Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 112/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
SENTINȚA PENALĂ NR.112/
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Epure Constantin
GREFIER _ - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT _ Serviciul Teritorial Covasna
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul, împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriul dat în dosarul nr. 98/D/P/2007 al DIICOT _ Biroul Teritorial Brașov.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 30 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 7 decembrie 2009, pentru data de 14 decembrie, apoi pentru data de astăzi, 15 decembrie 2009, când,
CURTEA
Asupra plângerii de față:
La data de 26.10.2008 a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV plângerea formulată de petentul împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriul nr.98/D/2007 din data de 16.02.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Brașov prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor de acces fără drept la sisteme informatice și transfer de date informatice - ambele sub forma complicității - și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii în cuantum de 500 lei. De menționat faptul că procurorul șef al DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov, prin rezoluția nr.9/II-2/2009 din 8 octombrie 2009, respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent în baza art.275-278 Cod procedură penală.
La adoptarea acestei soluții, procurorul a apreciat că prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul lor concret, sunt lipsite în mod vădit de importanță. Prin modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse, acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. S-a apreciat că pericolul social redus al faptelor este dat și de poziționarea în timp la care aceste fapte au fost comise, activitatea infracțională fiind realizată la un moment la care inculpatul - care a fost trimis în judecată prin același rechizitoriu și pentru fapte de aceeași natură - nu era cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, iar a acționat fiind convins de inculpatul că avocata a părăsit domiciliul conjugal. S-a mai reținut faptul că, după începerea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii de omor calificat, acesta nu a mai întreprins nici un fel de acțiuni care să se circumscrie elementului material al infracțiunilor pentru care s-a adoptat soluția de netrimitere în judecată.
Prin plângerea împotriva dispoziției de netrimitere în judecată, petentul a solicitat schimbarea temeiului de drept avut în vedere de procuror la adoptarea soluției, din art.10 alin.1 lit.1Cod procedură penală, în art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală sau art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală.
Analiza motivelor care au stat la baza formulării plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, conduce la reținerea următoarelor critici:
1. în ceea ce privește infracțiunea de acces fără drept la sisteme informatice sub forma complicității, petentul a invocat faptul că accesul în sine a fost autorizat de către utilizatorul sistemului informatic vizat, astfel că accesul nu a fost unul fără drept. În acest sens, petentul a menționat că, în dosar, au fost administrate probe, iar elementele de fapt care se desprind din acestea conduc la ideea că inculpatul folosea în mod frecvent aplicația " " folosind ID-ul și parola utilizate de soția sa, aspecte întărite și de textul corespondenței purtate de utilizatorul adresei de e-mail -.com ( ) cu un alt utilizator al aplicației. Pe cale de consecință, activitatea petentului care i-a sugerat a verifica aplicația și contul de e-meil folosit de cei doi soți nu poate constitui infracțiunea de acces fără drept la sisteme informatice sub forma complicității, motiv pentru care s-ar fi impus scoaterea de sub urmărire penală în baza dispozițiilor art.11 pct.1 lit.b Cod procedură penală rap. la art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală. De asemenea, acesta a apreciat că activitatea sa s-ar fi circumscris, cel mult, faptei de violare a secretului corespondenței, prev. de art.195 Cod penal. Alte critici aduse de petent au vizat aspecte potrivit cărora sistemul informatic este un dispozitiv sau un ansamblu de dispozitive, iar nu un program informatic sau o aplicație informatică.
2. cu privire la infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice sub forma complicității, petentul a invocat faptul că nu ar fi ajutat sau înlesnit, în niciun mod, la săvârșirea de către a vreunei fapte prevăzute de legea penală. A mai arătat că organul de urmărire penală ar fi dat o interpretare eronată noțiunii de "transfer" neautorizat de date informatice, argumentând că nu a fost vorba de un transfer de date informatice, operațiune care presupune relocarea acestora dintr-o locație în alta, ci de o copiere a acestor date, dar care din punct de vedere juridic ar întruni elementele constitutive ale unei alte infracțiuni, aceea de acces ilegal la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit rt.42 din Legea nr.161/2003, accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită în scopul obținerii de date informatice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârșită prin încălcarea măsurilor de securitate, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Potrivit art.44 alin.2 din aceeași lege, transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.
La adoptarea soluției criticate, procurorul a avut în vedere următoarele aspecte:
- la data de 05.09.2007, ( trimis în judecată prin același rechizitoriu prin care s-a adoptat soluția de netrimitere în judecată față de petentul ) a sesizat poliția cu privire la dispariția, în data de 30.08.2007, a soției sale -, avocat în cadrul Baroului B,
- la data de 02.09.2007, petentul s-a aflat la domiciliul soților -, acesta sugerându-i lui să acceseze aplicația " " în scopul verificării conținutului discuțiilor dintre avocată și alte persoane, de natură a clarifica locul unde s-ar putea găsi aceasta. Cu acea ocazie, petentul a avut în vedere posibilitatea ca avocata să fi setat logarea automată, alegând opțiunea ca numele de utilizator (user name-ul, potrivit aplicației) și parola să fie memorate, împrejurare ce-I oferea posibilitatea lui să verifice conținutul mesajelor din poșta electronică.
-, a accesat cu acea ocazie aplicația și a observat că era afișat ID-ul de, parola fiind memorată, iar prin intermediul butonului " in" a deschis aplicația și a văzut o casetă, conținând 3 mesaje offline trimise către adresa de poștă electronică aparținând ID-ului -.com,
- din conținutul unuia dintre mesajele offline, rezulta că între avocata -, titulară a adresei -.com și o altă persoană, titulară a adresei de poștă electronică -.com exista o relație apropiată, fapt ce l-a determinat pe petentul să-i indice lui să acceseze forderul de e-mail-uri trimise de pe căsuța poștală -.com către -.com.
- observând că unul dintre e-mail-uri avea atașat un voucher de rezervare a două locuri la un hotel din pentru soția sa și numitul, a transferat ( copiat) pe -ul calculatorului, creând un folder "înșelătorii", aceste mesaje, în prezența petentului.
- în zilele următoare, la solicitarea lui, petentul a transferat pe un stick personal conținutul folderului amintit mai sus, iar la data de 22.09.2007 acesta, la cererea lui, a transmis conținutul mesajelor de pe dispozitivul de stocare la adresa de e-mail -.com aparținând numitei -, sora lui.
Petentul a criticat soluția procurorului prin prisma faptului că
- în primul rând, proprietarii sau admnistratorii de sisteme informatice la care accesul este interzis sau restricționat pentru anumite categorii de utilizatori aveau obligația de a avertiza utilizatorii cu privire la condițiile legale de acces și utilizare, cât și la consecințele juridice ale accesului fără drept, iar avertizarea trebuia să fie accesbilă fiecărui utilizator,
- în al doilea rând, la dosarul cauzei, există probe concludente din care rezultă faptul că numitul folosea în mod frecvent aplicația " " folosind ID-ul și parola soției sale,
iar aceste aspecte ar fi trebuit să conducă procurorul la constatarea că accesarea nu a avut loc fără drept, având autorizarea soției sale.
Critica adusă este neîntemeiată prin raportare la faptul că accesul la un sistem informatic, pentru a fi unul legitim, impune ca cel care folosește orice aplicație, inclusiv " ", să fie titularul ce utilizează ID-ul ( numele de utilizator) și parola, pentru simplul motiv că obiectul juridic special al infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003 îl constituie relațiile sociale care vizează securitatea sistemului informatic, inviolabilitatea acestuia și care sunt de natură a garanta confidențialitatea și integritatea, atât a datelor, cât și a sistemelor informatice. Or, în acel moment, prin acțiunile întreprinse de către petent, a accesat aplicația folosind ID-ul și parola soției sale, astfel că nu se poate susține că nu ar fi fost o accesare fără drept, chiar și în condițiile în care acestea erau memorate automat.
Accesul fără drept la un sistem informatic înseamnă, în sensul legii, că persoana respectivă se află în una din următoarele situații:
a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract;
b) depășește limitele autorizării;
c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente potrivit legii să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic.
Or, în prezenta cauză, nu era autorizat - nici în temeiul legii și nici al unui contract - să acceseze aplicația " " folosind ID-ul și parola pe care le utiliza soția sa. Mai mult decât atât, a procedat la obținerea, fără drept, de date informatice aflate în mesajele soției sale pe adresa -.com, iar apoi le-a transferat, în mod neautorizat, pe un alt suport de stocare de date, cu ajutorul petentului.
Curtea reține că susținerea - potrivit căreia fapta care ar fi putut să-i fie imputată petentului ar fi fost aceea prev. de art.195 Cod penal - este neîntemeiată, obiectul juridic și cel material în cazul acestei infracțiuni fiind diferit de cel al infracțiunii prevăzut de Legea nr.161/2003. Astfel, în cazul infracțiunii prev. de art.195 Cod penal, obiectul juridic ocrotit îl constituie relațiile sociale referitoare la libertatea persoanei de a comunica cu alte persoane, prin intermediul mijloacelor la distanță, pe când în cazul infracțiunii prev. de art.42 din Legea nr.161/2003 obiectul juridic îl constituie relațiile sociale care vizează securitatea sistemului informatic, inviolabilitatea acestuia în scopul protejării și care sunt de natură a garanta confidențialitatea și integritatea, atât a datelor, cât și a sistemelor informatice. În ideea că nu se asigură confidențialitatea și integritatea datelor conținute, există posibilitatea unui concurs de infracțiuni, dar acest aspect nu face obiectul de analiză al prezentei hotărâri. De asemenea, este de reținut faptul că, deși îndreptată împotriva unui drept personal - libertatea individuală - totuși, datorită modului specific în care se realizează din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de violare a secretului corespondenței poate avea și un obiect material ce îl constituie corespondența adresată altuia, și anume plicul, fax-ul, telegraful ce conține datele respective. În cazul infracțiunii prev. de art.42 din Legea nr.161/2003, obiectul material îl constituie entitățile materiale care reprezintă sistemele sau rețelele informatice (hardware - cabluri, servere etc.) asupra cărora se îndreaptă fapta de a accesa fără drept un sistem informatic.
În ceea ce privește infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice sub forma complicității, Curtea reține că și în privința acesteia criticile sunt nefondate, înțelesul noțiunii de transfer de date informatice nefiind cel dat de petent. În susținerile criticilor pe care le-a adus, petentul a menționat că transferul impune o relocare a datelor dintr-o locație în alta, susținere care nu are în vedere faptul că transferul se poate realiza cu sau fără relocare. Astfel, transferul se poate realiza prin copiere, descărcare, acoperind o plajă mai largă specifică operațiunilor informatice, iar nu numai de relocare a acestora într-un alt sistem informatic și, pe cale de consecință, astfel cum susține petentul, la o ștergere a informațiilor din sistemul informatic de pe care s-a realizat transferul.
În lumina celor de mai sus, Curtea reține că soluția procurorului este una temeinică și legală. Nu se poate susține că nu a avut loc nici o acțiune care să nu fi determinat schimbări materiale, palpabile și verificabile - fapt dovedit prin perchezițiile informatice efectuate în cauză și rapoartelor de constatare tehnico-științifică informatică efectuate în cauză - ce ar conduce la reținerea temeiului de drept prevăzut de art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, cum a susținut petentul. De asemenea, nici temeiul de drept prev. de art.10 alin.1 lit.d Cod procedură penală nu poate fi reținut în lumina considerentelor de mai sus.
Pentru aceste considerente, Curtea, n baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriul nr.98/D/2007 din data de 16.02.2009 al Parchetului de pe langa Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Brașov, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriul nr.98/D/2007 din data de 16.02.2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Biroul Teritorial Brașov, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2009.
Președinte, Grefier,
Red. /03.02.2010
04.02.2010 ex.2
Președinte:Epure ConstantinJudecători:Epure Constantin
