Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 109/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

ROMÂNIA

DOSAR NR-

856/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR. 109

Ședința publică de la data de 24 aprilie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Ciobanu

GREFIER - -

.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind judecarea plângerii formulate de către petentul, împotriva Ordonanței nr.873/P/1994 din data de 1 august 1995 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașat Dosarul penal nr.873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și un exemplar al Rezoluției nr. 487/II-2/2001 din data de 22 mai 2001 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Reprezentantul Ministerului Public învederează Curții că, potrivit dispozițiilor tranzitorii din Legea 381/2003, împotriva actelor procurorului poate fi formulată plângere în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, mai exact, de la data de 01.07.2003, aspect în raport cu care subliniază că în cauza de față plângerea a fost formulată, mult după termenul de decădere. În același sens, face vorbire și de Decizia Curții Constituționale 486/1997 și consideră că în raport cu textele de lege indicate plângerea care formează obiectul dosarului de față este tardivă, astfel încât pune concluzii de respingere a acesteia.

Curtea arată că potrivit art. 278¹Cod procedură penală competența de soluționare a plângerii formulată împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată aparține judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță împrejurare în raport cu care invocă, din oficiu, excepția de necompetență materiale și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției și de declinare a competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 B, urmând ca instanța competentă să aibă în vedere susținerile invocate cu privire la tardivitatea plângerii.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

La data de 10 aprilie 2009, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr-plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 01 august 1995 dată în dosarul penal nr. 873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin intermediul căreia a solicitat ca în temeiul art. 278¹din Codul d e procedură penală să se dispună desființarea integrală a ordonanței contestate și punerea sa în legalitate, în sensul de a se constata că nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte ce ar fi putut cădea sub incidența legilor penale, precum și în mod special ridicarea sechestrului asigurător instituit în mod abuziv asupra sumei de 17 100 USD, care și în prezent se află în contul Sucursala Municipiului B, instituție ce refuză să i-o elibereze, invocând valabilitatea și legalitatea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța contestată.

În motivarea acestei plângeri petentul a arătat că ordonanța din 01 august 1995, dată în dosarul penal nr. 873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este din punctul său de vedere abuzivă, neconformă cu realitatea, netemeinică și nelegală,

În susținerea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 08 februarie 2000 de către expertul contabil în dosarul civil nr.7202/1999 al Judecătoriei sectorului 1

La solicitarea instanței a fost atașat dosarul nr.873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care a fost dată ordonanța contestată de către petent.

La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2009, reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția tardivității plângerii formulate de petentul împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nr. 873/P/1994 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, emisă la data de 01 august 1995, în raport de prevederile art.IX punctul V din legea nr.281/2003 pentru modificarea Codului d e procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Of. nr.468/01 iulie 2003, conform cărora în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanțelor ori după caz a rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, până la intrarea în vigoare a respectivei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278¹din Codul d e procedură penală este de un an și curge de la intrarea în vigoare a acelui act normativ, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, situație care se regăsește în speța de față.

La același termen de judecată, Curtea din oficiu, în temeiul disp. art. 39 alin. 1 din Codul d e procedură penală combinat cu art. 278¹alin. 1 Cod de procedură penală și art. 25 alin.1 Cod de procedură penală a invocat și a pus în discuție, excepția de necompetență materială a Curții de Apel București cu privire la judecarea prezentei cauze, considerând că determinarea instanței competente din punct de vedere material să judece plângerea petentului, constituie o chestiune prioritară față de verificarea tardivității introducerii acesteia, întrucât nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la competența după materie este sancționată potrivit art.197 alin.2 Cod de procedură penală cu nulitatea absolută.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că excepția de necompetență materială invocată din oficiu este întemeiată având în vedere următoarele considerente:

Prin ordonanța nr.873/P/2008 din 01 august 1995 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul disp. art. 249 Cod de procedură penală, combinat cu art. 11 pct. 1 lit. a și art. 10 lit.¹Cod de procedură penală, cu aplic.art.18¹Cod penal s-a dispus după cum urmează:

1. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.207 din Legea nr.31/1990 și, respectiv art.215 rap. la art.229 cod penal;

2. aplicarea față de a amenzii administrative în sumă de 25 000 lei;

3. în temeiul art.245 alin.1 lit.c Cod de procedură penală menținerea măsurii asigurătorii instituită prin ordonanța din 02 09 1994 B asupra sumei de 17 100 USD, pentru a se asigura reparațiile civile datorate Direcției Generale a Vămilor până la concurența sumei de 34 830 554 lei, reprezentând prejudiciu penal și despăgubiri civile;

4. în temeiul art.169 Cod de procedură penală obligarea învinuitului la plata sumelor de 150 000 lei către, 150 000 lei către și 150 000 lei către;

5. în temeiul art.118 lit.d Cod penal confiscarea de la a sumei de 350 000 lei;

6. s-au stabilit cheltuieli judiciare în cuantum de 5000 lei în sarcina învinuitului.

Această rezoluție a fost contestată de către petentul, atât pe calea plângerii adresate procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cât și prin intermediul plângerii promovate la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Prin rezoluția din data de 22 mai 2001 dată în dosarul nr. 487/II-2/2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției din 01 august 1995 dispusă în dosarul nr. 873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, iar prin rezoluția nr- din februarie 2002 Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a fost respinsă, tot ca neîntemeiată și plângerea adresată procurorului ierarhic superior față de ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nr.873/P/1994.

Potrivit dispozițiilor art. 278¹alin.1 din Codul d e procedură penală "După respingerea plângerii făcute conform art.275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a rezoluției ori, după caz, a ordonanței de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță."

Așadar, determinarea instanței competente să soluționeze plângerea îndreptată împotriva rezoluției sau ordonanței de netrimitere în judecată se face prin raportare la dispozițiile legale care reglementează competența instanțelor judecătorești după materie și după calitatea persoanei.

În speță, Curtea observă că deși rezoluția de netrimitere în judecată contestată de către petentul a fost dispusă de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, totuși competența de soluționare a plângerii întemeiată pe dispozițiile art. 278¹din Codul d e procedură penală nu aparține acestei instanțe, întrucât Curtea de Apel București nu îndeplinește criteriul de a fiinstanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Curtea observă că infracțiunile la care se referă soluția de netrimitere în judecată contestată de petentul, astfel cum acestea sunt descrise și încadrate juridic prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală atacată prin plângerea dedusă judecății, nu sunt date prin lege, în mod special, în competența anumitor instanțe, astfel că ele intră în sfera competenței materiale de judecată în primă instanță a judecătoriei, ca instanță care potrivit art. 25 alin. 1 din Codul d e procedură penală deține plenitudinea de competență a judecării infracțiunilor, considerent pentru care în temeiul art.39 alin.1 Cod de procedură penală va admite excepția de necompetență materială invocată din oficiu, iar în temeiul art. 42 Cod de procedură penală cu referire la art. 278¹alin.1 Cod de procedură penală va declina competența de soluționare a plângerii petentului, întemeiată pe disp.art. 278¹alin. 1 din Codul d e procedură penală, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 B, care reprezintă instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența de judecare a cauzei în primă instanță, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere teritorial (după criteriul locului săvârșirii faptei, prevăzut de art.30 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, în raport cu sediul social pe care la momentul săvârșirii faptelor îl avea C --, sector 5, B, prin intermediul căreia învinuitul, în calitate de acționar și președinte al Consiliului de Administrație, a desfășurat activitățile ilicite ce-i sunt imputate în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală).

Desigur, aspectele invocate de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la tardivitatea formulării plângerii urmează a fi examinate în mod corespunzător de către instanța competentă.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În temeiul art. 39 alin. 1 Cod de procedură penală combinat cu art. 278¹alin. 1 Cod de procedură penală ș art.42 Cod de procedură penală declină competența materială de judecare a plângerii formulată de petentul împotriva ordonanței din 01 august 1995 dată în dosarul penal nr. 873/P/1994 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în favoarea Judecătoriei sectorului 5

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.

4ex./20 05 2009

Președinte:Corina Ciobanu
Judecători:Corina Ciobanu

Vezi şi alte speţe de drept penal: