Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
SENTINȚA PENALĂ NR.102 /P/2009
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale - în primă instanță - formulată de petentul - domiciliat în comuna nr.252, județul B, împotriva rezoluției din 25 iunie 2009, dată în dosar nr.270/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 13 august 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.355/II.2/2009, potrivit dispozițiilor art.2781Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Ministerul Publica fost reprezentat prin doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Constată că judecarea pe fond a cauzei a avut loc la data de 4 noiembrie 2009, zi în care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra cauzei amânându-se pentru data de 11 noiembrie 2009, respectiv, 18 noiembrie 2009, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra cauzei penale de față,
În baza actelor și lucrărilor aflate la dosar constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și înregistrată la instanță la data de 4 septembrie 2009 (filele 1- 17), petentul a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și, în principal, infirmarea ca nemotivate soluțiilor luate prin rezoluțiile atacate, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de notarul public, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra persoanelor și față de făptuitorul pentru infracțiunea de înșelăciune. Petentul a arătat, în esență, cu privire la capătul principal al cererii,că rezoluția dată de procuror trebuie motivată. Or, în speță, procurorul a omis să motiveze soluția de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorul în raport de activitatea infracțională a acestuia, întreaga motivare a rezoluției referindu-se doar la fapta săvârșită de făptuitorul, fiind încălcate dispozițiile art.203 Cod de procedură penală. Cu privire la capătul subsidiar al cererii, arată că petentul a cumpărat în anul 2002 de la numitele, și Elita suprafața totală de 397.000 mp. teren extravilan. Cu privire la această suprafață de teren,aceste persoanele nu aveau încă emis titlul de proprietate, iar ulterior, în anul 2005, au fost eliberate aceste titluri sub nr. 3313/16.06.2005, 3312/16.06.2005 și 3306/ 9.06.2005. Titlurile au fost ridicare în original de către petent de la Primăria, angajații primăriei având cunoștință că petentul a cumpărat terenul de la persoanele susmenționate. La momentul încheierii tranzacției, în anul 2002, petentul nu a încheiat în formă scrisă nici un contract de vânzare cumpărare cu numitele, și Elita însă a plătit prețul stabilit în schimbul celor - mp de teren, urmând ca apoi,să se ocupe de acte și de ridicarea titlurilor de proprietate de la primărie. După ce a cumpărat terenul în anul 2002, petentul a ajuns la o înțelegere cu în sensul de a-i vinde acestuia terenul. Pentru a nu întabula terenurile pentru prima dată pe petent, apoi pe, iar, ulterior, pe o altă persoană la care acesta urma să vândă, s-au înțeles ca susnumitele să întocmească pe numele lui procuri autentice prin care să-l împuternicească să vândă terenul, întocmindu-se astfel procurile autentificate sub nr. 3438/12.08.2002, 3948/4.09.2002 și 3437/12.02.2002. Aceste procuri au fost întocmite fără ca numitul să fie de față, originalele rămânând la petent. Întrucât s-a răzgândit și nu a dorit să cumpere terenul, petentul a cumpărat în numele societății lui, SC SRL, de la numita suprafața de 169.200 mp. din titlul de proprietate nr.3313/2005, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.36/2005 la BNP din localitatea S, urmând ca diferența de până la 397.000 mp. să-i rămână sub rezerva încheierii unor alte contracte de vânzare cumpărare. Acest contract autentificat la BNP nu a fost înscris în cartea funciară. Petentul a susținut că, deși nu a mai dorit să cumpere, având încredere în el și întrucât titlurile originale se aflau în posesia petentului, nu a mai procedat la revocarea procurorilor emise de susnumite pentru. Numitul s-a folosit de aceste procuri autentice și a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3175/29.12.2006 la BNP din localitatea O, întregul teren către SC a SRL. Petentul apreciază că notarul a încălcat legea deoarece nu a avut originalele titlurilor de proprietate ci doar copii ale acestora, astfel infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a realizat sub aspectul elementului material prin îndeplinirea defectuoasă de către notarul public a atribuțiilor de serviciu cu ocazia întocmirii și autentificării contractului de vânzare cumpărare nr.3175 din 29.12.2006. Totodată, apreciază că procurorul trebuia să aibă în vedere adresa emisă de Uniunea Națională a Notarilor Pi din România - cu privire la procedura de vânzare a terenurilor în regim extrafunciar, raportată la luna decembrie 2006, data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3175 și nu adresa nr.1572/04.06.2009, din care rezultă că în luna februarie a anului 2008 la a avut loc o întâlnire cu reprezentanții Camerei Notarilor Pi din O pentru a se stabili procedura de vânzare a terenurilor în regim extrafunciar. Cu privire la făptuitorul, petentul a învederat că soluția procurorului este nelegală, în raport de activitatea infracțională a acestuia, rezultând din probele administrate în cauză că acesta fără acordul sau știința petentului și cunoscând faptul că terenul este al petentului l-a întabulat și înstrăinat, însușindu-și întreaga sumă de bani cu titlu de preț, urmare a încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.3175 din 29.12.2006.
Examinând ansamblul probelor aflate la dosarul cauzei, Curtea de APEL ORADEA constată că:
Prin rezoluția din 25 iunie 2009 emisă în dosar nr. 270/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEAs -a dispus eînceperea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 Cod penal, întrucât faptei pentru care s-a depus plângerea îi lipsește elementul material al laturii obiective a infracțiunii și față de numitul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de în art.215 alin. 3 Cod penal, întrucât fapta pentru care s-a depus plângerea penală nu este prevăzută de legea penală.
Procurorul a reținut, în esență, că ladata de 28.02.2008 petentul a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Salonta, dosar nr. 177/P/2008, o plângere penală împotriva numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, arătând că în anul 2002 cumpărat de la numitele, și Elita suprafața totală de 397.000 mp. teren extravilan, cu privire la care acestea nu aveau încă emis titlul de proprietate, ulterior, în anul 2005, fiind eliberate aceste titluri sub nr. 3313/16.06.2005, 3312/16.06.2005 și 3306/9.06.2005. Titlurile au fost ridicare în original de către petent de la Primăria, angajații primăriei având cunoștință că petentul a cumpărat terenul de la persoanele indicate, cu toate că nu fusese încheiat în formă autentică nici un contract de vânzare cumpărare ( 16). După ce a cumpărat terenul, petentul a ajuns la o înțelegere cu în sensul de a-i vinde la rândul lui acest teren. Pentru a nu întabula terenurile în mod succesiv pe el, apoi pe, iar ulterior pe o altă persoană la care acesta urma să le vândă, petentul s-a înțeles cu proprietarele să întocmească pe numele făptuitorului procuri autentice prin care să-l împuternicească să le vândă terenul, întocmindu-se astfel procurile autentificate sub nr. 3437/12.08.2002 și 3948/4.09.2002 la BNP din localitatea A, nr. 4118/ 13.09.2002 la BNP din localitatea s-a răzgândit și nu a dorit să cumpere terenul, motiv pentru care petentul a cumpărat în numele societății lui, SC SRL, de la numita suprafața de 169.200 mp. din titlul de proprietate 3313/2005, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 36/2005 la BNP din localitatea S, urmând ca diferența de până la 397.000 mp. să-i rămână sub rezerva încheierii unor alte contracte de vânzare cumpărare. Acest contract autentificat la BNP nu a fost înscris în cartea funciară. Deși nu a mai dorit să cumpere, petentul având încredere în el nu a mai procedat la revocarea procurorilor emise de susnumite pentru. Numitul, însă, s-a folosit de aceste procuri autentice și a înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3175/29.12.2006 la BNP din localitatea O, întregul teren către SC a SRL. notarul întocmind contractul în lipsa originalelor titlurilor de proprietate, doar pe baza copiilor ale acestora.
Din actele premergătoare efectuate în cauză reiese că susnumitele au avut o înțelegere cu petentul în sensul vânzării terenurilor pe care urmau să primească titlurile de proprietate. După ce petentul a plătit sumele convenite, fără a se întocmi contracte de vânzare cumpărare, la cererea petentului, susnumitele s-au deplasat la notar și au semnat împuternicirile susmenționate pentru numitul.
În speță, suntem în prezența unor antecontracte de vânzare cumpărare și nu a unor contracte de vânzare cumpărare, condițiile cerute de Legea fondului funciar pentru înstrăinarea terenurilor nefiind îndeplinite.
Numitul în baza procurilor nerevocate ( 46-51), din care rezultă că este împuternicit să ridice titlurile de proprietate, să vândă terenurile cui va crede de cuviință, obținând actele necesare vânzării, să facă demersurile necesare pentru întabularea în CF a titlurilor de proprietate( 76-78) și să consimtă la întabularea dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor, s-a prezentat la BNP Comei din localitatea O și a vândut întreaga suprafață de 397.000 mp. societății comerciale a SRL pentru suma de 65.000 RON ( 68; 69).
Conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. - din 16.12.2008 întocmit de Serviciul Criminalistic al IPJ B, copiile titlurilor de proprietate nr. 3312 și 3313 din 16 iunie 2005 avute în vedere de către notarul la încheierea contractului de vânzare cumpărare au fost executare de pe documentele originale de la cotorul aflat în posesia Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate a terenurilor ( 98- 105).
Având în vedere concluziile raportului prin referatul întocmit în dosar nr.177/P/2008, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în vederea cercetării notarului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, din actele de cercetare penală reieșind și că, anterior, același notar a autentificat sub nr. 2151/16.08.2005 un contract de vânzare cumpărare având ca obiect terenul din titlul de proprietate 3306/2005 și trebuia să știe că terenul nu mai putea fi vândut a două oară din aceeași proprietate și că numitul nu a fost asistat de traducător la momentul încheierii contractului ( 1-5).
Referitor la modul de autentificare a unui contract de vânzare cumpărare având ca obiect un imobil care nu este înscris în cartea funciară, Uniunea Națională a Notarilor Pi a comunicat sub nr. 3569/2008 că actele necesare pentru autentificare erau, în decembrie 2006, următoarele: actul de proprietate (titlul de proprietate emis în baza Legii fondului funciar sau după caz hotărâre judecătorească, act notarial de vânzare cumpărare, întreținere, etc.), documentație cadastrală pentru imobilele extratabulare, certificatul fiscal, actele de identitate ale părților și procură specială în original sau în copie legalizată în caz de neprezentare a părților ( 108- 110).
Având în vedere adresa de mai sus, s-a solicitat Uniunii Naționale a Notarilor Pi, în raport de specificul prezentei cauze, un punct de vedere privindcontractele de vânzare cumpărare având ca obiect terenurile extravilane asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii fondului funciar.
Prin adresa nr. 1572/04.06.2009 a Uniunii Naționale a Notarilor Pi s-a comunicat faptul că în raport de situația din județul B unde s-au emis titluri de proprietate la scara 1/2880, corespunzătoare parcelelor topografice înscrise în vechile de carte funciară dar și la scara de 1/10.000 care nu corespund cu vechile amplasamente, s-a acceptat încheierea de contracte de vânzare cumpărare având la bază doar titlul de proprietate fără intabularea anterioară a acestuia în coala de carte funciară.
În cazul încheierii unor astfel de contracte, dovada dreptului de proprietate se făcea cu titlu de proprietate, dacă a fost emis ori cu adeverința eliberată de comisia locală de aplicare a fondului funciar. Titlul de proprietate poate să fie prezentat de către părți în original, în duplicat, în copie legalizată sau în copie xerox simplă. De asemenea, s-a comunicat faptul că din prevederile art. 49 din Legea 36/1995 reiese că documentația necesară încheierii actului poate fi obținută și de către notarul public, la cererea părților, de la diverse surse sau din diverse locuri de păstrare sau arhivare a documentelor care atestă proprietatea, iar în cazul titlurilor de proprietate, acest loc putând fi și Oficiul Județean de cadastru și Imobiliară.
În declarația dată, notarul public a arătat că știa foarte bine părțile semnatare ale contractului de vânzare cumpărare, deoarece la biroul lui notarial s-au încheiat mai multe contracte între aceste părți având ca obiect terenuri agricole situate în zona localității S, iar numitul cunoaște bine limba română neavând nevoie de traducător. Cunoștea și faptul că numitul intermedia cumpărarea de terenuri agricole pentru societatea comercială a numitului, practica fiind comună în sensul că proprietarii îl împuterniceau pe să facă ulterior vânzarea către societatea comercială. A arătat că procurile care au stat la baza vânzării erau în vigoare, el procedând la verificarea prin telefon a autenticității acestora la birourile notariale unde au fost autentificate. Totodată, notarul public a susținut că în calitatea pe care o are a putut să verifice originalul titlurile de proprietate la cotorul deținut de Oficiul de Cadastru Imobiliară B și,după ce a constatat că procurile sunt valabile, iar copiile xerox ale titlurilor sunt conforme cu înscrierile din, a procedat la încheierea contractului de vânzare cumpărare. În legătură cu faptul că anterior, sub nr. 2151/16.08.2005, a autentificat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect același teren din titlul 3306, notarul a arătat că nu-i poate fi imputat acest lucru, întrucât biroul notarial nu ține o evidență a înstrăinării imobiliare după obiectul actului de înstrăinare, iar dată fiind perioada lungă de timp dintre cele două contracte nu și-a amintit că ar fi vorba despre același titlu de proprietate ( 71).
Într-adevăr nu există o obligație prevăzută expres de lege ca în situația dată notarul să nu încheie actul decât în baza titlului de proprietate în original, iar conform art. 45 alin. din Legea nr.36/1995 el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară.
Conform art. 46 din aceeași lege autoritățile administrației publice locale au obligația ca în cadrul atribuțiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.
Notarul public nu a făcut decât, pornind de la procurile prezentate, verificate ca fiind valabile, să îndeplinească actul cerut de persoana împuternicită, obținând documentația necesară de la autorități, în conformitate cu prevederile legale susmenționate. Nu se poate susține că notarul ar fi făcut altceva decât permitea cele inserate în procuri referitor la acele terenuri. Mai mult, se poate observa că indiferent în posesia cui se aflau acele titluri de proprietate vânzarea terenurilor nu se putea face decât de către titularii lor ori de către împuternicitul, deci vânzarea s-a făcut în conformitate cu voința părților care își exercitau în mod valabil drepturile. Faptul că anterior au existat înțelegeri verbale care nu au fost respectate în sensul că de fapt numitul era doar intermediarul numitului în raport de titularii drepturilor de proprietate ori numitul a acționat în nume propriu față de acești titulari nu au relevanță asupra activității desfășurate de notarul. Simpla posesie a titlurilor de proprietate nu dă nici un drept numitului, care oricum în mod destul de curios le-a primit de la primărie fără existența vreunei dovezi scrise a transferului dreptului de proprietate, singurii titulari de drepturi fiind proprietarii și împuterniciții acestora.
În legătură cu faptul că prin contractul încheiat la BNP s-a vândut a doua oară terenul din titlul de proprietate 3313/2005, vândut inițial în anul 2005, nu-i poate fi imputat notarului care nu avea cunoștință de această vânzare cu atât mai mult cu cât nici măcar nu s-a făcut întabularea dreptului de proprietate rezultat din vânzare, după cum nu-i poate fi imputat nici numitului care se află în aceeași situație.
Referitor la împrejurarea că notarul, anterior, sub nr. 2151/16.08.2005 a autentificat un contract de vânzare cumpărare având ca obiect același teren din titlul 3306, este pertinentă susținerea că nu-i poate fi imputat acest fapt,deoarece biroul notarial nu ține o evidență a înstrăinării imobiliare după obiectul actului de înstrăinare, iar dată fiind perioada lungă de timp dintre cele două contracte, nu și-a amintit că ar fi vorba despre același titlu de proprietate.
Cât privește aspectul că numitului nu i s-a asigurat traducător la întocmirea contractului de vânzare cumpărare de către notarul, se observă că susnumitul nu a invocat vreo vătămare adusă prin acest fapt și că, după cum reiese chiar din cercetări, susnumitul știe să vorbească și să citească limba română având nevoie de traducător doar în măsura în care trebuie să scrie în limba română (fila 124 din dos.). Or, conform art. 47 alin. 2 din Legea 36/1995 numai persoanelor care nu vorbesc sau nu înțeleg limba română li se acordă interpret.
În consecință, procurorul nu a putut reține că notarul și-ar fi încălcat vreo atribuție de serviciu, lipsind elementul material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În raport de situația numitului se poate constata că acesta nu a făcut altceva decât ce era îndrituit prin act notarial valabil încheiat. Faptul că ulterior au existat sau nu divergențe cu privire la executarea înțelegerilor nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, ci constituie un litigiu civil.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. b și d Cod de procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori.
Împotriva soluției, petentul a formulat plângere, iar prin rezoluția din 13 august 2009 emisă în dosar nr. 355/II.2/2009 de către procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA aceasta a fost respinsă ca neîntemeiatăplângerea petentului.
Plângere formulată de către petent este nefondată.
Petentul a depus, în termen legal, în baza art. 278 Cod de procedură penală plângere împotriva soluției din dosarul nr. 270/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, pe care o consideră nelegală și netemeinică, solicitând infirmarea soluției și începerea urmăririi penale față de făptuitorul Comei - notar public, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faptă prevăzută și pedepsită de art. 246 penal și față de făptuitorul în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune faptă prevăzută și pedepsită de art. 215 Cod penal ( 1-5 - dosar instanței de fond).
În cauză nu este dovedit că notarul public a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută. de art. 246 Cod penal.
Pentru ca fapta să fie încadrată juridic în dispozițiile art. 246 Cod penal, la dosarul cauzei deduse judecății ar trebui să existe probe certe că notarul public, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, fie au omis să facă un act, fie l-au efectuat greșit, necorespunzător conținutului îndatoririlor sale și prin aceasta a cauzat o vătămare a intereselor legale ale petentului.
În mod corect procurorul a reținut că în cauză sunt pendinte dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, apreciind că faptei îi lipsește latura obiectivă.
Astfel, potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, notarii publici au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, iar potrivit art. 43 din aceeași lege, înscrisurile redactate de părți sau, după caz, de reprezentanții lor legali sau convenționali trebuie verificate cu privire la îndeplinirea condițiilor de fond și formă, iar înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinței părților și în condițiile prevăzute de lege. Totodată, conform art.45, notarului public îi incumbă obligația de a cere părților, ori de câte ori este cazul, documente justificative și autorizații, necesare pentru închirierea actului notarial sau la cererea lor, va putea obține el însuși documentația necesară ( a se vedea și prevederile art.46).
Elementul material al acestei infracțiuni constă în încălcarea de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin încălcare înțelegându-se nesocotirea, violarea sau nerespectarea unei sarcini impuse de serviciu. Această încălcare poate fi realizată fie prin neîndeplinirea - omiterea, neefectuarea unui act care trebuia să fie îndeplinit - unei îndatoriri de serviciu, fie prin îndeplinirea defectuoasă a acesteia - îndeplinirea unei îndatoriri altfel decât se cuvenea a fi efectuată.
Or, în speță, astfel cum s-a arătat mai sus, verificarea făcută de intimat s-a circumscris dispozițiilor legale, acesta neputând fi învinuit pentru un act care l-a întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute în Legea nr.36/1995.
În cauză, deși au fost efectuate numeroase acte premergătoare, nu s-a putut dovedi că intimatul a acționat cu rea credință, cu intenția favorizării uneia dintre părțile contractante, sau că acesta și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu, câtă vreme a făcut verificările obligatorii și a solicitat să-i fie prezentate actele necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Astfel fiind, curtea va reține că soluția dată de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d Cod procedură penală, de neîncepere a urmăririi penale față de intimat sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, este temeinică și legală.
De asemenea, legală este și soluția dată de parchet față de, chiar dacă motivarea rezoluției este lapidară. Actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că a comis infracțiunea de înșelăciune în convenții, prevăzută și pedepsită de art.215 alin.3 Cod penal. Astfel, în mod corect, procurorul de caz a reținut că făptuitorul nu a efectuat altceva, decât ce era îndrituit prin procurile pe care le-a obținut. Proprietarii terenurilor, prin procurile autentificate aflate la dosar, au împuternicit pe, la solicitarea petentului, să vândă terenul în discuție, aspect necontestat de către, și Elita ( 23-24; 32-33, 18 -25; 31; 28-29). le-a obținut făptuitorul de la petent, conform susținerilor acestuia ( 119), care se coroborează cu declarațiile numiților (40) și ( 111), martori care au arătat că petentul i- înmânat lui procurile, în incinta Primăriei, după ce acesta i-a dat 24.000 sau 25.000 euro.
În consecință, în mod corect, procurorul a apreciat că fapta de înșelăciune nu există, dispunând în baza art.228 alin.6 raportat la art.10 lit.b Cod de procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul.
Solicitarea făptuitorului de a se respinge ca tardiv formulată plângerea petentului, este neîntemeiată.
Făptuitorul a învederat prin motivele scrise depuse la dosar ( 33-34) că plângerea petentului nu a fost soluționată de procurorul ierarhic superior în 20 de zile, motiv pentru care s-ar impune respingerea ca tardivă a plângerii.
Din actele de la dosar rezultă că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată petentului pe 29.06.2009, iar acesta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA la data de 21.07.2009, deci cu respectarea dispozițiilor art.278 alin.3 Cod de procedură penală. Rezoluția din 13.08.2009 a procurorului general a fost atacată la instanță, de asemenea, cu respectarea prevederilor art.278/1 alin.1 Cod de procedură penală.
În temeiul prevederilor art. 192 alin.2 Cod de procedură penală petentul va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în primă instanță, dat fiind culpa procesuală.
Plângerea petentului fiind respinsă instanța de judecată nu poate accepta solicitarea sa de acordare a cheltuielilor reprezentând onorariu pentru avocat ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul dispozițiilor art.2781alin.8 lit. "a" teza II Cod de procedură penală,
RESPINGEca nefondată plângerea formulată de petentul - domiciliat în comuna nr.252, județul B, împotriva rezoluției din 25 iunie 2009, dată în dosar nr.270/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, menținută prin rezoluția din 13 august 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.355/II.2/ 2009.
Respinge cererea petentului de obligare a făptuitorilor la plata cheltuielilor judiciare.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
hotărâre / 18.11.2009
/ 18.11.2009
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela
