Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 108/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR. 108
ȘEDINȚĂ PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate conform art.278/1 Cod procedură penală de petenții, cu domiciliu ales în municipiul T, str. - -, bloc 45, apartament 27, județul D, împotriva rezoluțiilor date în dosarul nr. 520/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI privind pe intimații, executor judecătoresc, domiciliat în comuna,-, județul D și, judecător la udecătoria Târgoviște.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică din 04 august 2008, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care instanța având nevoie de timp pentru a analiza materialului administrat în cauză, a amânat pronunțarea la 11 august 2008, când a adoptat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față
Luând în examinare actele și lucrările dosarului constată:
Prin plângerea înregistrată sub nr-, în conformitate cu prevederile art. 278/1 Cod proc. penală, petenții - persoane vătămate, toți cu domiciliu ales în municipiul T, str. - -, bloc 45, apartament 27, județul D, au solicitat desființarea rezoluției din 27 februarie 2008 dată în dosarul nr. 520/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și confirmată de procurorul general al unității de parchet prin rezoluția nr. 813/II/2/2008, dispunându-se în baza art. 228 alin.4 și art.10 lit.a Cod proc. penală neînceperea urmăririi penale față de intimații - făptuitori, executor judecătoresc, domiciliat în comuna,-, județul D și, judecător la udecătoria Târgoviște, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.246 cod penal.
În esență, s-a motivat că soluția adoptată în cauză este nelegală și netemeinică deoarece la dosar există suficiente probe prin care s-a dovedit exercitarea abuzivă a atribuțiilor funcției de către intimatul cu ocazia executării silite a sentințelor civile nr. 5086/99 și nr. 3511/2004 pronunțate de Judecătoria Târgoviște, vânzându-se la licitație publică apartamentul nr. 27, proprietatea acestora situat în municipiul T, str. - -, bloc 45, contrar dispozițiilor art. 411 pct.3 și urm. Cod proc. civilă, precum și procedându-se la evacuarea din unicul spațiu locativ, deși executarea ultimei hotărârii fusese suspendată prin sentința civilă nr. 1994/17.04.2008 a aceleiași instanțe.
Ca urmare s-ar impune admiterea plângerii, desființarea celor două rezoluții și trimiterea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului - intimat sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, mărturie mincinoasă și violare de domiciliu, soluție adoptată inițial prin sentința penală nr. 13/2006 a Judecătoriei Târgoviște, dar și reintegrarea urgentă a petenților persoane vătămate în apartamentul din care au fost evacuați în anul 2005.
Pentru soluționarea plângerii, conform art. 278/1 alin.(7) Cod proc. penală s-a dispus atașarea dosarului nr. 520/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar petenții au depus o serie de înscrisuri apreciate ca utile în soluționarea motivelor de reformare detaliate prin notele scrise.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza materialului din dosarul de urmărire penală, a actelor noi prezentate de petenții - persoane vătămate și dispozițiile aplicabile în materie, Curtea apreciază că plângerea formulată nu este fondată, după cum se va expune în continuare:
Prin plângerea orală consemnată în procesul - verbal, înregistrat sub nr. 977/VIII/1/2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, persoana vătămată a solicitat cercetarea penală intimaților, executor judecătoresc și, judecător la udecătoria Târgoviște, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 cod penal.
În fapt, s-a susținut că faptele au fost comise cu ocazia punerii în executare a două hotărâri judecătorești, când apartamentul în care locuia a fost scos la licitație iar ulterior aceasta a fost evacuată nelegal din imobilul respectiv, contestația la executare respingându-se printr-o sentință civilă pronunțată de intimatul, judecător la udecătoria Târgoviște.
Față de competențele materiale privind urmărirea penală și judecata infracțiunilor comise de executorii judecătorești și judecătorii de la judecătorii, - în vigoare la aceea dată -, cauza a fost preluată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, formându-se dosarul nr. 520/P/2007.
Ca urmare, apreciind că se impune efectuarea actelor premergătoare cerute de prev. art. 224 și art.228 alin.(1) Cod proc. penală, procurorul sesizat a procedat la audierea persoanei vătămate, a petentului și făptuitorului - intimat, precum și verificarea dosarelor de executare nr. E 211/2002 și nr. E 38/2005 ale " ", nr. 2928/2005 al Judecătoriei Târgoviște, actele procedurale întocmite în cursul executării silite a sentințelor civile nr. 5086/6 sept. 1999 și nr. 3511/14.10.2004, criticate ori apreciate ca relevante atașându-se în copie.
La rândul lor, petenții au depus o serie de acte, inclusiv titlu de proprietate, rezoluții date de parchete și hotărâri judecătorești ori înscrisuri emise de autoritățile sesizate în vederea recuperării imobilului vândut la licitație și tragerii la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru exercitarea abuzive a funcției.
Prin rezoluția nr. 520/P/2007 din februarie 2008, în temeiul art. 228 al. 4 și art.10 lit.a Cod proc. penală Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații și cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, constatându-se că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât fapta nu există.
Soluția a fost confirmată în procedura prev. de art. 278 Cod proc. penală, respingându-se ca nefondată plângerea petenților - persoane interesate, prin rezoluția nr. 813/II/2/2008 din 15 mai 2008 emisă de procurorul general al unității de parchet.
Pentru a dispune astfel, pe baza actelor premergătoare efectuate cei doi procurori au reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
Prin sentința civilă nr. 5086/06 septembrie 1999 Judecătoriei Târgoviște definitivă și irevocabilă, prin respingerea căilor de atac exercitate, admițându-se în parte acțiunea promovată de reclamanta, petentul, fiul persoanei vătămate, a fost obligat la plata sumei de 3.038.500 lei cu titlu de despăgubiri plus 800.000 lei cheltuieli de judecată, în folosul acestuia.
Petentul - debitor a refuzat executarea benevolă a obligației de plată, contestând și în prezent legalitatea și temeinicia soluției, intrate sub puterea lucrului judecat.
Ca urmare, în luna august 2002 creditoarea a trecut la executarea silită a hotărârii judecătorești, investind " " și formându-se dosarul nr. E 211/2002.
Punerea în executare silită a titlului a fost încuviințată de Judecătoria Târgoviște, prin încheierea de ședință dată în Camera de Consiliu din 27 august 2002 în dosarul nr.838/2002.
După această dată, conformându-se dispozițiilor art. 387 al.1 și urm. Cod proc. civilă, intimatul a încunoștințat în scris debitorul, somându-l să execute de bună voie creanța datorată și atenționându- asupra consecințelor nerespectării obligației, respectiv trecerea la recuperarea silită a acesteia.
Neachitându-se debitul, pe baza relațiilor transmise de la Poliția și Primăria municipiului T - Serviciul Taxe și Impozite, mai întâi făptuitorul a emis forme pentru înființarea popririi la locul de muncă, SC SRL T, însă executarea creanței nu s-a realizat întrucât petentul a părăsit societatea respectivă.
S-a reținut de asemenea că față de refuzul constant privind executarea benevolă, deși a fost somat repetat în scris, în final intimatul a pornit urmărirea silită imobiliară asupra apartamentului nr. 27, proprietatea debitorului, în suprafață de 49,59. deținut în municipiul T, str. - - (), bloc 45, județul
În acest scop s-a procedat la evaluarea bunului imobil de către un expert constructor, fixându-se prim termen pentru vânzarea la licitație la 23 aprilie 2004, dată comunicată în scris și petentului, adresa fiind primită de soția acestuia, petenta, în ziua de 25 februarie 2004.
Neprezentându-se nici un licitator s-a stabilit un nou termen respectiv data de 17 mai 2004, reducându-se totodată și prețul de pornire al licitației, cu 25 %.
La această ultimă dată intimatul a reușit să efectueze vânzarea la licitație publică, apartamentul proprietatea petentului debitor, fiind adjudecat de.
După încasarea prețului și achitarea creanței datorate, diferența a fost consemnată la cec pe numele debitorului, care însă a refuzat să ridice suma cuvenită.
Sentința civilă nr. 2550 din 07 mai 2001 pronunțată în dosarul nr. 2337/2001 al Judecătoriei Târgoviște, având ca obiect o cerere similară promovată de aceeași creditoare împotriva aceluiași debitor a fost înlăturată ca neconcludentă pentru stabilirea existenței faptei și vinovăției în sensul art. 681Cod proc. penală, cu motivația că soluția s-a pronunțat anterior întocmirii dosarului nr. E 211/2002 al BEJ și are la bază nulitatea nerespectării termenului de deplasare în teren a executorului judecătoresc în vederea întocmirii procesului verbal de situații, conform art. 499 și 509 Cod proc. civilă, modificate.
Pe de altă parte, s-a constatat și faptul că prin sentința civilă nr. 1664 din 21 aprilie 2006 pronunțată de aceeași instanță s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petenții persoane vătămate și, acțiune introdusă cu mult după vânzarea la licitație a apartamentului, respectiv la 02 noiembrie 2004.
Ulterior adjudecării imobilului prin sentința civilă nr. 3511 din 14 octombrie 2004 pronunțată de Judecătoria Târgoviște admițându-se acțiunea reclamantei s-a dispus evacuarea petenților, și, iar la cererea adjudecatarului și investirea intimatului, prin încheierea de ședință din 23 martie 2005 s-a încuviințat executarea silită a acesteia, formându-se dosarul nr. E 38/2005.
Supunându-se dispozițiilor procedurale civile, mai întâi intimatul a somat petenții ca în termen de 5 zile, calculate de la data primirii încunoștințării emise la 25 martie 2005, să se conformeze hotărârii judecătorești, după care față de nerespectarea obligației, a trecut la executarea silită a titlului, procedura finalizându-se la 13 mai 2005.
S-a apreciat că nici cu această ocazie, executorul judecătoresc nu și-a exercitat abuziv atribuțiile conferite de lege în materia executării silite, neconfirmându-se susținerile petentei, privind nelegalitatea titlului deținut de creditoarea și respectiv suspendarea executării acestuia de către instanța competentă.
Astfel, s-a probat că prin decizia civilă nr. 363 din 23 februarie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr. 11246/2005 recursurile declarate de aceștia împotriva sentinței civile nr. 3511/2004 a Judecătoriei Târgoviște, au fost respinse ca nefondate, motivându-se că "soluțiile anterioare au la bază actul de proprietate deținut de pârâta și anume actul de adjudecare întocmit la 18 mai 2004".
Pe de altă parte, s-a observat că introducerea unei contestații la executare nu suspendă de drept procedura silită, dacă instanța sesizată nu a dispus în acest sens, astfel că sentința civilă nr. 1994 din 16 mai 2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, după finalizarea executării sentinței civile nr. 3511/2004 nu prezintă relevanță juridică în cauză.
S-a menționat totodată că la această concluzie s-a ajuns și în alte cauze penale instrumentate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, având ca obiect modul în care intimatul făptuitor a pus în executare silită cele două titluri executorii aflate în litigiu (sentința civilă nr. 5086/1999 și nr. 3511/2004).
Astfel, prin sentința penală nr. 126 din 02 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, definitivă prin decizia penală nr. 168 din 18 ianuarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 2781pct. 8 lit. a și pct. 11 Cod proc. penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentei - persoane vătămate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 31/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, vizând săvârșirea aceleași infracțiuni prev. de art. 246 Cod penal, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, în sensul art. 10 lit. d Cod proc. penală.
În fine, în ce-l privește pe intimatul s-a stabilit că în calitate de judecător la udecătoria Târgoviște, acesta a soluționat contestația la executare formulată de persoana vătămată și fiul său petentul, împotriva executării silite a sentinței civile nr. 5086/1999, obiect al dosarului nr. E 211/2002 al BEJ, respingând-o ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 1664 din 21 aprilie 2006.
S-a apreciat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii că magistratul și-ar fi exercitat atribuțiile conferite de lege cu rea credință sau gravă neglijență, cu consecința atragerii răspunderii penale sau disciplinare a acestuia.
Pe de altă parte, s-a observat că față de prevederile art. 124 alin. 3 și art. 129 din Constituția României comb. cu art. 1 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 hotărârile judecătorești pronunțate de judecători în exercițiul funcției pot fi reformate prin exercitarea căilor de atac de către părțile interesate și în condițiile legii, instanțele ierarhic superioare având competența de a verifica legalitatea și temeinicia acestora și după caz remedierea erorilor săvârșite.
Împrejurările de fapt pe larg expuse, susțin soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților și, ele rezultând cu prisosință din actele premergătoare efectuate în cauză, motivele invocate de petenții persoane vătămate fiind înlăturate prin hotărârile judecătorești, procedurile și procesele verbale întocmite pe parcursul executării celor două titluri civile, precum si soluțiile adoptate în alte dosare de urmărire penală având același obiect, toate depuse în xerocopie în dosarul de urmărire penală nr. 520/P/2007.
Astfel, este știut că potrivit disp. art. 246 Cod penal existența infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este condiționată de dovedirea faptului că în exercițiul atribuțiilor de serviciu funcționarul public, cu știință a omis îndeplinirea unui act sau l-a îndeplinit defectuos, în ambele situații conduita culpabilă intenționată având ca urmare cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane.
Ca atare, în ce privește pe intimatul, existența sau inexistența faptelor penale imputate, respectiv întrunirea elementelor constitutive ce intră în conținutul legal incriminat în partea specială a Codului penal, este funcție de respectarea dispozițiilor procedurale civile cu privire la încuviințarea și executarea
silită a hotărârilor civile privind vânzarea la licitație publică a imobilului, apartament în suprafață de 49,59 mp proprietatea petentului, situat în municipiul T, str. - - () bloc 45, județul D, obiect al dosarului E 211/2002 și respectiv evacuarea petenților, și din acest spațiu de locuit, obiect al dosarului E 38/2005, aflate pe rolul BEJ, investit fiind de creditoarele și .
Nemulțumirile celor patru petenți, reprezentați prin și, apreciate ca acte materiale prejudiciabile se grefează în esență pe două aspecte: scoaterea și vânzarea la licitație publică a imobilului pentru executarea unei creanțe de numai 20 milioane lei și evacuarea acestora din apartament, deși constituia singurul spațiu de locuit, încălcându-se atât dispozițiile OG nr. 11/1996 privind colectarea creanțelor bugetare, dar și măsura suspendării executării titlului dispusă de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. 2971/2005.
In această situație este de observat că în raport de prevederile înscrise în Codul d e procedură civilă cartea IV "Despre executarea silită" o asemenea procedură se efectuează numai în baza unei hotărâri judecătorești sau alt titlu executoriu în sensul art. 372, este pornită numai după încuviințarea executării de către instanța judecătorească competentă conf. art. 373 - 379 iar natura bunurilor urmărite silit nu este condiționată de existența vreunei proporții între valoarea acestora și cuantumul creanței datorate dacă sunt respectate dispozițiile art. 406 Cod proc. civilă și etapele urmăririi, în succesiunea, termenele, condițiile și întocmirea formelor legale cerute de prevederile art. 371 - 583.
Or, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă cu certitudine că intimatul executor judecătoresc nu a procedat abuziv la executarea sentințelor civile nr. 5086/1999 și nr. 3511/2004 pronunțate de Judecătoria Târgoviște.
Astfel, înainte de a porni procedura, conformându-se disp. art. 3731Cod proc. civilă în cazul ambelor titluri, el a sesizat instanța competentă care a încuviințat executarea silită a acestora, pronunțându-se încheierile date în Camera de Consiliu în data de 27 august 2002 în dosarul nr. 838/2002 și respectiv în data de 23 martie 2005 în dosarul nr. 267/2005.
În ce privește sentința civilă nr. 5086/06 septembrie 1999 s-a dovedit că în termenele și condițiile cerute de prevederile art. 381 și urm. Cod proc. civilă în vederea recuperării creanței în sumă de 3.038.500 lei despăgubiri și 800.000 lei cheltuieli de judecată, actualizată la suma de 10.010.655 lei, succesiv a emis somații, după care față de refuzul repetat al debitorului a încercat mai întâi la înființarea popririi pe veniturile primite de la SC SRL T și a trecut la executarea silită imobiliară determinat de părăsirea locului de muncă de către petent și pe baza relațiilor privind averea deținută, transmise de autoritatea administrativă competentă cu adresa nr. 3697/08 aprilie 2003.
Separat de aceasta vânzarea la licitație a apartamentului respectiv s-a efectuat numai după expertizarea valorică de către o persoană autorizată conform legii, încunoștiințarea scrisă a debitorului inclusiv asupra consecințelor refuzului executării benevole a creanței, acordarea a două termene pentru publicitatea procedurii, aplicându-se scăderea legală obligatorie a prețului înscrisă în art. 510 Cod proc. civilă iar suma de 130.231.346 lei, rămasă după achitarea creanțelor urmărite s-a consemnat la CEC, pe numele si la dispoziția acestuia.
In fine, procedura executării silite imobiliare derulându-se in perioada februarie - iunie 2004, justificat s-a apreciat că prin vânzarea la licitație publică a locuinței petentului, intimatul nu a încălcat prevederile art. 406 lit. Cod. Proc. civilă rap la art. 34 din OG nr. 11/1996 privind colectarea creanțelor bugetare, - invocată de petenți in plângerea formulată conf. art. 278 Cod proc. Penală,- deoarece legea specială fiscală fusese abrogată prin OG nr. 61/29 august 2002, deci cu mult anterior definitivării dosarului nr. E 211/2002, alcătuit la stăruința creditoarei .
De altfel, deși au recunoscut primirea actelor procedurale emise de executorul judecătoresc, respectiv a somațiilor, adreselor de încunoștiințare asupra termenelor fixate si proceselor verbale conținând etapele executării, inclusiv desfășurarea vânzării la licitație din 17 mai 2004, având drept urmare adjudecarea apartamentului la prețul de 146.500.000 lei in favoarea creditoarei, petenții si au rămas in pasivitate, înțelegând să formuleze contestație la executare abia la 2 noiembrie 2004, deci după circa 4 luni de la finalizarea procedurii, deși potrivit art. 399 si urm. Cod proc. civilă ei aveau posibilitatea legală de a ataca fiecare act întocmit, în fața instanțelor judecătorești.
Contestația formulată s-a respins ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 1664/21 aprilie 2006 Judecătoriei Târgoviște, constatându-se că aspectele invocate au fost analizate deja cu autoritate de lucru judecat în cadrul căilor de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 3511/2004 prin care s-a dispus evacuarea petenților din imobilul intrat in proprietatea cumpărătoarei .
Din examinarea lucrărilor și materialului probator administrat de procuror în această fază procesuală se constată că și executarea silită în urma căreia petiționarii au fost evacuați necondiționat din imobil s-a întemeiat pe un titlu executoriu, sentința civilă nr. 3511/14 octombrie 2004, fiind respectate in totalitate si obligațiile cerute de prevederile art. 373/1 si respectiv 381 si urm. Cod proc. civilă ( încuviințarea executării de către instanța competentă, emiterea de somații, încheierea de procese verbale privind actele de executare efectuate, respectarea termenelor de grație legale, luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile ale debitorului și familiei sale și instituirea custodiei in sarcina Fundației pentru tineret D) procedura finalizându-se la 13 mai 2005 orele 11,20 în prezența acestora și reprezentanților oficial ai forței publice.
Valabilitatea titlului executoriu s-a confirmat de instanțele judecătorești ierarhic superioare, respingându-se ca nefondate căile ordinare de atac promovate de petenți, prin deciziile nr. 41/12 ianuarie 2005 si respectiv nr. 363/23 februarie 2006 pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția Civilă.
Astfel s-a apreciat irevocabil că potrivit actului de adjudecare încheiat la 18 mai 2004 în dosarul de executare nr. E 211/2002 reclamanta a devenit proprietara apartamentului nr. 27 situat in T, str. - - ( ).45, jud. D, situație în care petenții, si ocupă imobilul fără un titlu legal.
S-a concluzionat totodată că, susținerile referitoare la lipsa altui spațiu de locuit, cuantumul redus al creanței datorate creditoarei comparativ cu valoarea apartamentului, ori neefectuarea apărărilor necesare in cadrul vânzării la licitație publică, nu prezintă relevanță în cadrul acțiunii de evacuare, deținătorul actual al titlului de proprietate, fiind in drept să intre in posesia bunului adjudecat, independent de motivele invocate.
Nici neluarea în considerare a certificatului de atesta existența pe rolul Judecătoriei Târgoviștea unei contestații la executarea acestui titlu, cu termen de judecată la 27 mai 2005 nu poate fi primită ca act de executare abuziv, pretins a fi săvârșit de intimatul.
Potrivit art. 403 Cod. Proc. civilă introducerea unei atare cereri nu suspendă de drept executarea silită, iar o atare măsură s-a dispus de instanța sesizată separat de cale de ordonanță președențială într-un alt dosar abia prin sentința civilă nr. 1994/16 mai 2005, deci după 3 zile de la data punerii in posesie a creditoarei si evacuarea petenților.
De altfel, ulterior soluționându-se si contestația la executare introdusă la 9 mai 2005, prin sentința civilă nr. 2925/ 12 august 2005 s-a respins ca tardiv introdusă, față de data somării inițiale, depășindu-se termenul de 15 zile prevăzut in art. 401 al.1 lit. Cod. Proc. civilă.
Față de situația de fapt expusă, dispozițiile de drept procedural mai sus citate si considerațiile efectuate pe marginea acestuia se justifică pe deplin concluzia celor doi procurori că la executarea hotărârilor civile, obiect al dosarelor E 211/2002 si E 38/2005 aflate pe rolul biroului, intimatul executor judecătoresc și- îndeplinit atribuțiile funcției publice cu bună credință și în limitele disp. art. 378 si urm Cod proc. civilă.
Împrejurarea că petenții sunt nemulțumiți de vânzarea prin executare silită a apartamentului proprietatea petentului, pretinzând a fi unica locuință a familiei și au fost evacuați la stăruința creditorului adjudecatar, contestându-se si in prezent temeinicia hotărârilor judecătorești prin care s-a acordat creanța părții vătămate, nu conduce automat la săvârșirea de către intimatul executor judecătoresc a infracțiunii prev. de art. 246 pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală, atâta timp cât cu ocazia actelor premergătoare nu s-au identificat existența unor elemente de rea credință sau alte acte materiale specifice laturii obiective din conținutul acestuia.
Și soluția adoptată față de intimatul este legală și în deplin acord cu dispozițiile constituționale și legii privind statutul magistraților, ce reglementează răspunderea penală ori disciplinară a magistraților pentru hotărârile judecătorești pronunțate în exercițiul funcției.
Faptul că prin sentința civilă nr. 1664/26 aprilie 2006, soluționând contestația la executarea sentinței civile nr. 3511/2004, - cauză repartizată potrivit regulamentului de distribuire a dosarelor înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgoviște - a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, contrar intereselor petenților, nu poate fi reținut de plano drept exercitarea abuzivă a funcției publice cu care a fost investit.
Este de principiu că atunci când se susține comiterea de către judecători a unor infracțiuni, inclusiv abuz în serviciu, persoana interesată trebuie să dovedească reaua credință a acestora, intenția calificată de a nedreptăți un justițiabil ca urmare a unor interese pe care el ori alte persoane agreate le-ar avea în rezolvarea afacerii judiciare repartizate.
Or, din actele premergătoare efectuate nu rezultă că judecătorul în cauză și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în dosarul civilă nr. 2928/2005, el motivându-și soluția adoptată pe dispozițiile procedurale aplicabile în materia executării civile silite dar și pe hotărârile judecătorești intrate sub puterea lucrului judecat, inclusiv după exercitarea controlului jurisdicțional ordinar, ierarhic superior.
Ca atare, legalitatea si temeinicia sentinței civile nr. 1664/21 aprilie 2006 nici nu poate constituii obiectul verificării de un procuror investit conform art. 278/1 C.P.P. ci exclusiv al căilor de atac admise de Codul d e procedură civilă pentru părțile interesate.
Concluzionând, în lipsa existenței vreunor indicii întemeiate în sensul art. 68/1 cod procedură penală care să susțină presupunerea rezonabilă că în condițiile expuse intimații si ar fi comis vreo faptă ce ar cădea sub incidența legii penale, rezoluțiile atacate se apreciază ca fiind corecte și conforme legii.
Așa fiind, plângerea promovată de cei patru petenți se va respinge ca nefundat, menținându-se soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru faptele reclamate și dispunându-se suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTORASTE:
In baza art. 278/1 al.8 lit. a cod procedură penală respinge plângerea formulată de petenții, toți cu domiciliu ales în municipiul T, str. - -, bloc 45, apartament 27, județul D, împotriva rezoluțiilor date în dosarul nr. 520/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca nefondată.
Menține soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații - făptuitori, executor judecătoresc, domiciliat în comuna,-, județul D și, judecător la udecătoria Târgoviște, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C.P.P. întrucât din actele premergătoare efectuate in cauză rezultă că fapta nu există conform art. 10 lit. a cod procedură penală.
Obligă fiecare petent la plata sumei de câte 10 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare, pentru intimați și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 august 2008.
Președinte, Grefier,
Red. EN
Tehnor.
2ex/1.09.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Elena NegulescuJudecători:Elena Negulescu
