Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 10/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Sentința. NR. 10/
Ședința publică din data de 21 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare în primă instanță, plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluțiilor nr.273/P/2009 din 30 septembrie 2009 și nr.789/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
S-a procedat la înregistrarea cauzei conform disp. art.304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns petentul G, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul G și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri prealabile acordării cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Petentul G solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată în scris și o susține și oral, trimiterea cauzei la parchet pentru a se începe urmărirea penală față de cei doi polițiști intimați în dosar, urmând ca aceștia să fie trimiși în judecată pentru infracțiunea de abuz în serviciu.
În motivare arată că este nemulțumit de faptul că lucrătorii de poliție nu și-au făcut datoria așa cum trebuia, deși a depus la dosar acte din care rezultă modul cum i-a fost distrus terenul. Intimații nu au reținut ca probă procesul verbal efectuat de un organ de control și nu i-a audiat nici un martor. De asemenea arată că solicită să fie obligați aceștia la plata daunelor materiale și morale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, menținerea rezoluțiilor nr.273/P/30 septembrie 2009 și nr.789/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești ca fiind legală și temeinică, apreciază că în urma cercetărilor efectaute nu s-a putut reține reaua credință sau culpa în sarcina lucrătorilor de poliție privind modul cum au instrumentat dosarul penal respectiv, aceștia doar au făcut propuneri parchetului în baza materialului probator administrat, iar procurorul care a analizat lucrările dosarului a constata că soluția este aceea de neînceperea urmăririi penale.
CURTEA
Deliberând, constată:
La data de 3 decembrie 2009, petiționarul Gad epus la Curtea de Apel Pitești plângere împotriva rezoluțiilor nr.7897II/2/2009 din 10 noiembrie 2009, și, respectiv, nr.273/P/2009 din 30 septembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
In esență, petiționarul susține că agentul principal, din cadrul Postului de Poliție și comisarul, din cadrul Poliției Pitești - Biroul de Ordine Publică Rurală, au săvârșit infracțiunile prevăzute de art.246 și 247 Cod penal, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, prin activitățile pe care le-au desfășurat în cauzele în care s-au efectuat cercetări penale la plângerea petiționarului, privind tulburarea de posesie săvârșită de către " Metal" Pitești.
La plângere petiționarul a atașat mai multe înscrisuri, respectiv: plângerea penală pentru infracțiunile prevăzute de art.217 și 220 Cod penal, împotriva " Metal", titlul de proprietate nr.75350 din 10 august 1995, certificatul de moștenitor nr.20 din 1 aprilie 2005, adresa nr.- din 26 mai 2009 Poliției Municipiului Pitești, convenția încheiată la data de 8 februarie 2007 între societatea menționată și, adresele nr.488 din 25 martie 2008 și nr.2228 din 14 iulie 2008 ale Gărzii Naționale de Mediu, procesul verbal de constatare nr.25 din 25 februarie 2008 încheiat de Direcția Apelor A, comunicările nr.273/P/2009 și 789/II/2/2009 și rezoluțiile nr.273/P/2009 din 30 septembrie 2009 și nr.789/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Curtea a solicitat și a atașat dosarul nr.273/P/2009 și lucrarea nr.789/II/2/ 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
Pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteștis -a înregistrat sub nr.2034/P/2007, plângerea petentului G, prin care sesiza faptul că salariații " " au săvârșit infracțiunea de distrugere și i-au ocupat fără drept un teren situat în comuna, județul A, prin extragerea de agregate minerale, fără să existe vreun acord între părți.
Dosarul a fost repartizat Postului de Poliție, iar actele premergătoare începerii urmăririi penale au fost efectuate de către lucrătorul de poliție.
Prin rezoluția nr.2034/P/2007 din 4 aprilie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, pentru infracțiunile prevăzute de art.220 și 217 Cod penal, respectiv art.107 din Legea nr.18/1991, republicată, cu motivarea că acești făptuitori nu au dispus cu intenție directă sau indirectă excavarea terenului persoanei vătămate, ei având reprezentarea că terenul menționat aparține unor persoane care își dăduseră acordul de exploatare către " "
Plângerea formulată de petiționar la procurorul ierarhic superior, în care arăta că este interesat să fie cercetată " Metal" L și nu " ", față de care prin rezoluția menționată se dispusese disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, a fost respinsă de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, prin rezoluția nr.467/II/2/2008.
Impotriva acestor rezoluții, petiționarul a formulat plângere conform art.278/1 Cod pr.penală, la Judecătoria Pitești, formându-se dosarul penal nr-, care a fost soluționat prin sentința penală nr.1985 din 20 octombrie 2008, respingându-se plângerea formulată de petent și menținându-se ca legală și temeinică rezoluția nr.2034/P/2007. Până la data de 5 octombrie 2009, adică după circa un an, când s-a efectuat de către procuror verificarea în baza de date a sistemului ECRIS, pe rolul Tribunalului Argeș nu fusese înregistrat recurs împotriva acestei sentințe penale.
Dosarul disjuns prin rezoluția nr.2034/P/2007 a fost trimis Poliției Municipiului Pitești, iar actele premergătoare începerii urmăririi penale și referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea în cauză, au fost efectuate de către comisarul, ofițer de poliție judiciară în cadrul Biroului Ordine Publică Rurală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, sub nr.2005/P/2008, iar prin rezoluția cu același număr din data de 18 noiembrie 2009, în baza dispozițiilor art.10 lit.e și d Cod pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, respectiv " ", pentru infracțiunea prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, și persoanele fizice, și, cercetate pentru infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal.
Impotriva agentului și a comisarului, petiționarul a formulat plângere la conducerea A, aceasta fiind înaintată, de către șefului inspectoratului, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, deoarece petiționarul sesizase fapte de natură penală săvârșite de către lucrătorii de poliție.
Prin rezoluția nr.273/P/2009 din 30 septembrie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori pentru infracțiunile prevăzute de art.246 și 247 Cod penal, în baza art.10 lit.b Cod pr.penală, apreciindu-se că faptele imputate acestora nu ar constitui infracțiune, arătându-se că în conformitate cu art.218 Cod pr.penală, procurorul este cel care conduce și controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliției judiciare și numai acesta poate să aprecieze cu privire la legalitatea unui mijloc de probă, respectiv oportunitatea luării unor măsuri în cursul cercetării penale.
De asemenea, procurorul de caz a arătat că împotriva măsurilor și a actelor de urmărire penală efectuate de către cei doi făptuitori se putea face plângere, potrivit art.275 Cod pr.penală și că aspectele referitoare la soluțiile pronunțate în cauzele penale ce s-au aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, pot fi infirmate în cazul în care ar fi considerate nelegale sau netemeinice, în condițiile art.278 și 278/1 Cod pr.penală de către procurorul ierarhic superior, respectiv de către instanța de judecată.
Plângerea formulată la procurorul general împotriva acestei rezoluții și înregistrată sub nr.789/II/2/2009, a fost respinsă la data de 10 noiembrie 2009, arătându-se că soluția adoptată de procurorul care a efectuat cercetarea este legală și temeinică și că nu se poate reține reaua-credință sau culpa lucrătorilor de poliție în administrarea și interpretarea probelor, în dosarele nr.2034/P/2007 și 2005/P/2008 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.
Verificând activitatea efectuată de cei doi lucrători de poliție judiciară în cele două dosare menționate, curtea constată că nu se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.246 și 247 Cod penal.
Infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, presupune neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public, prin care se cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, iar infracțiunea prevăzută de art.247 Cod penal, presupune îngrădirea folosinței sau exercițiului drepturilor unei persoane sau crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie etc.
Plângerea inițială a petiționarului viza identificarea persoanelor care se făceau responsabile de extragerea de balast, nisip și pietriș de pe terenul pe care-l deținea acesta, deoarece aceste persoane fuseseră indicate în mod generic drept "salariați ai firmei " și tragerea lor la răspundere penală pentru infracțiunile prevăzute de art.217 și 220 Cod penal.
Activitatea premergătoare începerii urmăririi penale are ca obiectiv culegerea de date privind săvârșirea unei infracțiuni și identificarea autorilor, astfel încât chiar dacă o persoană vătămată formulează plângere împotriva anumitor făptuitori, interesul cercetărilor penale este de stabilire a persoanelor care au săvârșit, efectiv, fapta reclamată și a tragerii la răspundere a acestora, așa cum rezultă din prevederile art.200 Cod pr.penală.
Așa cum corect a arătat procurorul în motivarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi lucrători de poliție, în Capitolul III al Titlului I (urmărirea penală) a Părții Speciale a Codului d e procedură penală, se reglementează supravegherea exercitată de procuror în activitatea de urmărire penală, acesta putând să dispună efectuarea anumitor acte de cercetare, putând infirma orice act sau măsură a organelor de poliție dată cu nerespectarea dispozițiilor legale, dispunând măsurile necesare pentru realizarea scopului urmăririi penale.
Art.216 alin.1 Cod pr.penală, arată că procurorul este cel care veghează ca orice infracțiune să fie descoperită, orice infractor să fie tras la răspundere penală și ca nici o persoană să nu fie urmărită penal, fără să existe indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
In această activitate, procurorul poate aprecia ca necesară administrarea anumitor probe, însă cu respectarea dispozițiilor Titlului III, Cap.I din Partea Generală a Codului d e Procedură penală, referitoare la probele și mijloacele de probă, adică numai apreciindu-se asupra utilității, concludenței și pertinenței unei probe, nefiind obligatoriu a se administra toate probele solicitate de către vreuna dintre părți.
Principalele acuzații aduse de către petiționar lucrătorului de poliție sunt acelea că a direcționat cercetarea către " " și nu către societatea reclamată " Metal", că nu a solicitat procesul verbal de constatare întocmit de Direcția Apelor A la data de 25 februarie 2008 și că nu a audiat pe vecinii terenului său, de la care putea afla informații relevante privind săvârșirea faptelor, inclusiv despre o convenție semnată de acești vecini cu " Metal" Pitești pentru excavarea de balastru.
De asemenea, comisarului, petiționarul îi reproșează că nu a audiat martorii propuși de acesta, că a făcut cercetarea pe teren în mod superficial, că nu a căutat să afle adevărul cu privire la faptele și împrejurările cauzei și că nu a asigurat părții vătămate deplina exercitare a drepturilor procesuale, conform art.6 alin.2 Cod pr.penală.
Petiționarul a invocat chiar încălcarea prevederilor art.148 alin.1 lit.b și d Cod pr.penală, însă acestea nu sunt în nici un fel aplicabile în cauză, deoarece reprezintă reglementări din materia măsurii arestării preventive, referindu-se la cazurile de arestare.
Art.64 alin.1 Cod pr.penală, a cărui încălcare o reclamă petiționarul, realizează o enumerare a mijloacelor de probă, ceea ce nu presupune administrarea tuturor acestora într-o cauză penală, art.89 definește mijloacele de probă scrisă, nu e un text care obligă la administrarea lor, iar art.214 Cod pr.penală, se referă la acte încheiate de unele organe de constatare, alin.5 prevăzând că procese verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.
Procesul verbal nr.25 din 25 februarie 2008, întocmit de Direcția Apelor A și invocat ca reprezentând un mijloc de probă esențial, ce nu a fost administrat de către cei doi făptuitori, se află la dosarul de urmărire penală (15-19) și a constatat încălcarea unor prevederi din Legea nr.107/1996, deoarece exploatarea balastului se făcea fără autorizație de mediu și fără autorizația de gospodărire a apelor.
Incălcarea unor prevederi din aceste legi speciale de către angajații firmei " Metal" Pitești, pe lângă răspunderea contravențională stabilită, ar putea atrage și alte tipuri de răspundere civilă contractuală sau delictuală față de persoanele păgubite, însă pentru existența infracțiunilor de distrugere și tulburare de posesie era necesar a se dovedi întrunirea elementelor constitutive ale acestor infracțiuni.
Câtă vreme nici procurorul care a soluționat dosarele nr.2034/P/2007 și 2005/P/2008, și nici instanța de judecată care a verificat legalitatea rezoluției adoptată în primul dosar, nu au constatat nici necesitatea completării cercetării penale și nici întrunirea condițiilor pentru răspunderea penală a făptuitorilor, nu se poate reține că lucrătorii de poliție trebuiau, chiar și în condițiile în care nu existau indiciile săvârșirii acelei infracțiuni, să completeze probatoriul, conform cerințelor petiționarului.
Față de motivarea corectă a procurorului din rezoluția de netrimitere în judecată a celor doi lucrători de poliție judiciară, completată cu argumentele expuse anterior referitoare la utilitatea și pertinența administrării unor probe în cadrul unei cercetări penale, curtea apreciază că nu se poate reține în sarcina celor doi intimați săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, câtă vreme nu s-a putut constata neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu.
Nu se poate reține nici infracțiunea prevăzută de art.247 Cod penal, deoarece în cauză nu este vorba despre îngrădirea folosinței sau exercițiului dreptului de proprietate al părții vătămate, pe care-l poate apăra printr-o multitudine de acțiuni civile care ar fi putut viza inclusiv măsuri cu caracter urgent, de stopare a lucrărilor ce se efectuau pe terenul său și, apoi, solicitarea de despăgubiri, respectiv readucerea terenului la starea inițială pe cheltuiala firmei vinovate, așa cum acesta solicită, de fapt, în plângerea inițială depusă la data de 5 februarie 2007 la poliție.
Pentru situații în care s-ar fi impus completarea cercetării penale conform celor cerute de petiționar, procurorul ar fi putut dispune efectuarea anumitor acte fie în cursul supravegherii cercetării penale, fie prin restituirea cauzei organelor de urmărire penală, fie prin infirmarea soluției ulterioare de netrimitere în judecată, iar instanța competentă conform art.278/1 Cod pr.penală, putea pronunța o soluție de trimitere a cauzei la parchet în vederea începerii urmării penale.
Câtă vreme sentința penală nr.1985 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Piteștia rămas definitivă, privind respingerea plângerii petiționarului, iar conform art.278/1 alin.11 Cod pr.penală, persoana în privința căreia judecătorul a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, iar în cauză nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi necunoscute organului de urmărire penală, nu se poate reține nici faptul că această soluție s-ar baza pe o cercetare incompletă de care se fac vinovați cei doi lucrători de poliție.
In consecință, constatând că rezoluțiile procurorilor sunt legale și temeinice, curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționar, în baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, iar, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, îl va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781 al.8 lit.a) Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul G, domiciliat în B,-, bloc 34,.B,.8,.78, sector 6,.-, împotriva rezoluțiilor nr.273/P/2009 din 30 septembrie 2009 și nr.789/II/2/2009 din 10 noiembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe petiționar la 100 lei cheltuielile judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționar și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
9 februarie 2010
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
