Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 101/2008. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 101

Ședința publică de la 02 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -

Grefier: - -

Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror

La ordine fiind pronunțarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere rezoluție procuror " formulată de petenta împotriva rezoluției procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 15 noiembrie 2007 în dosarul nr.336/P/2007, și împotriva rezoluției nr.52/VIII.1/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință.

Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune la dosar înscrisuri și concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi.

Ulterior deliberării,

CURTEA DE APEL:

Asupra plângerii penale de față.

Prin încheierea de ședință din 28.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. - a fost înaintată spre soluționare ca urmare a strămutării cauzei de către prin încheierea nr. 857 din 8.05.2008, plângerea formulată de către petenta împotriva rezoluțiilor procurorilor nr. 336/P/2007 din 15.11.2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții A și și, respectiv nr. 521/VIII/1/2007 prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă în condițiile art. 275 -278 Cod procedură penală.

În plângerea formulată, petenta exprimă pe larg și în detaliu motivele de nemulțumire, față de care apreciază rezoluțiile atacate ca fiind nelegale și netemeinice, motive care se pot sintetiza, în esență, în faptul că, urmare a unei conjuncturi de interese locale, procurorul care a instrumentat plângerea a dat dovadă de superficialitate în scopul protejării persoanelor cercetate.

Apreciază petenta că cercetarea efectuată în cauză este mai mult decât incompletă, nefiind administrate probe concludente în rezolvarea pricinii, cum sunt cele enumerate în plângere, și solicitate de altfel de către petentă, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții total lipsite de temei.

Solicită, în consecință, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului pentru reluarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale față de persoanele cercetate și administrarea următoarelor mijloace de probă:

- reaudierea făptuitorilor sub aspectul tuturor faptelor reclamate;

- solicitarea înscrisurilor menționate în plângere;

- efectuarea unui control fiscal,

- confruntări;

- audierea martorilor solicitați în plângere și a altor persoane;

- administrarea altor probe pertinente și utile cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Petenta se află în cursul unor proceduri de natură litigioasă ce poartă asupra dreptului de proprietate cu privire la unele suprafețe de teren, reconstituite în baza Legii nr. 18/1991 sau care au făcut obiectul unor contracte de vânzare -cumpărare, în calitate de pârâtă, alături și împreună cu mai multe persoane, printre care și numitul, în calitate de reclamant în acțiunea având ca obiect "anulare titlu de proprietate".

Rezultă din încheierea de ședință din 15.12.2006 dată de Judecătoria Oradea în dosar 2653/2006, că reclamantul din cauza respectivă - - a fost reprezentat/asistat de avocat.

Fără a intra în profunzimea litigiului civil dintre părți, care nu face obiectul analizei de față, instanța reține că acesta a fost de natură să declanșeze o serie de alte litigii dintre părți, inclusiv de natură penală.

Astfel, petenta a formulat plângere împotriva numitei,în calitatea sa de avocat și mandatar al reclamantului, acuzând-o de săvârșirea unui cumul de fapte penale, respectiv:

1.-uzurparea de calități oficiale, prev. de art. 240 Cod penal, constând în aceea că, deși nu avea abilitatea să formuleze, să semneze și să depună plângere penală în numele lui - mandatul dat acesteia primind strict dosarul civil în care respectivul are calitatea de reclamant, aceasta a depus o plângere penală împotriva sa, în numele lui.

Infracțiunea de "uzurpare de calități oficiale" prev. de art. 240 Cod penal, constă în folosirea fără drept a unei calități oficiale și nu îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate.

Astfel, a folosi o calitate oficială, în accepțiunea textului, înseamnă atribuirea acelei calități fără a avea un titlu legitim în acest sens. De asemenea, a îndeplini un act legat de o calitate oficială înseamnă a efectua un act care intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale persoanei legal investită cu exercițiul acelei calități.

Cu privire strict la acest aspect - nefiind contestată însăși calitatea de avocat a persoanei cercetate - instanța reține că atât din contractul de asistență juridică nr. 99 din 1.03.2005 încheiat între - în calitate de avocat și - în calitate de client, cât și din procura generală autentificată sub nr. 1226 din 1.03.2006 la., rezultă că numitul a împuternicit și mandatat pe avocat, printre altele cu puteri depline în ceea ce privește rezolvarea problemelor litigioase ale mandantului în fața oricăror organe private sau ale statului.

Susținerea petentei în sensul că mandatul a fost dat doar în exercitarea demersurilor referitoare la dosarul civil având ca obiect "anulare titlu de proprietate" este.

Astfel, contractul de asistență încheiat între cele două părți, la obiectul contractului se stipulează că acesta îl reprezintă: "asistare și reprezentare direct în fața oricăror organe ale statului și private;redactare, susținere acțiuni în justițieșiorice alte acte juridicece se impun, precum și exercitarea căilor de atac necesare;orice alte demersuri ce se consideră necesare conform procuriiaut. 1226/1.03.2006 ".

De asemenea, în procura generală autentificată sub nr. de mai sus se precizează că "prezentul mandat este dat în forma cerută de art. 68 Cod procedură civilă "mandatarul semnând în numele meu și pentru mine oriunde va fi necesar".

De altfel așa cum rezultă și din numele procurii, mandatul dat avocatului este unul general, cu puteri depline, reprezentarea intereselor mandantului, și nu unul special, restrâns doar la anumite acte.

Totodată, deplinătatea exercitării oricăror demersuri le consideră necesare în numele și pentru mandantul de către, și, în special cu privire la plângerea penală formulată de către aceasta împotriva petentului, este confirmată și de declarația numitului dată în fața procurorului (deși nedatată și nenumerotată!), în care confirmă că a împuternicit-o pe aceasta să formuleze plângere penală, în numele său, față de petenta.

Este adevărat că potrivit disp. art. 222 Cod procedură penală mandatul dat în vederea formulării unei plângeri penale trebuie să fiespecial, însă această dispoziție se grevează pe dispozițiile generale în materie cuprinse în art. 68 Cod procedură civilă.

Astfel, pentru art. 68 Cod procedură civilă, procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată -inclusiv în materie penală, sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată, condiție îndeplinită în cauză. Mai mult, în lipsa unor stipulații contrarii în contractul de asistență juridică încheiat în formă scrisă întremandatarul avocatși clientul său, avocatuleste împuternicit să efectueze orice act specific profesiei, pe care îl consideră necesar, pentru realizarea intereselor clientului.

Cu privire la această faptă, urmare a unei motivări superficiale a probelor administrate, procurorul a precizat că "neexistând nici un element al infracțiunii de uzurpare de calități oficiale", fără a dispune temeiul de drept care a determinat pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale.

Simpla menționare a art. 10 lit. "a", "d" și "j" Cod procedură penală nu complinește dispoziția legală care impune indicarea temeiului de drept în care se pronunță o hotărâre de către un organ judiciar, nefiind la latitudinea părților să aleagă temeiul de drept incident în cauză. Cu atât mai mult cu cât mențiunea procurorului la "neexistența vreunui element" poate conduce și la concluzia privind existența cazului prev. de art. 10 lit. "a" - fapta nu există cât și cel prev. de art. 10 lit. "a" Cod procedură penală - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Pe cale de consecință, acest neajuns neputând fi înlăturat de către instanță - dat fiind opțiunea limitată în ceea ce privește soluțiile ce pot fi pronunțate de către instanță în această materie - art. 278¹alin. 8 Cod procedură penală - prin indicarea corectă și exactă a temeiului de drept incident cu privire la această faptă, urmează a fi trimisă cauza pentru ca procurorul să se conformeze acestei obligații.

2.-fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 289 și art. 291 Cod procedură penală, constând în aceea că neexistând legitimitatea de a formula plângere în numele lui, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea împotriva sa, numita a emis, în fals, odelegație de avocat, pentru a se legitima astfel în fața organelor de urmărire penală,delegație de care a uzatîn aceste condiții.

Plângerea numitului împotriva petentei și alții, înregistrată sub nr. 1540/P/2006 din 31.03.2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, a fost formulată în numele și pentru acesta de către avocatul și reprezentantul său - numita, astfel cum rezultă din conținutul acesteia.

În chiar plângerea formulată, aceasta - - își legitimează calitatea și împuternicirea de a formula și semna respectiva plângere, prin procura generală autentificată sub nr. 1226 din 1.03.2006 la. (deci anteriorformulării plângerii penale) și cu caracterul de asistență juridică în care se conferă plenitudinea exercitării actelor specifice profesiei de avocat -încheiatîntre cele două părți la 1.03.2006 și care poartă toate datele de identificare prevăzute de lege, printre care cele esențiale - cu privire la prezenta infracțiune, respectiv semnătura și parafa părților.

Prin plângerea inițială petenta contestă realitatea delegației emisă de avocat, motivat de faptul că a fost emisă în baza "aceluiași unic contract de asistență juridică, folosit și în dosarul civil," susțineri reiterate și în plângerea adresată instanței.

Deosebit de considerațiile expuse mai sus și care își au aplicabilitatea deplină și în prezenta analiză, se impune precizarea că în contractul de asistență juridică încheiat întremandatarul avocatși clientul său, se prevede în mod expres întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului,iar, nu baza acestui contract-unic-avocatul se legitimează prin împuternicirea avocațială.

Rezultă deci că împuternicirea avocațială - delegația emisă de avocat, reprezintă actul de legitimare a avocatului, în baza contractului încheiat cu clientul său și, în baza căruia, conform puterilor conferite, poate emite câte împuterniciri avocațiale sunt necesare funcție de organele în fața cărora trebuie să reprezinte interesele clientului său, contractul de asistență juridică fiind unul și același pentru toate actele întreprinse.

De exemplu, în baza aceluiași contract de asistență juridică, în care este stipulată neprezentarea în fața instanței pe grade de jurisdicție -avocatul este obligatsă depună delegație -pentru a se legitima în calitatea sa de reprezentant, în fața fiecărei instanțe, judecătorie, tribunal, curte de apel.

Or, așa cum am precizat de altfel, avocatul a fost mandatat și împuternicit expres și în forma prevăzută de lege, să exercite toate demersurile necesare realizării intereselor clientului său, respectiv exercitare căi de atac, plângeri etc. atât prin contractul de asistență juridică în care se prevede expres limita (extrem de extinsă) a acestor împuterniciri cât și prinprocura generalăautentificată în condițiile legii.

Însă și cu privire la aceste împrejurări - fals intelectual și uz de fals - instanța urmează să constate, urmare a unei instrumentări superficiale a cauzei, nelegalitatea soluției pronunțate de către procuror cu privire la incidența disp. art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, motivat de împrejurarea că "plângerea penală formulată împotriva petentei are caracter de act sub semnătură privată și nu de act oficial".

Și aceasta întrucât, faptele reclamate de către petentă vizează un alt "obiect material" și anumedelegația avocațialăemisă de avocatul și cu care și-a legitimat calitatea de a formula plângere penală și nu plângerea penală (înscrisul în sine) depusă împotriva petentei.

Or, delegația avocațială prezintă cu plenitudine caracteristicile unui act oficial, făcând parte din înscrisurile care sunt depuse și înregistrate la o organizație din cele prevăzute la art. 145 Cod penal, aspect cu privire la care atât doctrina cât și jurisprudența sunt unanime.

În consecință, instanța va constata că nici aceste fapte nu au fost cercetate de către procuror, nefiind rezolvată cauza cu privire la acestea, fiind încălcate disp. art. 228 Cod procedură penală.

3.-denunțare calomnioasă prin ticluirea de probe mincinoase, prev. de art. 259 al. 2 Cod penal, constând în aceea că, urmare a plângerii penale formulată de împotriva sa, s-a format dosarul penal nr. 1540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, care a fost instrumentat cu ignorarea tuturor dispozițiilor legale în materia administrării probelor.

Infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută în alin. 2 al art. 259 Cod procedură penală, se realizează, sub aspect obiectiv,prin producerea sau ticluirea de probe mincinoase, în sprijinul unei învinuiri nedrepte.Pentru existența infracțiunii în această formă trebuie să existe, în primul rând o învinuire nedreaptă. Apoi este necesar ca făptuitorul să producă sau să ticluiască probe mincinoase în sprijinul acestei învinuiri nedrepte.A produce probe mincinoaseînseamnă a prezenta probe neadevărate fie organismului de urmărire penală, fie instanței de judecată,iar ticluirea de probe mincinoaseconstă în inventarea de probe neadevărate în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni.

Raportat la modalitățile concrete și formele de realizare a infracțiunii reclamate de către petentă, atașarea la dosarul cauzei a copiei de pe rezoluția nr. 99/P/2007 din 12.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, respectiv a ordonanței nr. 191/II/2/2007 din 4.10.2007 a A - Serviciul Teritorial Oradea privind plângerea împotriva rezoluției dispusă în dosarul nr. 14/P/2007, acte care vizează, în fapt, plângerile formulate cu privire la persoana cercetată A fără legătură cu infracțiunea supusă analizei de față, conduc la concluzia că procurorul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică, nefiind întreprins nici un act de cercetare penală în cadrul așa numitei activități de "acte premergătoare" în baza cărora să se poată dispune fie asupra începerii urmăririi penale, fie asupra neînceperii acesteia.

Pentru a se putea dispune începerea sau neînceperea urmăririi penale sunt necesare două condiții: una pozitivă și alta negativă.

Condiția pozitivă, respectiv negativă - în ce privește soluția de neîncepere, neexprimată expres de art. 226 Cod procedură penală, dar decurgând din reglementarea adiacentă, constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, respectiv cănu s-a săvârșit aceasta. Organul de urmărire penală poate deține infracțiunilefie directdin sesizarea făcută,fie din actele premergătoare desfășurate.

Or, în cauză, rezultă în mod evident că sesizarea făcută nu poate conferi sub nici o formă un minim de date care să confirme sau nu săvârșirea infracțiunii reclamate, astfel că soluția procurorului nu se poate justifica pe plângerea formulată.

În ceea ce privește actele premergătoare care să confere informațiile mincinoase de natură să justifice soluția procurorului, acestea lipsesc cu desăvârșire, în sensul că nu a fost administrată absolut nici o probă - cu excepția plângerii penale formulată împotriva petentei, depusă, însă, de persoanele cercetate în prezenta cauză, care să confirme împrejurarea că, în cauză, există impedimentul prev. de art. 10 lit. "d" Cod procedură penală, privind începerea urmăririi penale.

Mai mult decât atât motivarea procurorului în sensul că "în baza probelor din dosarul 1540/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea (care lipsesc la dosarul cauzei pentru a putea fi supuse cenzurii instanței de judecată, atât probele despre care se face vorbire cât și dosarul respectiv) s-a pus în mișcare acțiunea penală față deconstatându-se vinovăția acesteia"încalcă normele de bază ale procesului penal, referitoare la prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana cercetată până lapronunțarea unei hotărâri judecătorești definitivecare să statueze asupra vinovăției sale.

Punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane nu este nici pe departe de natură să probeze în mod cert vinovăția acesteia și cu atât mai puțin să împieteze procurorul în efectuarea de cercetări, în condițiile prevăzute de art. 228 Cod procedură penală, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele

Pe de altă parte, plângerea petentei vizează infracțiunea de denunțare calomnioasă, în forma prev. de art. 259 alin. 2 Cod penal, respectiv prin ticluire de probe mincinoase și nu forma prev de alin. 1 art.259 Cod penal, condiții în care chiar---------

Pentru toate aceste motive, instanța urmează să admită plângerea formulată de petenta, să desființeze rezoluțiile atacate și, în temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin.8 lit. "b" Cod procedură penală să trimită cauza procurorului pentru efectuarea următoarelor acte, în vederea începerii sau nu a urmăririi penale față de numita, cu privire și la infracțiunea prev. de art.259 alin. 2Cod penal.

- identificarea și audierea în calitate de martori a persoanelor implicate în dosarul nr. 1540/P/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și în care petenta are calitatea de învinuită;

- atașarea de copii de pe probele administrate în dosarul menționat în ceea ce privește pe petenta;

- verificarea veridicității și legalității probelor respective, dată fiind natura infracțiunii reclamate în prezenta cauză;

- identificarea și administrarea altor probe (înscrisuri etc.) concludente și utile soluționării cauzei.

Aceeași soluție se impune și cu privire la infracțiunea de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 25 raportat la art. 246 Cod penal, reclamată de către petentă față de, constând în aceea că, cu intenție l-a determinat pe procurorul care a instrumentat plângerea formulată împotriva sa - respectiv persoana cercetată A - să ignore respectarea dispozițiilor legale referitoare la sesizare și la probele ce trebuie administrate, fapt ce a avut consecințe deosebit de grave asupra persoanei sale.

Cu privire la această infracțiune instanța reține, deosebit de lipsa actelor specifice etapei premergătoare declanșării sau nu a începerii urmăririi penale, în sensul că referitorla această faptă nu a fost administrată absolut nici o probă,faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra faptei reclamate, ceea ce echivalează, potrivit art. 228 alin. 4 și 6 raportat la art. 262 Cod procedură penală, cu nerezolvarea cauzei.

Așa fiind, față de situația de fapt reținută, se impune admiterea plângerii formulată de petenta și cu privire la infracțiunea de "instigare la abuz în serviciu" prev. de art. 25 raportat la art. 246 Cod procedură penală și, în temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală va desființa rezoluțiile atacate și cu privire la aceasta și, restituind cauza procurorului, va impune acestuia efectuarea de cercetări, astfel cum sunt prevăzute în dispoziție, în vederea începerii sau nu a urmăririi penale.

5.Nici în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 al. 1 lit. "a" și "b" din Legea nr. 241/2005 față de, instanța apreciază că nu au fost respectate dispozițiile art. 228 Cod procedură penală, simpla susținere a procurorului în sensul că "pentru sumele încasate de avocată(!) s-a emis chitanțe" nefiind suficientă și necesară să susțină singură și prin ea însăși concluzia că în cauză, începerea urmăririi penale este împiedicată de existența cazului prev. de art. 10 lit. "a" Cod procedură penală.

A susține contrariul în sensul că afirmațiile procurorului au valoare probatorie absolută fără a fi susținute de nici un element de ordin probat5or, ar însemna încălcarea tuturor normelor ce reglementează și guvernează desfășurarea procesului penal.

În consecință, față de cele reținute, instanța constată că au fost încălcate dispozițiile art. 228 alin. 4 și următoarele Cod procedură penală, soluția procurorului fiind nelegală și netemeinică și sub acest aspect, sens în care va face aplicarea disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală și se va proceda conform dispozitivului.

II. De asemenea, petenta a formulat plângere și împotriva numitului A pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, constând în aceea că a instrumentat cu rea credință și în mod abuziv cauza penală în care petenta a avut calitatea de învinuită la plângerea numitului.

Fără a intra în amănuntele situației de fapt expuse de petentă în plângere, instanța urmează să constate netemeinicia soluției pronunțate de procuror cu privire la temeiul de drept invocat, respectiv art. 10 lit. "j" Cod procedură penală referitor la autoritatea de lucru judecat și, pe cale de consecință, având în vedere lipsa instrumentării cauzei sub acest aspect, de competența exclusivă a procurorului, nelegalitatea soluției pronunțate.

Autoritatea de lucru judecat operează în materia penală, numai în cazul în care, cu privire la o persoană,s-a desfășurat o judecată penalăpentru o anumită faptă considerată infracțiune. Numaihotărârile judecătorești rămase definitiveautoritate de lucru judecat.

Astfel,proba, în cazul autorității de lucru judecat, se face numai cu hotărârea judecătorească rămasă definitivă din care să reiasă că persoana chemată să răspundă penal a mai fost judecată pentru aceeași faptă.

Or, soluțiile de neurmărire pronunțate de procuror, nefiind definitive - întrucât nu vizează o judecată în fond asupra conflictului de drept de penal -, nu pot produce efectul negativ al autorității de lucru judecat privind împiedicarea exercitării din nou a acțiunii penale.

Așa fiind, ordonanța procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale este nelegală, urmând, considerentele expuse, a fi desființată (a se vedea în acest sens și decizia penală nr. 191/2007 a J).

Concluzionând, instanța apreciază că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile art. 228 Cod procedură penală, ceea ce a condus la pronunțarea unei rezoluții nelegale și netemeinice, pe fondul unei cercetări lacunare, lapidare și superficiale.

De asemenea, instanța va adopta soluția prev. de art. 278 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală, dat fiind, așa cum am arătat, lipsa temeiul legal prin care instanța să îndrepte, într-o astfel de cale, nelegalitatea constatată, fie chiar și prin schimbarea temeiului de drept reținut către procuror.

Totodată, în același context al opțiunilor limitate cu privire la soluțiile ce pot fi pronunțate de către instanță în materia reglementată de art. 278 ind. 1 Cod procedură penală, instanța urmează să constate obligativitatea, în cazul admiterii plângerii, de trimitere a cauzei "în vederea începerii sau nu a urmăririi penale."(a se vedea în acest sens decizia penală nr. 6645/2005 a ).

Cu privire la acest aspect, a statuat însă, într-o decizie de speță - decizia penală 206 din 22.01.2008, în sensul că din coroborarea disp. art. 278 ind. 1 alin.8 lit. "b" Cod procedură penală, în care se arată "trimite cauza procurorului " în vederea începerii urmăririi penale, a dispozițiilor art. 273 alin. 2 ind. 1 Cod procedură penală, în care se arată "acesta dispune începerea urmăririi penale în condițiile prevăzute de lege", cu dispozițiile art. 270 alin. 2 Cod procedură penală - reluarea urmăririi penale (în caz de redeschidere) nu poate avea loc dacă se constată că între timp a intervenit vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 Cod procedură penală rezultă că dispoziția instanței nu este obligatorie pentru procuror în sensul de a fi obligat să înceapă urmărirea penală. Așa cum se dispune prin alin. 1 ind. 1 al art. 273 Cod procedură penală, partea finală,ceea ce este obligatoriu a fi respectatde procuror sunt dispozițiile instanței sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate", procurorul urmează să aprecieze și în raport de aceste dispoziții invocate.

Având în vedere că în termenul de pronunțare petenta a depus mai multe înscrisuri, inclusiv un dosar al, se impune precizarea că nici un demers făcut de către petentă la nici o organizație sau instituție, indiferent de natura acesteia, nu ar fi în măsură să influențeze imparțialitatea, obiectivismul și profesionalismul - și în final soluția adoptată, manifestată de instanță în soluționarea și instrumentarea cauzelor cu care este investită.

Și aceasta pentru că petenta să aibă convingerea fermă că soluția pronunțată este consecința analizării temeinice a cauzei, și nu demersurile întreprinse de către aceasta.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanța urmează ca, în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală să admită plângerea formulată de petenta împotriva rezoluțiilor procurorului, pe care le va desființa și, trimițând cauza procurorului, se va proceda conform prezentei hotărâri și dispozitivului.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul disp.art.278 ind.1 alin.8 lit. b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de Petenta împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de A și, din 15.11.2007 dată în dosarul nr.336/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, respectiv, rezoluția de respingere a plângerii nr.521/VIII.1/2007 din 07.01.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care le desființează.

Trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale urmând ca procurorul:

1.- să dispună cu privire la toate faptele reclamate de către petenă în plângerea formulată, inclusiv în ceea ce privește temeiul juridic pentru unele dintre acestea, respectiv infracțiunile de:

- uzurpare de calități oficiale, prev. de art.240 Cod penal;

- denunțare calomnioasă, prev. de art.259 Cod penal;

- instigare la abuz în serviciu prev. de art. 25 rap. la art.246 Cod penal;

- evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit. "a" și "b" din Legea nr.241/2005, în ceea ce privește pe numita și:

- infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246 Cod penal în ceea cel privește pe numitul

2.- să administreze toate probele necesare și pertinente în acest sens respectiv:

- înscrisuri: chitanțe avocațiale, împuternicire, rezoluții ale procurorilor, hotărâri judecătorești, contracte etc.;

- audierea persoanelor cercetate și a petentei cu privire la faptele reclamate și situația de fapt invocată;

- identificarea și audierea în calitate de martori, a persoanelor relevante în cauză;

- administrarea altor probe ce relevă din cursul cercetărilor efectuate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum de 150 lei, rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petenta și de la comunicare pentru persoanele cercetate.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.

PREȘEDINTE

Grefier

Red.

Tehnored.

2 ex.

07.10.2008.

Președinte:Iulia Elena Ciobanu
Judecători:Iulia Elena Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept penal: