduși cei doi intimați în instanță, pentru a fi audiați, sens în care a solicitat să ne mai acorde un termen în cauză și să se claseze dosarul în care a fost condamnat, deoarece este nevinovat.
Procurorul a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată și menținerea, ca temeinică și legală a rezoluției atacate, arătând că, nu se poate reține că cei doi intimați ar fi săvârșit fapte de natură penală. A precizat că petentul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, iar instanța l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și că nu există nicio probă care să demonstreze cele susținute de petent.
Petentul, în ultimul cuvânt, a cerut, din nou, audierea celor doi intimați, arătând că are probe în sensul că nu este vinovat de comiterea faptei pentru care a fost condamnat.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii împotriva actelor procurorului de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția din 7 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEAa dispus, în temeiul art. 228 Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de procurorul și comisarul, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, cercetare abuzivă, prevăzută și pedepsită de art. 266 și denunțare calomnioasă, prevăzută și pedepsită de art. 259 alin. 2 Cod penal, întrucât faptele nu există.
În motivarea rezoluției s-a reținut că petentul a solicitat cercetarea celor doi intimați pentru faptul că, în dosarul penal nr. 93/P/2005, în care a fost cercetat pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin. 2 lit. c și alin. 2/1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, organele de urmărire penală ar fi uzat de mijloace de probă mincinoase, în scopul sprijinirii unei învinuiri nedrepte, ceea ce a condus în final la condamnarea sa la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Petentul a susținut că declarațiile părții vătămate și ale martorului ocular - mijloacele de probă testimoniale pe baza cărora instanțele au reținut vinovăția petentului - au suferit modificări în conținutul lor.
Procurorul de caz, a atașat dosarul nr. 93/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, din actele acestuia rezultând că, într-adevăr, procurorul criminalist, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora supravegheat urmărirea penală în cauză, iar Crețul, de la IPJ B, a fost învestit cu efectuarea urmăririi penale.
În dosar s-a reținut în fapt că, în data de 2 februarie 2005, pe str. - din O, o persoană neidentificată a atacat-o pe partea vătămată, gestionară la o casă de amanet, aceasta suferind leziuni vindecabile în 18 zile de îngrijiri medicale.
S-a stabilit că modul de operare la care făptuitorul a recurs constă în invocarea de către autor a unei pretext de vânzare a unui televizor, cu solicitarea calculării valorii și comisionului, iar în timp ce partea vătămată a început să opereze calculele solicitate, autorul și-a dat jos mănușa, s-a îndreptat spre sertarul cu valori monetare, după care, folosind un cuțit, a înțepat-o pe partea vătămată în zona pieptului. și victima s-au luptat, iar agresiunile s-au desfășurat atât în incinta casei de amanet cât și în curtea imobilului, unde a intervenit martora, care, la rândul ei, a fost agresată.
a reușit să fugă de la locul faptei, după ce însă a sustras bijuteriile părții vătămate.
Atât partea vătămată, cât și martora l-au recunoscut pe petent din grup, ca fiind cel care le-a agresat, deoarece au reținut să-i rețină semnalmentele fizionomice.
Deoarece, de la data comiterii faptei - 2.02.2005, până la identificare - 18.05.2006, autorul și-a schimbat înfățișarea, identificarea acestuia a fost îngreunată, condiții în care petentul s-a folosit de acest mijloc probator în apărare, susținând că este nevinovat și nu are legătură cu infracțiunea reținută în sarcina sa.
Procurorul a reținut că stabilirea vinovăției inculpatului s-a bazat și pe o serie de prove indirecte, precum declarațiile martorilor, care toți susțin că petentul le-a propus să-l însoțească la casa de amanet pentru a face rost de bani, însă l-au refuzat. De asemenea, aceștia au arătat că, în perioada de referință și-a schimbat înfățoșarea în sensul că și-a tuns părul pe care înainte îl purta și că, în aceeași perioadă și-a manifestat interesul pentru știrile locale dar, mai cu seamă, urmează cursul anchetei în cazul gestionarei de la casa de amanet, cauză expusă în mass-media la vremea respectivă. De asemenea, s-a făcut referire la testarea poligrafică atât a autorului, cât și a martorului.
S-a mai făcut referire la un alt mijloc de probă, respectiv la refuzul petentului de prelevare a unor probe biologice, în vederea stabilirii concordanței amprentei generice cu materialul biologic recoltat de pe mănușa găsită la fața locului, petentul susținând, fără temei, că în cursul urmăririi penale, în circumstanțe nedovedite, a intrat în contact cu acea mănușă, ceea ce compromite importanța acestor probe.
Procurorul de caz, examinând plângerea părții vătămate din perspectiva materialului probator din dosarul nr. 93/P/2005 și pe baza căruia s-a pus în mișcare acțiunea penală, a constatat că susținerile petentului sunt lipsite de fundament și că, înlăturarea celor două mijloace de probă care, potrivit petentului, ar fi abuzive, nu înlătură și nu răstoarnă vinovăția sa.
În același context, s-a reținut că, o examinare în drept a elementelor faptice strânse în faza de urmărire penală, pentru a putea fundamenta acuzațiile invocate de, ar trebui să argumenteze existența încălcării unor atribuții de serviciu ce aparțin organelor de urmărire penală și, în consecință, să conducă la stabilirea existenței unor probe mincinoase, care să alcătuiască o învinuire nedreaptă pe baza cărora să se fi luat măsuri preventive nelegale față de, ori, organele de urmărire penală au strâns probe legale, care lămuresc cauza sunt toate aspectele și care au fost supuse controlului instanțelor, care, la rândul lor, au apreciat în parte fiecare probă și au admis că ele sunt legale și ating scopul lămuririi cauzei și aflării adevărului.
S-a mai arătat că, inculpatul a solicitat, în repetate rânduri, în cursul cercetării judecătorești, respingerea probelor pe care și-a edificat plângerea penală, însă acestea nu au putut fi respinse, în raport de dispozițiile art. 67 Cod procedură penală.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții, în temeiul dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 545/II.2/2008, prin rezoluția din 20 octombrie 2008.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a formulat plângere petentul, în condițiile art. 278/1 Cod procedură penală, solicitând infirmarea rezoluțiilor și clasarea dosarului în care a fost condamnat și în care cei doi intimați au efectuat, respectiv supravegheat urmărirea penală.
În motivarea plângerii, petentul și-a susținut din nou nevinovăția, arătând că dosarul în care s-a dispus condamnarea sa a fost "fabricat" de cei doi intimați, că a fost anchetat abuziv. A mai solicitat petentul să fie pus în libertate, pentru a avea posibilitatea să-și dovedească nevinovăția.
Examinând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, curtea constată că aceasta este nefondată și o va respinge ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în mod temeinic și legal au reținut, atât procurorul de caz, cât și primul procuror că în cauză, faptele reclamante de petent nu există.
În dosarul la care petentul face referire și în care s-a început împotriva sa urmărirea penală pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie calificată, s-a dispus trimiterea în judecată a petentului, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Bihor sub numărul -.
În acest dosar s-a pronunțat sentința penală nr. 35 din 15 februarie 2007, prin care s-a dispus condamnarea petentului la o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Apelul declarat de petent împotriva acestei sentințe a fost respins de Curtea de APEL ORADEA prin decizia penală nr. 66/A din 29 mai 2007, iar Secția penală Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins, la rândul său, ca nefondat, recursul declarat în cauză de petent.
Astfel fiind, este evident că probele la care face referire petentul au fost analizate de instanțele de judecată învestite cu judecarea cauzei, nefiind înlăturate ci, dimpotrivă, constatându-se că se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, nu rezultă că susținerile petentului s-ar adeveri prin vreun mijloc de probă și nici că cei doi intimați ar fi comis vreuna dintre faptele reclamate de petent, probele administrate în cauza penală înregistrată sub dosarul penal nr. - al Tribunalului Bihor, în faza de urmărire penală, fiind administrate cu respectarea prevederilor legale, nefiind dovedită, în niciun fel încălcarea de către cei doi intimați a vreuneia dintre atribuțiile de serviciu.
De altminteri, exercitarea atribuțiilor de serviciu nu poate constitui temei al răspunderii penale.
În cazul în care petentul ar putea dovedi existența unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei are posibilitatea să se adreseze, cu o cerere de revizuire, parchetului competent.
Față de cele ce preced, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, curtea va respinge ca nefondată plângerea petentului și, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul, născut la 22.09.1957, din Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 7 octombrie 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 132/P/2008, menținută prin rezoluția din 20 octombrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA în dosarul nr. 545/II.2/2008 și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală dispune obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
red. decizie - Gh.
tehnored., 2.02.2009, 4 ex.
Președinte:Groza Gheorghe Dumitrescu AdinaJudecători:Groza Gheorghe Dumitrescu Adina
