Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod Procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE PENALĂ Nr. 1113
Ședința publică de la 12 2009
PREȘEDINTE: Claudia Lăutaru JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Mirela
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B împotriva sentinței penale nr. 245 de la 14 mai 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat care reprezintă pe intimații și, lipsind intimații și recurenta petentă Banca Comercială Română
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru intimați a solicitat respingerea recursului petentei ca nefondat, arătând că atât ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, cât și hotărârea recurată sunt legale și temeinice, în condițiile în care acordarea creditului s-a realizat cu acceptul băncii, iar prejudiciul a fost recuperat din garanțiile constituite la creditul acordat.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului părții civile pentru motiv de nelegalitate, referitor la necompetența materială a instanței care s-a pronunțat asupra plângerii, față de infracțiunile pentru care s-a efectuat urmărirea penală - art.215 alin.3 p și art.266 din Legea 31/1990 -, sens în care a formulat concluzii de casare a hotărârii și trimiterea cauzei la Judecătoria Craiova ca instanță competentă în soluționarea plângerii petentei. Asupra fondului cauzei, s-a arătat că soluția de respingere a plângerii este întemeiată, corespunzător tuturor probelor administrate.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 245 de la 14 mai 2009, pronunțată în dosarul cu nr-, Tribunalul Dolj - Secția Penală a dispus respingerea plângerii formulată de petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ împotriva Ordonanței din 12.06.2008, stată în dosarul nr. 370/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și, în baza art. 192 al. 2 C.P.P. a obligat petenta la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea formulată, petiționara Banca Comercială Română SA Bas olicitat, în temeiul art. 2781Cod procedura penală, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și a Ordonanței din 12.06.2008 dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr. 370/P/2007 și redeschiderea urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215.pen. art. 266 din Legea nr. 31/1990 republicata si art. 37 din Legea nr. 82/1991 republicata, motivând în esență că învinuiții au cunoscut la momentul încheierii contractului de credit nr. 7/27.01.2003 cu - Sucursala F faptul ca documentele depuse de ei pentru obținerea creditului, nu corespundeau cu realitatea din contabilitatea societății pe care o reprezentau, neputându-se deci susține că acestora le-a lipsit intenția de a induce in eroare banca creditoare în condițiile în care, rezentarea p. ca adevărate a unor date nereale, în scopul obținerii unui credit bancar, fără de care banca nu ar fi fost indusa in eroare și nu ar fi acordat creditul în discuție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Mai mult, intenția se prezintă ca fiind calificata prin scop, obținerea creditului deși nu îndeplineau condițiile cerute de lege.
Examinând plângerea formulată pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, instanța de fond a constatat că, prin ordonanța procurorului din data de 12.06.2009, dată în dosarul nr. 370/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolja dispus coaterea de sub urmărire penală a învinuitului, cercetat pentru inf. prev. de art. 215 din pen. art. 266 din Legea nr.31/1990 republicată și a învinuitului, cercetat pentru infracțiunea prev. de art. 215.Cod Penal, art. 266 din Legea 31/1990 și art. 37 din Legea 82/1991, precum și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în sumă de 1.000 lei învinuitului, pentru inf. prevăzută de art. 37 din Legea 82/1991
În acest sens, procurorul de caz a constatat că la data de 07.04.2003, organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului D s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către învinuiții și - administratori ai SC SRL C - a infracțiunilor prev. de art. 215 Cod penal, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 37 din Legea nr. 82/1991, constând în aceea că cei doi învinuiți au avut în anul 2003 calitatea de acționari ai SC SRL C, fiind și administratori cu drepturi depline ai acesteia.
La data de 27.01.2003, învinuiții au încheiat contractul de credit nr. 7 cu - Sucursala F, prin care firma respectivă a primit suma de 2.900.000.000 lei ROL, contractul de credit având ca destinație finanțarea cheltuielilor și stocurilor temporare ale societății, termenul de scadență fiind 15.07.2003, iar reditul fiind garantat cu gaj asupra stocului de băuturi lcoolice ale societății, totodată fiind încheiat un contract de garanție reală imobiliară, fără deposedare, în valoare de 5.412.078.700 lei ROL, precum și cu cesiunea fluxului de lichidități (cash flow - derularea tuturor activităților desfășurate prin contul de lichidități deschis la.).
Pentru obținerea creditului respectiv, pe lângă alte documente ale societății, învinuitul a depus la bancă și o balanță de verificare din data de 30.11.2002, care conținea date și înregistrări nereale, balanță semnată de cei doi învinuiți, aspect confirmat și de raportul de expertiză grafică efectuat în cauză. Această balanță a fost întocmită în mod fictiv și nu a evidențiat situația economică reală a firmei, deformând realitatea și stabilind că SC SRL C avea profit.
In urma examinării și interpretării materialului probator administrat în cauză, procurorul de caz a considerat că, privitor la infracțiunea de nșelăciune, aceasta nu subzistă, nefiind întrunite elementele constitutive sub forma intenției.
La controlul efectuat de Camera de Conturi D, s-a constatat că ofițerul de credite din partea este răspunzător pentru deficientele constatate cu ocazia acordării creditului, respectiv cu ocazia analizei situației economico-financiare a unității și prin întocmirea referatului pentru acordarea creditului respectiv, astfel încât banca - prin reprezentanții săi - nu a făcut nici o verificare faptică a situației economico-financiare a SC SRL C, putându-se aprecia că unitatea bancară a acceptat în mod benevol încheierea contractului de credit.
Documentele prezentate de unitatea care a solicitat creditul și în baza cărora s-a făcut analiza financiară, au fost considerate corecte de organele băncii, numai pentru faptul că aveau înscrise pe ele mențiunea că exprimă realitatea pe propria răspundere a administratorilor acestei societăți. Acceptarea situației economice a firmei s-a păstrat și pe parcursul derulării contractului, cu ocazia verificărilor faptice a garanțiilor constituite la contractul de credit. De altfel, cu excepția faptului că ratele lunare ale creditului nu au fost restituite, în cauză nu a existat nici o probă din care să rezulte intenția de inducere în eroare a băncii creditoare.
S-a precizat totodată că - Agenția Faf ormulat plângere la organele de poliție judiciară mult mai târziu, după sesizarea din oficiu a acestora, după efectuarea controlului Curții de Conturi și, mai mult, după ce suma creditată a fost inclusă la cheltuieli ale băncii, acordarea creditului făcându-se cu acordul implicit al reprezentanților băncii, care au acceptat situația economico-financiară a societății creditoare, prin nerespectarea normelor de creditare referitor la modul de efectuare a analizei surselor de informare, respectiv balanța de verificare întocmită de unitate la data de 30.11.2002.
In ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 266 din Legea nr. 31/1990, nu a rezultat intenția învinuiților de folosire a creditului acordat societății în scop contrar intereselor acesteia, utilizarea creditului fiind folosit pentru acoperirea altor datorii ale societății, iar eferitor la infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art.289 din Cod penal, s-a dispus față de învinuitul aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, considerându-se că fapta - prin modul de săvârșire - a avut un pericol social redus.
Împotriva acestei ordonanțe, petenta Banca Comercială Română SA Baf ormulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj care, prin rezoluția nr. 1047/II/2/2008 a respins plângerea, constatându-se în esență că, din observarea și interpretarea materialului probator, prezentarea necorespunzătoare a adevărului la care se referă petenta nu era în măsură să determine inducerea în eroare, neputându-se susține că, în speță, există o dovadă certă că banca nu ar fi aprobat solicitarea pe datele reale de evidență financiar-contabilă.
Pe de altă parte, s-a conturat și un dubiu insurmontabil în ceea ce privește adevărata reprezentare cu care au acționat împuterniciții băncii, dat fiind că inspectorii Curții de Conturi au consemnat în materialul de control că au fost încălcate normele metodologice privind activitatea de creditare, în sensul că "nu s-a verificat la sediul agentului economic realitatea datelor din documentele anexate la cererea de creditare".
Tribunalul Dolj a constatat că lângerea p. împotriva rezoluției procurorului este neîntemeiată, începerea urmăririi penale la data de 15.09. 2004,împotriva învinuiților, având loc și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al. 2, 3, 5, astfel încât este competent material cu soluționarea prezentei plângeri împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reclamată de petentă ca fiind săvârșită în dauna sa, în mod just s-a reținut de procurorul de caz că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte, soluția de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. d fiind C.P.P. legală și temeinică, iar referitor la încheierea contractului de credit bancar din data de 27 ianuarie 2003, s-a constatat acesta a fost garantat cu gaj asupra stocului de băuturi alcoolice ale unității, încheindu-se un contract de garanție mobiliară fără deposedare, în valoare 5.412.078.700 lei ROL, precum și cu cesiunea fluxului de lichidități.
Din procesul verbal nr. 521/2004 întocmit de Curtea de Conturi a rezultat că nu s-au respectat normele de creditare ale băncii referitor la modul de efectuare a analizei sursei de informare, respectiv balanța de verificare întocmită de societate la data de 30.11.2002, care a stat la baza acordării creditului și, ca atare, culpa revine angajaților băncii, situație în care nu poate invoca existența unei acțiuni de inducere în eroare din partea solicitanților creditului. Totodată, s-a reținut că răspunderea pentru deficiențele prezentate revenea ofițerului de credite G, care a efectuat analiza situației economico-financiară a societății solicitante, întocmind referatului pentru acordarea creditului respectiv, dar și numitului de la Agenția F, care a semnat referatul întocmit de ofițerul de credite, având ca sarcină - cuprinsă în fișa postului și în regulamentul de organizare și funcționare a BCR SA- să asigure aplicarea dispozițiilor legale privind activitatea de creditare, respectiv negocierea și aprobarea creditelor.
Pentru acordarea acestui credit s-a făcut o analiză efectuată de către BCR Agenția F, având la bază datele din balanța de verificare încheiată la 30.11.2002, anexă la documentația de credite, întocmindu-se referatul în data de 24.01.2003 semnat de ofițerul de credite G și directorul, în care s-a menționat faptul că societatea comercială întrunește condițiile legale de acordare a creditului solicitat, având lichidate de 97, 21 % solvabilitate de 105,46 %, fără datorii restante la bugetul de stat și un profit de 685.000.000 lei, propunând acordarea unui credit în sumă de 2.900.000 mii lei.
Culpa societății petente, prin reprezentanții săi, care nu a făcut nici o verificare faptică a situației solicitantului, denotă că aceasta a acceptat în mod benevol încheierea contractului de credit și acceptarea situației economice a firmei, ce s-a păstrat și pe parcursul derulării contractului, cu ocazia verificării faptice a garanțiilor constituite la contractul de credit, iar pe de altă parte, s-a reține că petenta a formulat plângere penală la organele de poliție judiciară cu mult mai târziu, respectiv la data de 17.10.2003, după sesizarea din oficiu a organelor de poliție și după efectuarea controlului Curții de Conturi, control care a concluzionat o răspundere a celor două persoane menționate mai sus - reprezentanți ai petentei, precum și cu mult după ce suma creditată a fost inclusă la cheltuieli ale băncii.
Ca atare, nu s-a putut reține de instanța de fond nici o acțiune de inducere sau de menținere în eroare a părții, cu prilejul încheierii unui contract care să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei, câtă vreme materialul probator administrat a relevat un acord tacit, implicit al reprezentanților băncii, în încheierea și derularea contractului, situație în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, balanța de verificare prezentată de societate putând să ducă prin ea însăși la încheierea contractului de credit, acordarea creditului fiind condiționată de îndeplinirea mai multor cerințe, cea mai importantă dintre ele fiind verificarea bonității solicitantului creditului.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 266 din Legea 31/1990, nu a rezultat intenția învinuiților de folosire a creditului societății în scop contrar intereselor acestora, iar pe de altă parte, petenta nu a justificat nici un interes legitim pentru formularea plângerii sub acest aspect, o eventuală vătămare în sensul art. 275 având C.P.P.-o societatea comercială în speță, al cărei administrator era.
Totodată această din urmă infracțiune presupune folosirea cu rea credință a creditului societății, deci o activitate frauduloasă, intenționată, după obținerea creditului pentru finanțarea activității societății comerciale și obținerea unui beneficiu pentru sine, aspecte care nu s-au dovedit în nici un mod în cazul de față.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 37/1991 rap la art. 289 reclamată de petentă în sarcina învinuitului, în mod just procurorul a apreciat că este suficientă aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, față de împrejurările concrete în care s-a depus balanța de verificare cu date și înregistrări nereale și respectiv faptul că petenta, prin reprezentanții săi, nu au făcut nici o verificare a societății - deși acesta nu presupunea decât un control extrem de simplist - pentru a observa că datele din această balanță au fost preluate în mod eronat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs - în termen legal - petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B, criticând-o sub aspectul temeiniciei și legalității și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și, pe fond, admiterea plângerii formulate împotriva rezoluției din 15.07.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, invocând dispozițiile art. 3859pct. 10 Cod Procedură penală și susținând în esență că Tribunalul Dolj nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, de natură a garanta drepturile societății. De asemenea, s-a arătat că motivarea instanței de fond privind modalitatea de soluționare a plângerii nu este edificatoare și concludentă, sentința conținând argumente contradictorii, deoarece, prin aspectele menționate referitor la latura penală a cauzei, s-a atestat indubitabil existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a persoanelor reclamate în plângerea penală și prejudiciul cauzat, precum și vinovăția acestora, ceea ce ar fi impus admiterea acestei plângeri.
Analizând recursul promovat în cauză, prioritar prin prisma motivelor de casare prev.de art.3859pct.1-7 p, se constată incidența art.3859pct.1 p, în raport de dispozițiile art. 25 și 27 pct.1 lit.a p, sub aspectul competenței materiale a instanței investită cu soluționarea plângerii întemeiată pe art.2781
C.P.P.Astfel, în raport de prevederile art.2781alin.1 p, plângerea împotriva Ordonanței procurorului de netrimitere în judecată - de neîncepere sau de scoatere de sub urmărire penală - este dată în competența instanței care, potrivit legii, are competența materială de a soluționa cauza în primă instanță.
În speță, urmărirea penală a fost începută față de învinuiții și pentru infracțiunile prev.de art.13 din Legea 86/1994, Art.37 din Legea 82/1991, art.215 alin.1 p și art.266 pct.2 din Legea 31/1990, după cum rezultă din rezoluția procurorului din 16.09.1004 ( fila 7 dos.urm.pen.), iar prin ordonanța atacată în prezenta cauză, cu nr.370/P/2007 din 12.06.2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru infracțiunile prev.de art.215 266 din Legea 31/1990 și art.37 din Legea 82/1991(filele 267- 270 dos.urm.pen.), aceleași infracțiuni fiind analizate și în rezoluția primului procuror cu nr.1047/II/2/15 iulie 2008 prin care a fost respinsă plângerea petentei întemeiată pe dispozițiile art.278
C.P.P.De asemenea se constată că în raport de prevederile art.27 pct.1 lit.a p, competența materială a tribunalului, în primă instanță, este atrasă numai pentru infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.5 p, dar în speță, nici unul din actele de urmărire penală nu a vizat această infracțiune, ci numai infracțiunea prev.de art.215 alin.1 p, respectiv infracțiunea prev.de art.215 p, sintagme care nu permit concluzia că soluția de netrimitere în judecată a vizat infracțiunea analizată de instanța de fond la aprecierea competenței.
În consecință, în cauză plângerea formulată de petenta Banca Comercială Română A, în baza aert.2781p, împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților și, având numărul 370/P/2007 din 12 iunie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, trebuia soluționată de Judecătoria Craiova, ca instanță competentă sub aspect material.
Întrucât motivul de casare vizând încălcarea regulilor de competență materială are prioritate în raport de criticile prev.de art.3859pct.10 și 18 p, invocate de petentă în recursul declarat, urmează să se rețină aplicarea dispozițiilor art.38515pct.2 lit.c p, să fie casată hotărârea recurată și să fie trimisă cauza pentru rejudecare instanței competente, care va analiza atât criticile petentei, cât și apărările formulate de intimați, în raport de dispozițiile art.2781alin.7 și 8
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de petenta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ B împotriva sentinței penale nr. 245 de la 14 mai 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Dolj - Secția Penală, privind pe intimații și.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza pentru rejudecare la instanța competentă, respectiv JUDECĂTORIA CRAIOVA.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - - --
Grefier,
Red. Jud.: --
Jud. fond:
Dact. 3 ex.//IS/15.01.2010
Președinte:Claudia LăutaruJudecători:Claudia Lăutaru, Tamara Carmen Bunoiu, Mirela
