Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.11/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către petentul, împotriva deciziei penale nr.227/R/10.11.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de neînceperea urmăririi penale.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă petentul personal și intimata, lipsă fiind intimatul.HG
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea excepției ca fiind întemeiată și în consecință a se respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen.
Petentul învederează instanței că are cunoștință de faptul că decizia pronunțată de tribunal este definitivă.
Intimata solicită respingerea recursului ca inadmisibil. Menționează că a depus la dosar un memoriu, prin care a solicitat cheltuieli de judecată constând în contravaloarea transportului, în acest sens depunând la dosar biletele de tren.
CURTEA
Prin sentința penală nr.122 din 30 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr- s-a respins ca neîntemeiată, plângerea formulată de persoana vătămată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de procuror la data de 19.03.2009 în dosar nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, menținută prin ordonanța pronunțată de prim-procuror în dosar nr. 73/II/2 al aceluiași parchet, dată la 23.04.2009, menținându-se actele susmenționate.
Persoana vătămată a fost obligată să-i plătească intimatei suma de 120 lei cheltuieli judiciare și intimatului HG, suma de 322 lei, cu același titlu, iar statului suma de 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că prin rezoluția dată la data de 19.03.2009, în dosar nr. 757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în cauza privind pe făptuitoarea, deoarece fapta nu a fost săvârșită de aceasta și privind pe făptuitorul HG, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii - latura subiectivă - intenția, cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, ambii fiind cercetați pentru comiterea infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în motivarea rezoluției faptul că făptuitoarea este soră cu persoana vătămată și locuiește împreună cu fiica și cu ginerele său în HG comuna. Prin contractul de întreținere viageră încheiat în data de 27.12.2000, întreținuții și, au transmis fiului lor și nepoatei, în calitatea de întreținători, cota de 1325 /5862 părți teren din terenurile înscrise în 3281 M, top 1611/2, top 1612, top 1613 și top 1614 amplasat în ridul " la " în suprafață totală de 5862 mp, împreună cu întregi imobilele construcții din cărămidă și lemn constând din casă de locuit cu trei camere și și separat anexe din lemn ( grajd și șură), existente pe terenul menționat, situate în comuna nr. 132.
Pe de altă parte, se mai reține în rezoluție că prin contractul de întreținere viageră încheiat la data de 22.02.2002 și au transmis în calitate de întreținuți fiicei lor și nepoatei sale și soțului ei HG, în calitate de întreținători cota de părți pentru fiecare, ca bun propriu, cota de 1325/5862 părți teren corespunzătoare porțiunii de sub B1 și 2 din întregi imobilele terenuri înscrise în 4016 M top 1611/2, top 1612, top 1613 și top 1614, constând din teren, casă de locuit și anexă gospodărească în ridul " la " în suprafață totală de 5862 mp.
În cursul lunii aprilie 2008 împreună cu niște muncitori au construit un gard, care să delimiteze imobilul său de cel deținut de făptuitoarea, care îi este soră. În momentul construirii gardului, și și HG-au exprimat nemulțumirea, pe motiv că s-a depășit mejda stabilită în planul de situație anexat la dosarul cauzei. Ulterior, a HG mutat gardul aproximativ 1,50 în lungime pe întreaga latură, pe motiv că această porțiune i-ar reveni.
S-a mai arătat astfel, că deoarece în speță nu s-a realizat grănițuirea în sensul legii civile între persoane care pretind toți calitatea de proprietari asupra unui teren, nu se poate reține infracțiunea de tulburarea de posesie. În ceea ce o privește pe făptuitoarea, nu există date certe că aceasta a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar în ceea ce-l privește pe făptuitorul HG, acestuia i-a lipsit intenția de a săvârși o faptă penală.
Rezoluția astfel pronunțată a fost contestată de către persoana vătămată, la procurorul ierarhic superior care, prin Ordonanța dată la data de 23.04.2009, în dosar nr. 73/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Năsăud, a respins plângerea și a menținut soluția din dosarul penal 753/P/2008 al aceluiași parchet, de neîncepere a urmăririi penale, cu aceeași motivație.
Instanța de fond - Judecătoria Năsăud - sesizată cu plângerea persoanei vătămate, întemeiată pe dispozițiile art.278/1 pr.pen. reținut următoarele:
Numiții și sunt părinții petentului și a intimatei.
La data de 27.12.2000 prin contractul de întreținere viageră autentificat sub nr. 2274/2000 și i-au transmis petentului și numitei (fiica petentului) cota de 1325/5862 părți teren cu titlul de întreținere, din întregul teren înscris în 3281 M top 1611/2, top 1612, top 1613 și top 1614 în suprafață totală de 5862 mp și întregi construcțiile casă de locuit și anexe edificate pe acest teren, dar neevidențiate în
Pe de altă parte la data de 22.02.2002 prin contractul de întreținere viageră autentificat sub nr. 381/2002, și i-au transmis intimatei, fiica lor, precum și numitei ( nepoata întreținuților) în cotă de părți pentru fiecare, cota de 1325/5862 părți din cota de 4537/5862 părți de sub B1 și 2 din întregul teren înscris în CF 4016 M, top 1611/2, top 1612, top 1613 și top 1614, precum și casa de locuit și anexa gospodărească deținute de întreținuți cu titlu de cumpărare. Prin același act, întreținuții i-au transmis intimatei în cotă de 1/3 părți și nepoatei lor, dar și soțului acesteia HG, în cotă de 2/3 părți, împreună, ca bun comun, cota de 2354 /5862 părți din cota întreținuților de 4537/5862 părți din același imobil, teren, casă de locuit și anexă gospodărească, înscris în 4016, top 1611/2, top 1612, top 1613, și top 1614, precum și cota de 630/3460 părți teren, din întregul teren înscris în 3281 M, top 1611/1/1.
În schimbul cotelor de coproprietate astfel primite, atât petentul cât și intimații și HG, precum și celelalte părți contractante care nu au calitatea de parte în prezentul proces, s-au obligat să le asigure întreținerea numiților și.
Potrivit extrasului 4016 M, top 1611/2, top 1612, top 1613 și top 1614 și în prezent toate părțile au calitatea de coproprietare tabulare asupra întregului imobil înscris în acest - teren casă de locuit și anexă gospodărească, în suprafață totală de 5862 părți.
Din certificatele de deces nr. -/2007 și nr. -/2003 rezultă că a decedat la data de 08.09.2007, iar a decedat la data de 14.02.2003.
Din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat faptul că încă din anul 2000 au început neînțelegerile între părți cu privire la amplasamentul efectiv în teren, a parcelelor folosite de către acestea în baza actelor susmenționate.
Începând cu anul 2003, după decesul numitului, tatăl părților, discuțiile contradictorii s-au aprofundat, cu privire la mejda dintre parcelele folosite de părți. S-a încercat o delimitare a parcelelor, sens în care s-a efectuat un plan de situație de către expert, însă acesta nu a fost recunoscut, de la bun început intimații opunându-se identificărilor făcute de către expert. După decesul mamei părților, neînțelegerile au căpătat o amploare și mai M, culminând în luna aprilie 2008, când a construit un gard, moment în care sora sa s-a opus amplasamentului stabilit, ca și intimatul.
HGRaportat la situația de fapt astfel reținută, prima instanță a apreciat că soluția procurorului, de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, plângerea petentului fiind neîntemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 278/1, alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, plângerea acestuia s-a respins ca atare, menținându-se actele procurorului ca legale și temeinice.
În temeiul art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, partea vătămată a fost obligată să-i plătească intimatei suma de 120 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă c/v a două zile de prezență în instanță a acesteia, în care nu a putut realiza venituri ( 50 lei / zi muncă) și 20 lei, reprezintă c/v transportului la instanță ( 10 lei un drum dus - întors, cum s-a solicita, conform biletului de transport depus la dosar), precum și intimatului HG, suma de 322 lei, cu același titlu, din care 300 lei reprezintă c/v a două zile de prezență în instanță a câte 150 lei / zi muncă și 22 lei transportul la instanță ( 11 lei dus - întors conform biletului de transport depus la dosar).
Impotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, să se respingă rezoluția procurorului dată în dosarul penal nr.757, cu trimiterea dosarului organelor de cercetare penală pentru continuarea cercetărilor față de făptuitorii și HG pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 227/R/2009 din data de 10 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, în temeiul disp. art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 385/3 Cod procedură penală și respectiv la art. 363 Cod procedură penală s-a respins ca tardiv, recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 122 din 30 iunie 2009 Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr-.
De asemenea, tribunalul a obligat petentul-recurent la cheltuieli judiciare în favoarea statului în cuantum de 20 lei în recurs, precum și la plata cheltuielilor judiciare în favoarea intimaților și în cuantum de câte 115, 36 lei, reprezentând cheltuieli cu onorariul de avocat și transportul la instanță în recurs a intimaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că potrivit dispoz. art. 385/3 Cod procedură penală rap. la art. 363 Cod procedură penală, termenul de recurs este de 10 zile și acesta se socotește în cazul petentului, de la pronunțare, deoarece la data soluționării cauzei - 30 iunie 2009, acesta a fost prezent (56). Raportat la data soluționării cauzei, recursul petentului este tardiv, fiind înregistrat la instanță la 21.07.2009, cu depășirea celor 10 zile prevăzute de lege.
Împotriva deciziei penale nr. 227/R/2009 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița N, a formulat un nou recurs petentul, reiterând aceleași motive ca și în primul recurs, cu solicitarea de a fi desființate rezoluțiile date în dosarul de urmărire penală și a se trimite cauza la parchet, pentru continuarea cercetărilor față de făptuitorii și HG sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev.de art. 220 Cod penal.
Curtea constată că recursul formulat în cauză este inadmisibil, deoarece petentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege.
Printre hotărârile prevăzute exprex de art.385/1 pr.pen. care pot fi atacate cu recurs, nu se regăsesc și deciziile pronunțate de tribunale, ca instanțe de recurs, cum este cazul în speță, acestea fiind definitive la data pronunțării, atunci când cuprind obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului, conform art. 417 lit.c pr.pen.
Așa fiind, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.a pr.pen. se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 227/R din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -
În temeiul art.193 alin.6 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească intimatei suma de 92,10 lei cheltuieli judiciare, reprezentând contravaloarea transportului la instanță pe ruta - C N și retur ( bilete de călătorie - filele 10-13 dosar recurs), restul cheltuielilor solicitate - 50 lei pentru ziua pierdută la instanță - nefiind dovedite.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul, domiciliat în -,-, -. B,. 20, jud. B-N, împotriva deciziei penale nr. 227/R din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -
Obligă pe petent să plătească intimatei suma de 92,10 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe petent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
5 ex./20.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Livia Mango
