Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 108/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.108/2008
Ședințapublicădin 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror
Pe rol se află pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției dispuse în dosarul nr. 201/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 16 septembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față
Prin plângerea formulată de petentul în temeiul art.278/1 C.P.P. s-a solicitat desființarea ordonanței din 19.02.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și a ordonanței din 24.03.2008 a Procurorului General de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, cu consecința trimiterii cauzei parchetului în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În motivarea plângerii petentul a arătat următoarele:
Ca urmare a unei cereri în probațiune depuse la parchet, la data de 12 februarie 2008 procurorul s-a pronunțat prin respingerea acesteia. Rezoluția de respingere nu i-a fost comunicată pentru aop utea atacata, iar la data de 19 februarie 2008 procurorul dat soluția finală. În atare situație I s-a ignorat in mod flagrant dreptul constituțional la apărare,fiind încălcate si dispozițiile art.278 pr.penală.
În declarația olografa din data de 23 ian.2008 a solicitat si alte probe, verificarea mesajelor primite prin telefon însă acestea nu s-au verificat. Mai mult de atât, procurorul, in ignorarea dispozițiilor art.67 pr.penală, nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei cereri. De asemenea, în prima declarație la procuror ( dl.procuror ) a solicitat audierea inspectorului sef al IPJ Sibiu pentru a dovedi ca la data controlului din data de 2 martie 2007 i-a cerut acestuia sa facă o verificare la domiciliul agentului principal - cel care s-a dovedit ulterior ca a sustras reclamații si declarații de la camera ofițerului de serviciu de la Politia Dumbrăveni, pentru a se găsi originalele actelor pe care le-as fi distrus. Procurorul nu a administrat aceasta proba,dar nici nu s-a pronunțat asupra ei in baza art.67C.pr.penală.
Rezoluția din data de 12 februarie 2008 prin care s-a respins cererea in probațiune este netemeinică, întrucât motivările unei atari respingeri nu sunt judicioase. Astfel era necesară depunerea dosarului de cercetare disciplinară a numitului pentru a se putea constata exact ce a declarat el cu acea ocazie si a se corobora cu cele declarate in cursul anchetei. De asemenea, a arătat că la acest dosar existau declarațiile părților vătămate audiate de ofițerii corpului de control din care rezultă că la cercetarea locului faptei împreună cu criminalistul nu au făcut acte de cercetare. In atare situație declarațiile acestor doi polițiști cum că actele respective i le-au înmânat si ulterior le-a distrus apar ca mincinoase.
De asemenea, era indicat a se stabili orarul consumului de gaz de la sediul politiei, întrucât aveam posibilitatea de a arde singur acele acte, în biroul meu si nu să merg împreuna cu alte persoane, intr-un loc vizibil publicului.
Această rezoluție nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere. Astfel procurorul nu s-a pronunțat in privința capătului nr.10 al cererii in probațiune.
Soluțiile parchetului, atacate de petent, sunt nelegale si pentru că procurorul nu a administrat toate probele solicitate, astfel încât dreptul la apărare a acestuia a fost încălcat, el neputând să dovedească netemeinicia acuzațiilor așa cum îi dă dreptul art.66 pr. penală.
a) In acest sens a arătat că era absolut necesară audierea următoarelor persoane menționate în cererile de probațiune:
- si șoferul acestuia cu care a dovedit că in ziua de 1 martie 2007 intre orele 10-30 -13 -30 nu se afla in unitate, (așa cum confirma si martorul audiat ).
-, care cunosc faptul ca ag. pr. sustrăgea acte de la camera ofițerului de serviciu, care lucrător avea atribuții exclusive pe linie de autori necunoscuți, că se discuta ulterior controlului că unele acte așa zis distruse, de petent au fost văzute de ag. sef in fișetul lui.
- care confirma faptul că din fișetul lui i-a dispărut reclamația părții vătămate (22 febr.20067) împreună cu trei declarații de martori si ca după un an de zile a văzut-o in copie la ofițerii corpului de control.
- si care cunosc împrejurări legate de ag. care a fost anterior angajat la firmele unde aceste martore erau manageri,de unde a sustras bunuri din gestiune si că a fost internat timp de o luna de zile in spitalul clinic Tg.M,în secția psihiatrie astfel încât este labil psihic, fiind ușor influențabil., ofițer desemnat cu cercetarea prealabilă si care cunoaște de la ca unele acte reținute ca distruse de petent au fost văzute de acesta în fișetul lui,ulterior controlului.
-, (care au fost indicați intr-un memoriu), părți vătămate care au declarat la ancheta IPJ Sibiu că urmare a reclamațiilor lor, si s-au deplasat la fata locului dar nu au încheiat nici un act. Si aceste reclamații sunt presupuse a fi distruse de petent ca urmare a mărturiilor lui si.
b) Era, de asemenea, necesară verificarea listingurile telefonice privind convorbirile telefonice dintre martorul cu si cei trei ofițeri din corpul de control al IPJ Sibiu, pentru a se stabili durata convorbirilor. S-ar fi concluzionat ca, fiind plecat la cursuri profesionale în B,la începutul lunii martie 2007 fost instruit de aceștia în legătură cu ceea ce trebuie să scrie in raportul său. A afirmat aceasta deoarece în primul raport din 2 martie 2007 afirmat că nu știe nimic,iar ulterior acestor convorbiri, prin fax, trimis de la B raport asemănător celor lui si,(cumnatul lui ).
c) procurorul nu a procedat la efectuarea de confruntări intre petent si, așa cum a solicitat in cererea de probațiune.
d) procurorul nu a administrat proba cu testul poligraf.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a înscrisurilor depuse în fața instanței, instanța constată că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța din 19.02.2008 dosar nr.201/P/2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.242.1 și 3.Cod Penal, aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de 1.000 lei, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.242.1 și 3.Cod Penal și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.246
Cod PenalÎn motivare procurorul a reținut că rin p. rezoluția din 30.04.2007 s-a început urmărirea penală față de agentul șef adj. și agent principal pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere și distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 și 3.pen. faptă constând în aceea că în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu în cadrul Poliției orașului Dumbrăveni, jud. Sibiu au sustras un număr de 10 plângeri penale și procese verbale de sesizare din oficiu privind săvârșirea de către autori a unor infracțiuni după care le-au distrus.
De asemenea, în cauză s-a efectuat cercetări față de scms. - șeful Poliției orașului Dumbrăveni pentru comiterea infracțiunilor distrugere de înscrisuri prev. de art. 242 al. 1 și 3.pen. și abuz în serviciu prev. de art. 246.pen. deoarece în funcția deținută a dispus ca anumite sesizări ale cetățenilor privind săvârșirea unor fapte penale de către autori necunoscuți să nu fie înregistrate, iar la 01.03.2007 a distrus 10 astfel de sesizări.
Din cercetări a reieșit următoarea stare de fapt: petentul a îndeplinit funcția de șef al Poliției Orașului Dumbrăveni. Deoarece la analizele periodice ale activității unităților de poliție figura ca indicator statistic numărul cauzelor cu autori necunoscuți rămase nesoluționate, acesta a luat hotărârea de a nu se înregistra unele sesizări de acest fel.
n acest sens a dat o dispoziție verbală ca circuitul actelor în unitate să presupună primirea sesizării de către ofițerul de serviciu care apoi prezenta petentului actul, iar acesta care dispunea după caz prin rezoluție înregistrarea sub număr penal sau în registrul de lucrări generale.
În alte cazuri, după primirea sesizării, petentul nu a dispus înregistrarea, ci plângerea ori după caz denunțul sau procesul verbal de sesizare din oficiu erau date lui care avea în sarcină evidența cauzelor cu autori necunoscuți. Dacă din verificările efectuate se identifica făptuitorul, doar atunci sesizarea primea număr penal.
La sfârșitul lunii februarie 2007, fost anunțată o verificare a dosarelor cu autori necunoscuți din partea IPJ Sibiu - Compartimentul de Inspecție Internă care avea la bază o sesizare a înv. cu privire la modul de gestionare a unor astfel de sesizări. Pentru a exemplifica învinuitul a anexat la sesizare, copia a 10 reclamații ale unor cetățeni precum și procesele verbale încheiate în cazul unor sesizări verbale
Cu ocazia verificării s-a statuat că la 01.03.2007 petentul, personal, a luat legătura cu subordonații săi cărora le-a cerut să distrugă sesizările cu autori necunoscuți care nu erau înregistrate, deoarece urma să se efectueze un control pe această linie astfel că puteau a fi descoperite.
Aceste împrejurări au rezultat din declarația martorilor, și, precum și numitului.
Mai mult chiar, petentul a fost cel care a distrus prin ardere un număr de 5 sesizări dintre cele ca reținute în actul de control al IPJ Sibiu. Cu privire la acest aspect s-a reținut că din declarațiile martorilor, și - a reieșit că personal petentul a luat de la un dosar în care se aflau aceste sesizări după care, le-a ars într-un incinerator aflat în curtea poliției.
În cursul cercetărilor, petentul a propus audierea a doi martori spre a-i dovedi nevinovăția.
Astfel în declarația sa martorul a relatat că în 01.03.2007 între orele 10,00 - 1330s-a aflat împreună cu . De asemenea martorul a precizat că în aceeași zi împreună cu șeful poliției a mers la incineratorul din curte deoarece urma să confecționeze un, împrejurare în care însă nu a observat să existe în acel loc resturile unor hârtii arse.
Declarațiile acestor martori însă au fost în vădită contradicție cu celelalte probe administrate în cauză deoarece prezenta o stare de fapt puțin verosimilă, motiv pentru care au fost înlăturate. De altfel acești martori au fost propuși de către învinuitul la câteva luni de zile după ce i s-au comunicat în copie rapoartele subofițerilor cu ocazia cercetării incidentului de către IPJ Sibiu.
Cu privire la celelalte 5 sesizări din probele administrate reiese că petentul așa cum am arătat obișnuia să păstreze neînregistrate astfel de acte din rațiuni de management al conducerii, existând astfel posibilitatea de a le fi distrus în aceeași modalitate.
Prin adresa nr. 50111/17.01.2008, IPJ Sibiu a comunicat fișa postului petentului. Din examinarea acesteia se poate observa că nu este semnată de către învinuit.
Pentru aceste motive, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece sub aspectul laturii obiective nu se poate reține o încălcare a îndatoririlor de serviciu în condițiile în care nu i-au fost aduse la cunoștință sub luare de semnătură aceste sarcini.
Referitor la petentul și s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, deoarece din probele administrate a rezultat că aceștia nu au distrus documentele.
Cu privire la infracțiunea prev. de art. 242 al. 1 și 3.pen. reținută în sarcina petentului apreciem că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Ținând seama că aceste acte pot fi reconstituite pe baza xerocopiilor aflate la IPJ Sibiu, de împrejurarea că în prezent petentul nu mai face parte din corpul ofițerilor deoarece s-a pensionat s-a constatat că atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege este modică motiv pentru care prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ scopul pedepsei poate fi atins.
Prin ordonanța din 24.03.2008 a Procurorului General de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAs -a menținut soluția de mai sus a procurorului.
În urma analizei materialului probator de la dosar considerăm că soluția adoptată de procuror este legală și temeinică, neimpunându-se trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale.
În mod corect s-a reținut că petentul, la data de 1.03.2007 a distrus prin ardere un număr de 5 sesizări care vizau autori necunoscuți și care nu erau înregistrate, pentru a nu fi găsite la controlul ce urma să fie efectuat.
Această împrejurare reiese fără dubiu din declarațiile martorilor, și.
Astfel, martorul Gad eclarat că la data de 1.03.2007 în jurul orei 11.00 l-a văzut pe învinuit având un dosar în mână îndreptându-se spre incineratorul unității, dându-i dispoziție agentului să vină după el. Apoi l-a văzut pe învinuit când a introdus în incinerator o parte din hârtiile pe care le avea în mână. A doua sau a treia zi după incident a discutat cu care i-a spus că învinuitul l-a pus să ardă reclamațiile neânregistrate și el l-a refuzat.
Martorul a declarat că după ce învinuitul le-a cerut să-si facă ordine în fișete deoarece urmează un control, i-a cerut un mijloc de a aprinde focul spunându-i că învinuitul vrea să dea foc lucrărilor penale. I-a mai văzut pe cei doi lângă incinerator.
Martorul a declarat că numitul i-a cerut să pună bine un dosar ce conținea sesizări neînregistrate, deoarece învinuitul i-a cerut să le distrugă. În acel moment a intrat în birou învinuitul care i-a luat dosarul din mână, după care a părăsit încăperea cerându-i lui să-l urmeze. Și acest martor l-a văzut pe învinuit lângă incinerator și atunci a realizat ce s-a întâmplat. A doua zi i-a confirmat faptul că învinuitul a ars în incinerator sesizările.
Martorul a relatat aceleași împrejurări, aflându-se în încăperea prin care a trecut căutându-l pe. Cele două încăperi nefiind despărțite printr-o ușă, martorul a auzit când i-a cerut lui să ascundă dosarul cu acte pe care comandantul i-a cerut să le distrugă. Apoi a venit și învinuitul dar a plecat în scurt timp, cerându-i lui să-l urmeze. i-a povestit a doua zi faptul că învinuitul i-a smuls din mână dosarul pe care i l-a dat pentru a-l ascunde, deoarece comandantul dorea să-l distrugă.
În mod corect procurorul a înlăturat din ansamblul probator declarațiile martorilor și, aceste fiind în vădită contradicție cu toate celelalte declarații arătate mai sus.
Motivele invocate de petent pentru admiterea plângerii în sensul trimiterii cauzei la parchet, sunt neîntemeiate.
Rezoluția din 12.02.2008 prin care procurorul a respins cererea în probațiune formulată de petent o apreciem ca fiind pertinentă, însușindu-ne în totalitate motivele reținute de procuror în motivarea acesteia. Considerăm că nu s-a adus atingere dreptului la apărare al învinuitului, acesta nepresupunând administrarea tuturor probelor solicitate de părți, ci doar a acelora care prin utilitate și concludentă conduc la stabilirea corectă a stării de fapt și la pronunțarea unei soluții legale și temeinice. Așa cum am mai arătat, probele administrate, mai ales declarațiile martorilor oculari, au dovedit că starea de fapt reținută de procuror este pe deplin dovedită.
Este adevărat că procurorul trebuia să se pronunțe pe cererile învinuitului, însă, față de probele administrate considerăm că această împrejurare nu este de natură să atragă restituirea cauzei la procuror, neexistând dubiu cu privire la faptele cercetate.
Trebuie să reținem și faptul că au fost administrate probe în apărare, precum: audierea martorilor și, a martorilor, și, efectuare de confruntări între învinuit și martorii, și.
Nici împrejurarea că rezoluția nu i-a fost comunicată nu poate determina restituirea cauzei la procuror atât timp cât soluția adoptată de procuror a fost atacată în conformitate cu art.278 C.P.P. procurorul general confirmând prin soluție actele de urmărire penale efectuate, inclusiv rezoluția din 12.02.2008.
De asemenea, față de împrejurările a căror dovedire o urmărește petentul, nici audierea martorilor, nu este utilă cauzei, raportat la declarațiile martorilor arătate mai sus, și care, fiind la serviciu la data de 1.03.2007, l-au văzut pe învinuit căutându-l pe, intrând după acesta în biroul lui, luînd din mâinile acestuia dosarul cu sesizările neînregistrate și ducându-le la incinerator, unde le-a și introdus, arzându-le.
În consecință, constatând că plângerea este nefondată, în baza art.278/1alin.8 lit.a instanța C.P.P. va respinge ca nefondată plângerea petentului.
Va obliga petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței din 19.02.2008 dosar penal 201/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, menținută prin ordonanța din 24.03.2008 pronunțată în dosar nr.249/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Red.
Dact. 2 ex/16.10.2008
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian
